Opinii

De ce ministrul de interne, Ioan Rus, a sunat personal un viitor detinut ca Adrian Nastase ca sa negocieze cu el conditiile punerii in executare a sentintei de condamnare? In ce tara din lume un ministru apeleaza infractori condamnati definitiv, chiar daca e vorba de fostul sau sef?

In ultimele zile, ziare si organizatii internationale s-au exprimat asupra Romaniei ca fiind un loc unde frauda intelectuala este endemica—de la plagiatul in doctorate pina la mituirea profesorilor de liceu si copiatul la examenele de bacalaureat.  Multe din aceste organizatii nu au experti dedicati studierii acestor fenomene, si deci se exprima de multe ori ‘din auzite’.  Asta ar putea sa duca pe unii oameni din Romania la concluzia ca nu e nevoie sa se sinchiseasca de aceste probleme.  Dar perceptia conteaza enorm, chiar daca nu este bazata pe probe clare, mai ales cind aceasta perceptie se multiplica in lumea intreaga precum ciupercile dupa ploaie.

De ce-l ia numai pe asta, de ce nu pe toti? Care toti? Basescu, Udrea, Videanu, toata gasca. O fi furat si Nastase, nu zic, da' astia-s mai breji? L-a terminat dictatorul. Prin ce scamatorie?  Eeee, cu judecatorii, cu securistii lui. E politic. Daca-i politic inseamna ca l-au prajit altii, PSD-ul si Ponta. Astia-s la putere. Corect? Ntz, ntz. Securistii lui Basescu. Ei l-au infundat. L-ati vazut si pe Turcescu ala, l-au facut colonel. Dom'le, bati campii. Aici vorbim despre Nastase. Bine, l-au condamnat, dar parca tot e cam mult. Nu trebuia.

Ca român, am trăit o noapte penibilă în mijlocul acestei uriașe zarve provocate de tentativa fostului premier Adrian Năstase de-a se sustrage pedepsei – indiferent la ce măsură a ales să apeleze. Hai să oprim telenovela care satisface atât de bine gustul acestui popor cu naturelul simțitor și să vedem adevărata dramă: nu a condamnatului Adrian Năstase, ci a Domnului Adrian Năstase. Căci domnul s-a sinucis de-adevăratelea, și a supraviețuit tentativei  numai condamnatul.

Analizate intr-un context regional mai larg, recentele declaratii ale Ambasadorului Rusiei in Romania semnaleaza ca obstacolele resetarii sunt mai degraba la Moscova. Intr-un interviu acordat canalului B1Tv la sfarsitul saptamanii trecute, Oleg Malginov, Ambasadorul Rusiei la Bucuresti explica motivele pentru care intre cele doua state exista o relatie mai degraba „racoroasa”: "poporul roman si autoritatile din Romania au facut alegerea in favoarea drumului integrarii europene si euroatlantice, miscare ce a presupus anumite eforturi interne pentru a parcurge acest drum destul de complicat, precum si cateva sacrificii de ordin intern, dar si crearea si implementarea unor legi noi care au devenit norme. In cadrul acestui proces, Romania s-a sprijinit in mare parte de tarile occidentale, de SUA si a ramas in afara prioritatilor politicii externe ale Federatiei Ruse”.

Deci, ce s-a intamplat? Revista Nature si Frankfurter Algemeine Zeitung au scris, luni seara, ca premierul Romaniei, Victor Ponta, este acuzat de plagiat. Ziaristii au verificat, au comparat textele, au solicitat opinii de specialitate. Ingroziti, au ajuns la concluzia ca 200 din 400 de pagini din teza de doctorat scrisa de Victor Ponta in 2003 sunt copy-paste din alte lucrari, fara citat, fara nota de subsol. Asta se cheama plagiat grosolan.

Adrian Păunescu, de la înălţimea bustului său instalat cu fast în centrul Capitalei, poate privi ironic spectacolul dat de mai tinerii săi discipoli. Ei şi-au depăşit maestrul în arta propagandei şi în eficienţa luptei împotriva celor care puterii i se par periculoşi.

Guvernul PDL a funcţionat ca o maşinărie care trage în direcţia corectă, dar una ineficientă şi plină de buşoane de alimentare pentru ploşniţe politice.

Veni vidi vici. După ce au ajuns în fine la putere, în urma unui lung şi frustrant sejur în opoziţie, liderii de la Budapesta, Bucureşti şi Kiev, tustrei purtând prenume ce trimit la zeiţa romană a victoriei, au avut opţiuni, reflexe şi manifestări identice.

De citiva ani nu am mai vazut asa o coalizare a societatii pentru un principiu si impotriva mitocaniei epuraturatoare. In sprijinul ICR si al lui Horia Roman Patapievici au sarit, de la stinga la dreapta, de la pro si antibasisti, artisti, ONG-uri, oameni de cultura, cetateni obisnuiti. Forumurile vuiesc, cometariile ating recorduri, petitiile, protestele, scrisorile deschise vin in avalansa. Nume sonore si nume necunoscute.

Cu legea pre lege călcînd…Zilele acestea am văzut iar o scenă caragialeană. Actori majori, …foarte majori, ai scenei politice de la noi ne-au arătat Constituția României. De parcă ni se arăta “pisica”. De fiecare dată cînd e vorba de a obține ceva, repede, fără împotrivire, ni se arată Legea. Cu care se calcă peste alte legi precum acum frumoasa ispravă privind trecerea Institutului Cultural Român sub controlul Parlamentului.