ANUL XXVI (1372) (05 Iulie 2016 - 11 Iulie 2016)

PNL pretinde acum monopolul electoratului anti-PSD. Dar nu demonstrează că vrea să-l reprezinte cu adevărat.

Pontoratul sau doctoratul pontat, după numele ilustrului său realizator, este un sindrom al complicității academice care a favorizat impostura științifică.

Eurofobia, botezată eufemistic „euroscepticism“, a devenit acceptabilă în cercuri largi, în pofida neadevărurilor flagrante și a fracturilor logice pe care le conține.

Din descrierea ministrului Ghinea rezultă că avem de-a face cu un sistem închis de jefuit banul public, în care o mână de infractori cu gulere albe au pus mâna pe sistemele IT ale statului.

Astăzi, când xenofobia și rasismul, altădată de neconceput în spațiul public, sunt justificate de promotorii lor prin votul pro-Brexit, asistăm la consecințele firești ale discursului promovat pe diferite voci de domnii Farage, Johnson, Gove și aliații lor.

Studiile despre influența mass-media asupra electoratului converg în observația că, în ultimii ani, a crescut rolul emoției în modelarea percepției publice. Rețelele sociale au accentuat natura subiectivă a opțiunilor politice.

Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU) a decis, pe 30 iunie 2016, că Victor Ponta a plagiat şi a propus retragerea titlului de doctor acordat fostului premier.

Au trecut mai bine de doi ani de când a izbucnit cea mai gravă criză de securitate de după 1989 cu care s-a confruntat România – războiul din Ucraina. Deși această criză regională ar fi putut fi transformată într-o oportunitate strategică, în acest moment asistăm la o serie de eșecuri diplomatice românești, care ridică mari semne de întrebare privind capacitatea instituțiilor de politică externă, securitate și apărare ale statului român.

Revista 22 publică în exclusivitate perspectiva ministrului Afacerilor Externe al Republicii Federale Germania, dr. Frank-Walter Steinmeier, asupra Europei post-Brexit.

Legea supermarketurilor este inutilă, inaplicabilă şi antieuropeană.

Orizonturile strategice ale Parisului, Berlinului și Romei sunt diferite de ale Bucureștilor. În cele trei mari capitale europene există un interes al propriilor industrii militare, interes care nu există la București.

Prima reuniune a UE după Brexit pare să fi fost, după toate declarațiile și explicațiile ce au urmat, calmă, dar mai emoțională decât toate tentativele de Grexit, singurul precedent cu care blocul comunitar s-a mai confruntat în privința ieșirii din UE.

Entuziasmul față de politica de izolare a Rusiei și de coagulare a unei poziții europene ferme față de Moscova în domeniul securității scade foarte repede, imediat cum ieși din arealul țărilor din prima linie din Estul continentului.

Era 12 decembrie 1987, aproape de miezul nopţii. Părinţii mei stăteau îngânduraţi în sufrageria neîncălzită din centrul Bucureştiului. Tata era foarte îngrijorat, după ce toată ziua a fost urmărit şi supravegheat de trei maşini cu securişti. În faţa locuinţei era un miliţian care legitima pe oricine dorea să intre în casă.

Un eveniment unicat a avut loc de curând în România prin grija Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, a Teatrului Național din București, a Japan Foundation și a Ambasadei Japoniei. Prezența la Sibiu și București a Companiei Yamamoto Noh Theatre a mijlocit oamenilor de teatru și publicului contactul cu o artă de patrimoniu, având în vedere că Teatrul Noh figurează în panteonul de valori al UNESCO.

Poate că Târgu Ocna nu va candida și nu va fi niciodată Capitală Culturală Europeană, dar asta nu înseamnă că unii oameni care locuiesc acolo nu merită...

Lectura cărţilor de călătorie scrise de occidentalii care au trecut prin Principatele Dunărene în secolul al XIX-lea reprezintă un exerciţiu intelectual vital pentru a observa evoluţia spaţiului românesc. În ele putem descoperi atât remarcabilele progrese edificate de-a lungul a nici două secole, dar, în acelaşi timp, și trăsăturile perene care par a ţine de fondul nostru naţional.

Niciodată România, în ansamblul ei, n-a fost mai frumos înțeleasă ca în rândurile Reginei Maria în Țara pe care o iubesc. Memorii din exil. O declarație de dragoste în 170 de pagini, scrisă în vremuri grele, scrisă cu durere, dar și cu speranță.