ANUL XXVIII (1436) (10 Octombrie 2017 - 16 Octombrie 2017)

La fel ca orice principiu politic, și autodeterminarea națională, ca și dreptul democratic de a decide prin referendum trebuie să aibă limitări.

A venit toamna. Stagiunea politică s-a reluat cu repertoriul consacrat, dar și cu vedete noi, cum ar fi indicele ROBOR, un nume necunoscut marelui public, dar pe care nici oficialii nu l-au recunoscut, așa că s-au răstit la el: cine ești mă, musiu, și ce poftești?

Speriat că scapă sindicaliștii de sub control, Dragnea pare că amână spectacolul ghilotinării lui Kövesi și ulterior a întregului DNA.

Un partid condus de impostori, de semidocți și de corupți nu este interesat decât de propria clientelă, nicidecum de bunăstarea tuturor cetățenilor.

„România se întoarce la vremurile din perioada lui Adrian Năstase, în care presa era cumpărată, constrânsă, șantajată să nu mai facă anchete și să nu mai scrie împotriva liderului PSD.“ (Sabina Fati)

O parte a presei din România a fost surprinsă de discursul domnului Eduard Hellvig, directorul SRI, susţinut joi, 5 octombrie, la inaugurarea programului

Este esenţială rezistenţa băncii centrale în faţa presiunilor exercitate de echipa de politicieni aflată la guvernare.

Scenele cu un Codrin Ștefănescu pe post de lider de clan interlop, înconjurat de gorile venite să-l apere pe conducătorul suprem de niște pașnici cetățeni, sunt doar o continuare a desfrâului politic botezat pervers democrație, care ne-a fost servit de Ion Iliescu încă din zilele Revoluției.

În orbirea lor antijustiție, Dragnea și Tăriceanu sunt pe cale să renunțe la alianța puternică cu SUA și să pună politica externă a României la dispoziția Ungariei lui Orbán.

Julian Assange și Edward Snowden, alături de RT și Sputnik, s-au implicat masiv în sprijinirea mișcării separatiste din Catalonia, punând în operă o strategie elaborată la Moscova.

În pragul dezastrului, e timpul ca Madridul şi Barcelona să clipească şi să renunţe la poziţiile inflexibile, ascultându-i totuşi pe milioanele de spanioli şi catalani care le cer dialog.

Ce e mai de dorit, să fii un străin convins de potențialul unei țări care nu îți este neapărat și loc de obârșie? Sau să-ți declari în gura mare apartenența la o obârșie pe care (de fapt și prin fapte) o ignori, o disprețuiești, ba chiar o maltratezi în fel și chip (așa cum au făcut-o în exces torționarii sistemului represiv)? Răspunsul este implicit.

În vremea istoriilor de amor care ţin câţiva ani sau cel mult un deceniu, consumate înainte de vreme, în timpul plictiselii rapide de partenerul de viaţă şi continuei vânzoleli sentimental-amoroase,

Un spectacol în limbajul semnelor, jucat într-un spațiu care la origine realiza și stoca decorurile Operei Garnier din Paris; teatru rus, text rus, dar fără limba rusă; un Cehov pentru cei care preferă să scrie SMS în loc să vorbească la telefon.

Cartea „Revoluția de la Timișoara din decembrie 1989 pe înțelesul tuturor” își realizează cu asupra de măsură obiectivul propus – anume, pentru publicul larg, într-o manieră accesibilă, prezentarea etapelor esențiale ale Revoluției Române din 1989, cu un focus (inevitabil, necesar și foarte riguros gândit și, pas cu pas, executat) care privește momentele fundamentale legate de Timișoara și de rolul pivotal al acestui oraș și al acestor momente în economia narațiunii revoluționare de la noi.

Doina Ruşti ne spune o poveste care are mare legătură cu realitatea din jurul nostru, ne face să visăm la cărţi celebre, ne amuză şi ne pune pe gânduri.