Sabia lui Damocles deasupra PSD

Daniel Dragomirescu | 05.06.2018

Pe aceeași temă

 

Traversăm o legislatură în care partidele din opoziţia parlamentară se mişcă greu. PMP aproape că nu mai există. Băsescu îşi cedează la bucată parlamentarii proveniţi din partidul fondat de el şi de Elena Udrea. USR nu a reuşit nici până în prezent să îşi definească public orientarea politică. Este un conglomerat de stânga-dreapta care, dacă ar încerca să se limpezească doctrinar, riscă divizarea în fragmente minuscule, irelevante ca forţă politică pentru viitoarele alegeri şi din perspectiva unei alternanţe la guvernare. Deşi din 2012 până azi au trecut vreo şase ani, PNL încă mai este un partid marcat de mentalitatea fostului USL (ironizată drept Uniunea Socialist-Leninistă). Dacian Cioloş, fostul prim-ministru al guvernului de tehnocraţi (care îl aveau, însă, printre ei, pe Vasile Dâncu în importanta funcţie de ministru al Administraţiei şi Dezvoltării Regionale), nu are nici destulă carismă, nici prea multă autoritate pentru a constitui un partid cu pondere semnificativă în opţiunile electoratului. UDMR rămâne ce a fost mereu, un partid etnic care se alătură oricărei forţe politice ajunse la guvernare, indiferent de orientare, pentru a-şi îndeplini angajamentele luate în faţa electoratului maghiar, care pare mai exigent decât electoratul majoritar. Fenomenul #REZIST, interesant în sine, nu se dovedeşte a fi, la mai mult de un an de la apariţie, nici măcar o mişcare de tipul Alianţei Civice şi refuză în mod constant să îşi desemneze lideri, să îşi asume un program şi să se organizeze într-o formaţiune politică de tip nou, care ar putea contribui cu ceva la o schimbare înspre mai bine a ţării.

 

În acest context socio-politic destul de greu respirabil, de la începutul lui 2017 şi până în prezent, coaliţia de guvernare PSD-ALDE a putut să-şi vadă de obiectivele reale (neînscrise explicit în programul cu care a câştigat alegerile), beneficiind de o majoritate parlamentară confortabilă şi de o opoziţie cvasi-inexistentă. Iar liderul ei necarismatic şi autoritar, Liviu Dragnea, a beneficiat de o nesperată marjă pentru manevre şi combinaţii de tot felul, în care e un practicant cu veche experienţă. Cu astfel de avantaje, cum să nu fii tentat să îţi adjudeci întreaga putere - legislativă, executiv-guvernamentală şi judecătorească, fără a mai pune la socoteală cea de-a patra putere în stat, mass-media, care cu mici excepţii e gata să îţi servească drept câine de pază contra adversarilor care nu te admiră? Cum să nu fii tentat să vrei să ajungi, pe urmele lui Ceauşescu, care a creat precedentul, conducător mult stimat şi mult iubit pe plaiurile unde cândva hălăduiau figuri populare, precum ciobanul Bucur şi Papură Vodă?... Dar chiar sfânt de Maglavit să fii, şi tot ajungi să îţi închipui că destinul ţi-a dat ţie ca mare misiune istorică să îţi cârmuieşti naţia fără să mai dai socoteală în faţa nimănui. Iar dacă vreo câteva sute de mii de oameni preferă să părăsească în fiecare an ţara, în loc să stea aici, fiindcă e greu de trăit, cu atât mai bine!

 

Şi totuşi, iată că după multă trudă, în ceasul al doisprezecelea, opoziţia arată că doreşte să îşi ia rolul în serios şi anunţă o moţiune de cenzură în luna iunie. Normal, cine altcineva să uzeze de acest drept, de care şi PSD s-a folosit în 2012, când se afla pe băncile opoziţiei parlamentare?! Nimeni nu stă în opoziţie aşa, de florile mărului. Acum ar fi, aşadar, şansa ca USR şi PNL să demonstreze că sunt partide care contează, şi nu sparring partners dintr-o partidă de box aranjată. Singura problemă este că, oricât s-ar strădui, nici PNL şi nici USR nu pot egala performanţa de acum şase ani a vajnicului opoziţionist Crin Antonescu şi a amicilor săi care, tot cu o moţiune, l-au dat jos în doi timpi şi trei mişcări pe MRU cu toţi junii lui miniştri la un loc. Chiar dacă, aşa cum susţine Ludovic Orban, în rândurile liberalilor nu ar exista nicio „cârtiţă“, niciun „şobolan“ şi nici vreo altă vietate care sapă pe ascuns, voturile în favoarea moţiunii din direcţia opoziţiei reunite nu ar fi nici pe departe suficiente. Cu PNL şi USR, şi fără PMP şi alte entităţi parlamentare utile, moţiunea de cenzură se anunţă ca o competiţie inegală, sortită unui eşec de succes.

 

Numai că, iată, de ceva vreme mai avem o competiţie, în care actanţii sunt Ponta şi Dragnea. Deşi nu se poate spune în acest moment cum şi în cât timp, este de presupus că această confruntare ar putea să-i dea în final câştig de cauză mai tânărului şi mai europeanului Ponta. Detaliul că Ponta, numit de Adrian Năstase cândva „Micul Titulescu“, după ce a ajuns prim-ministru, abuza de ficţiuni variate, minţind „aşa cum respira“, a fost mai mult o sintagmă anecdotică, datorată lui Băsescu, care nu poate fi considerat un etalon de moralitate, aşa cum se vede tot mai bine în ultima vreme. Ponta nu poate să lăcrimeze spunând „Dragă Stolo“, cum a făcut Băsescu, dar este unul dintre puţinii lideri politici care îi poate arăta lui Dragnea tuşa. (...) Dacă Dragnea rămâne neclintit în locul unde este acum, precum un planton pus de pază pe hol la o cazarmă, în ciuda tuturor considerentelor de maleabilitate politică pe care orice om destupat la minte le admite, prăbuşirea lui ar putea să aibă drept efect degringolada partidului pe care îl conduce. (...)

 

Daniel Dragomirescu

29 mai 2018

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22