ANUL XXXII (1556) (23 noiembrie 2021)

A pune în scenă Corona. A dramatiza rușinea. A juca maternitatea. A produce munca în HoReCa. A asculta istoria. A cânta livrarea. A fi solidari în solitudine.

Dosarul uciderii inginerului Ursu este în momentul de faţă singurul dosar în care crime săvârşite în timpul regimului comunist se judecă în instanţele româneşti. Sau, mai precis, se mai judecă.

O întrebare îndrăzneață ar fi ce vrem să se întâmple în viitor cu aceste persoane? Dacă din programa școlară lipsește contextul actual, atunci lipsește și perspectiva asupra viitorului.

FNT 31 a adus laolaltă, democratic şi elitist, o selecţie interesantă de spectacole noi, dar şi înregistrări de arhivă, argumentându-şi astfel tema aleasă, dialogul dintre creaţie şi re-creaţie.

Întreaga Bienală Art Encounters de anul acesta propune, într-un fel sau altul, un anumit tip de introspecție asupra activării conștiinței de sine, în favoarea unei dezmorțiri și emancipări generale.

Primul pe lista dezbaterii inițiate de FNT în privința teatrului social se află spectacolul-surpriză al Asociației Pro Teatru din Zalău, Verde tăiat.

Cartea Vanessei Springora, Consimţământul, care descrie cu o privire detaşată abuzul pe care l-a trăit, este o mărturie şi un semnal de alarmă pentru prădătorii sexuali ai minorilor.

Forțarea graniței Poloniei de câteva mii de oameni ce încearcă să intre în UE dinspre Belarus a declanșat o veritabilă criză la nivelul continentului. Una diferită de celelalte crize.

Apelurile la abordări globale responsabile sună bine la nivel de discurs, dar sunt în totală contradicție cu realitățile unei lumi în care competiția pentru putere și resurse are prioritate.

Vocea lui Neculai Constantin Munteanu era vocea noastră lăuntrică așa cum ne-o doream: eliberată de spaime, de gâtuiala furiei sau a emoției, având curajul de a numi clar ceea ce ni se întâmplă.

Toate promisiunile și toate angajamentele luate înainte de alegeri au fost încălcate, iar rezultatul este unul dintre cele mai proaste și potențial corupte guvernări. Un dezastru național.

Iohannis s-a făcut cunoscut când Sibiul a fost capitală culturală europeană. El a urmat apoi o carieră ascendentă. Chipul său politic s-a schimbat de mai multe ori. Am avut patru Iohannis. Deocamdată.

România pare încă suspendată în logica ciclică: ce semn mai convingător decât rotativa guvernamentală, care ia ostatice fâșii întregi dintr-un viitor considerat proprietate personală?

Penibilă noua ipostază a PNL, dar binemeritată: când îți minți electoratul și îți trădezi aliații, nu te poți plânge că ești tratat ca o slugă nedemnă de noii tăi stăpâni.

Istoria recentă a liberalilor este un șir de trădări, dar cred că Noul USL este bomboana pe coliva acestui partid, care merită cu vârf și îndesat să iasă cu picioarele înainte de pe scena politică.

Ceea ce vedem întâmplându‑se azi e deopotrivă o trădare și o rușine; dar, poate mai grav decât toate, e o prostie.

Cică joi vom avea un guvern (Ciucă) în deplinătatea forțelor sale – asta dacă troica PNL – PSD – UDMR nu face alte crize până atunci.