Pe aceeași temă
Principala reuşită novatoare a Şcolii austriece a fost explicarea coerentă a felului în care preţurile se formează pe piaţă prin interacţiunea preferinţelor subiective ale indivizilor, manifestate marginal, în fiecare acţiune. Ştiinţa economică este astfel explicarea modului în care o realitate ordinală şi subiectivă (scara de valori a indivizilor) se transformă într-o realitate cardinală şi obiectivă: constelaţia preţurilor obţinute pe piaţă, care serveşte societăţii ca ghid al intensităţii cu care bunurile sunt dorite pentru satisfacerea nevoilor şi astfel la coordonarea acţiunilor tuturor participanţilor la piaţă întru folosirea raţională a lucrurilor considerate utile şi insuficiente.
Pornind de la această logică a formării preţurilor, Şcoala austriacă a dezvoltat ceea ce mai târziu s-a numit, de către Ludwig von Mises, praxeologia: ştiinţa acţiunii umane. În cadrul ei se disting teorii coerente ale alegerii, schimburilor, preferinţei de timp şi dobânzii, bunurilor de diferite ordine şi capitalului, imputării valorii dinspre consumatorii care o acordă bunurilor finale, înspre amontele structurii complexe a etapelor ce constituie procesele de producţie, până la resursele primare. De asemenea, Şcoala austriacă se remarcă printr-o teorie elaborată a antreprenorului şi activităţii antreprenoriale anticipative, prin care se realizează coordonarea dinamică a economiei. Alte două realizări specifice sunt argumentul imposibilităţii coordonării prin calcul economic în regim socialist şi – în prezent foarte relevantă – teoria ciclurilor economice.
Şcoala austriacă a identificat proprietatea privată ca expresie şi condiţie a rarităţii raţionalizate, sistematizarea argumentelor
juridice căpătând astfel un rol important în corpusul „austriac“.
Recomandările politice ale Şcolii austriece indică un regim laissez-faire, bazat pe respectul cât mai extins al proprietăţii private, în care statului i se oferă un rol minimal sau, aşa cum fac gânditorii mai recenţi, doar demonstraţia lipsei sale de justificare într-o autentică şi coerentă ordine a proprietăţii private.
