În articolul „Adio, bătrâne asasin!” publicat în numărul 38 (1435) din 3-9 octombrie 2017 (2 octombrie 2017 în varianta electronică) am făcut referiri la documente care atestă implicarea lui Iulian Vlad şi a Securităţii la represiunea directă îndreptată asupra demonstranţilor din decembrie 1989.
Restricția accesului la documentele instituțiilor represive construiește false legitimități, ascunzând substanța criminală a unui regim. Asta are consecințe directe asupra unui prezent care învață greu să-și câștige maturitatea unei reale rupturi de trecut.
Domnule Hodor, patosul dvs. e remarcabil, păcat că-l asortați cu bârfe nedemne de un istoric.
Toată gaşca asta pestriţă de securişti, penali, pseudoistorici şi aşa-zis jurnalişti te plânge astăzi cu lacrimi amare. Îi înţeleg. Şi-au pierdut efigia. De unde să mai scoată dezvăluiri despre cum seamănă justiţia de astăzi cu abuzurile „Securităţii rele“ din anii ’50? Cine o să-i mai mângâie pe cap înţelegător, când vor spune că sunt totuna cu deţinuţii politici din penitenciarele comuniste? Cine o să le mai dea dreptate că Uniunea Europeană este o dictatură şi democraţia este o prostie? Cine le mai alimentează conspiraţiile? Că doar nu o să se apuce acum, că nu mai eşti, să citească documentele produse de tine.
„Prin repetare la nesfârşit, o minciună devine adevăr“, afirmă politologul american Paul Craig Roberts. Pentru a testa veridicitatea acestui enunţ, putem lua multe exemple din trecutul mai apropiat sau mai îndepărtat.
O schimbare durabilă pornește de la abandonarea mentalității stării de excepție și pregătirea temeinică a unei guvernări post-PSD.
Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]
Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social
Abonamente interne cu
expediere prin poștă
45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an
Abonamente interne cu
ridicare de la redacție
36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an