ANUL XXXI (1526) (08 Septembrie 2020)

În mandatul unui ministru liberal, mâna lungă a PSD pare să controleze ministerul, prin chestorul Despescu

Ghidați de superficialitatea presei, lumea se tot întreabă înfrigurată cum și când se vor deschide școlile, în loc să se întrebe cât timp vor putea fi ținute deschise.

Schimbarea la față a Chinei forțează Australia, Taiwanul și Japonia să-și regândească strategiile de apărare.

Huawei nu este nici pe departe o simplă corporație de telecomunicații, privată și independentă, așa cum vrea să ne facă să credem, ci un instrument esențial al regimului comunist de la Beijing.

„Sunteți admirabil de dezorganizați”, spunea generalul Berthelot după ce a inspectat armata română, slăbită și demoralizată după înfrângerea de la Turtucaia.

În aer plutește o grabă pe care cu greu o poți ignora. Pare că toată lumea din zona puterii și a administrației, precum și susținătorii lor își doresc ca luna septembrie să treacă mai repede.

A venit toamna, se deschid restaurantele, teatrele, cinematografele, se vor deschide (cumva) și școlile, apoi mergem la vot – într-un cuvânt avem toate condițiile de contaminare.

Societățile reconsideră valoarea competenței și a expertizei, iar „infodemia” stimulează căutarea adevărului, cercetarea mai atentă a surselor și a datelor validate de profesioniști.

Ludovic Orban are, măcar o dată, dreptate. Este esențial ca alegerile să aibă loc fără alte amânări pentru că trebuie ca autoritățile să aibă legitimitate democratică.

Ambițiile regionale ale Iranului, percepute drept principala amenințare de către statele arabe sunite din Orientul Mijlociu, au îngropat interesul pentru dosarul palestinian.

Implicarea Moscovei în criza de la Minsk modifică atitudinea majorității populației față de Rusia și trezește la viață naționalismul bielorus.

Cel mai semnficativ și totodată mai spectaculos lucru aici este însuși indecidabilul, adică păstrarea întregului pe hotarul dintre bine și rău.

Premiul Goncourt a fost atribuit în 2019 romanului Tous les hommes n’habitent pas le monde de la même façon de Jean-Paul Dubois, tradus în românește, la Ed. Litera, cu titlul Fiecare cu povestea lui.

Volumul semnat de Toma Roman jr. –„Râsu’ plânsu’ în arhivele Securității” – e unul multietajat, cu alte cuvinte avem o carte și o schiță de istorii ale comunismului românesc în straturi.

Lumea în care trăim este o lume eminamente politică. Ea este cea care a preluat, în totalitate, rolul pe care Divinitatea, atunci când trăiam încă în natură, îl juca în viața noastră.

Invidia unora dintre regățeni ar trebui poate să lase locul ambiției de a ține pasul cu ceea ce se întâmplă frumos dincolo de Carpați.

Personajul devine un suprapersonaj, fiindcă prin el ne vorbeşte dorinţa absolută, nestăvilită; avariția devine astfel o pasiune a modernilor, exprimată printr-un joc actoricesc cât se poate de actual.