Pe aceeași temă
Ce sta in spatele unei crime oribile, ca aceea comisa de Florin Astefanoaei, care asta-vara si-a decapitat mama, intr-un bloc din Iasi, si i-a pus capul la pervaz? Sau ca aceea comisa de o femeie din Iasi, Luminita Solcan, care in 2005 l-a injunghiat mortal, in gat, in timpul slujbei religioase, in fata a mii de credinciosi, pe celebrul calugar Roger, din Franta? Sau ca aceea a unei profesoare, Ramona Croitoru, de la un liceu de elita din Iasi, care acum trei ani l-a ucis pe invatatorul din satul natal, socandu-si colegii de cancelarie si pe toti cei care au cunoscut-o?
Toti acestia au fost diagnosticati in trecut cu tulburari psihice, dar dupa ce au iesit de pe poarta Spitalului de Psihiatrie Socola nu au mai fost in evidentele nimanui care sa le monitorizeze starea de sanatate. O responsabilitate pentru aceste crime o poarta si sistemul de sanatate mintala din Romania.
Putini romani nu au auzit de teribila crima care a tulburat linistea Iasiului in seara de 3 iulie 2008. Stirea ca un barbat de 39 de ani si-a decapitat mama, i-a pus capul la pervaz, dupa care s-a aruncat de la etaj in incercarea, ratata, de a se sinucide a circulat pe toate canalele. S-a aflat apoi ca Florin Astefanoaei a fost lipsit de discernamant in momentul comiterii crimei si ca e un vechi pacient al Spitalului de Psihiatrie Socola din Iasi, fiind internat aici in cursul anului 2002 si diagnosticat cu schizofrenie. De atunci si pana acum s-au scurs insa sase ani: un rastimp despre care nicio institutie medicala sau sociala din Romania nu poate spune nimic privind starea de sanatate sau tratamentul celui devenit criminal in timpul unui delir. Florin Astefanoaei a convietuit in acest rastimp cu mama lui pana cand vocile din mintea sa i-au "comandat" sa o ucida. Daca nu ar fi comis crima, acest om grav bolnav - despre care vecinii de bloc au povestit ca inainte nu era deloc violent - ar fi fost in continuare in afara evidentelor institutionale. Asa cum sunt probabil sute de persoane cu tulburari psihice din Romania, unde sistemul de sanatate mintala nu isi monitorizeaza pacientii odata ce au iesit de pe poarta spitalului, daca ei insisi nu se ingrijesc de asta. Crima oribila savarsita de Florin Astefanoaei, etichetat drept "diavol", are in spate nu doar o boala a mintii. "Diavolul" poate ca nu ar fi existat daca pacientul ar fi fost ingrijit la timp. Sau poate ca "diavolul" e tocmai acest sistem depasit, care asteapta o reforma amanata de la an la an.
Acelasi "diavol", o alta crima care a facut inconjurul lumii acum trei ani. Luminita Solcan, de 36 de ani, l-a injunghiat mortal, in gat, pe celebrul calugar Roger - confidentul Papei Ioan Paul al II-lea de la Manastirea Taizé, din Franta, devenita loc de pelerinaj in intreaga lume. Luminita Solcan era unul dintre pelerini. L-a omorat pe Fratele Roger in timpul slujbei religioase, in fata a mii de oameni. In 2000, Luminita Solcan fusese diagnosticata cu tulburare depresiva atipica, dar medicii nu au putut spune nimic mai mult despre ea. Niciun specialist nu a mai vazut-o de atunci si pana in momentul tragediei. "Femeia suferea de o depresie cu elemente atipice, adica delirante, halucinatorii. Tratamentul in cele mai multe cazuri duce la mentinerea unei anumite normalitati, dar atunci cand acesta este intrerupt pentru o perioada mai lunga sau mai scurta, boala se poate decompensa si evolua spre agresivitate si dezechilibre socio-familiale", declara, in august 2005, prof. dr. Petru Boisteanu, directorul Spitalului de Psihiatrie din Iasi.
Oamenii nimanui
In sistemul de sanatate mintala din RomâÂnia, persoanele cu tulburari psihice au doua posibilitati pentru a ajunge in fata medicilor dupa o externare. O posibilitate este ca familia sa il tina permanent in atentie, sa se asigure ca isi ia medicatia, ca merge periodic la controale in ambulator, sa il aduca la spital atunci cand apare o noua criza. In unele cazuri, acest lucru se intampla, dar in multe, nu. "Din cauza stigmatizarii oamenilor cu tulburari psihice - considerate afectiuni rusinoase, ca sifilisul sau SIDA, familia unui astfel de pacient are o atitudine care trece dintr-o extrema in alta", explica dr. Serban Turliuc, psihiatru, director medical al Spitalului de Psihiatrie Socola din Iasi: "Daca la inceput familia roieste in jurul medicilor dorind sa ii faci bine si sa ii infirmi ca este «nebun», dupa mai multe crize si internari, familia tinde sa il marginalizeze, sa il excluda - nu e de-al nostru. Se ajunge astfel la legumizare, nu i se dau activitati, familia e bucuroasa ca sta cuminte in fata televizorului", spune dr. Turliuc, atingand una dintre problemele mari in România, unde "tulburarea psihica e ceva rusinos, iar din acest motiv si problemele sistemului sunt negate si aruncate sub pres". In aceste conditii, singura posibilitate ca pacientul cu probleme psihice sa ajunga iar in fata medicilor este cea din cazul crimei de la Iasi. "Trebuie sa savarseasca o fapta sociala, pentru a-mi fi adus din nou in spital, de politie sau de apartinatori", explica dr. Serban Turliuc. Cale de mijloc - monitorizare si preventie - nu exista. "Ca sa nu se ajunga la fapta antisociala, ar trebui sa avem suficienti asistenti sociali integrati sistemului de sanatate mintala, scoliti special pentru aceste tipuri de probleme. Ei ar tine periodic, saptamanal sau lunar, legatura cu pacientii, ar verifica starea lor, daca isi iau medicatia, i-ar indruma la control din vreme", mai spune dr. Turliuc.
Interesele spitalului, mai presus de ale pacientului
In momentul de fata, asistentii sociali, ergoterapeutii, personalul paramedical ca membri ai echipelor terapeutice, alaturi de psihiatri, psihologi si asistenti sociali, exista doar la nivel teoretic. Legea sanatatii mintale, adoptata in 2002, dar devenita operabila abia dupa aparitia normelor de aplicare din 2006, la presiunea Uniunii Europene, creeaza cadrul pentru reformarea sistemului, in prezent hiperspitalizat, care face din orice persoana cu probleme prizonierul unei abordari unilaterale, din partea medicului psihiatru, care detine suprematia. "In România, in centrul sistemului de ingrijire se afla spitalul. Acesta decide internarea, externarea, iar daca exista in apropiere un centru de ingrijire comunitar, va cere tot aprobarea spitalului. Chiar si denumirile de «prespitalicesc», «postspitalicesc», «servicii complementare de ingrijire» arata existenta unei mentalitati care situeaza in centrul sistemului spitalul", spune Mugur Ciumageanu, psiholog clinician la Spitalul de Psihiatrie din Bucuresti, expert al Ministerului Sanatatii si unul dintre autorii strategiei in domeniul sanatatii mintale in România. Asadar, desi prevazute de lege, echipele terapeutice mixte nu functioneaza in realitate. Asistentii sociali sunt nu doar insuficienti, dar nici nu au pregatirea necesara pentru a-si indeplini rolul prevazut de lege. "La Spitalul Socola, al doilea ca marime din tara, sunt doar trei asistenti sociali", exemplifica directorul medical Turliuc. Cifrele la nivel national confirma o situatie critica. In perioada 2006-2008, cand a fost investit de Ministerul Sanatatii ca director al Centrului National de Sanatate Mintala, organism creat cu rolul de a coordona reforma in acest domeniu, Mugur Ciumageanu constata ca in sistemul de ingrijiri psihiatrice din România - atat spitalicesc, cat si comunitar - erau 110 asistenti sociali, cu 800 mai putini fata de necesarul minim estimat. El atragea atentia, intr-un plan de masuri propus ministerului anul trecut, ca atributiile lor sunt neclar definite, ca nu au pregatirea adecvata si propunea angajari masive, investitii in formarea lor profesionala, normative care sa inlature confuziile legate de munca asistentilor sociali in cadrul echipelor terapeutice si introducerea de sporuri salariale care sa atraga in sistem profesionistii, tentati sa lucreze in alte domenii mai bine platite si unde nu au un rol marginal. Asistentii sociali reprezinta categoria cea mai deficitara a sistemului românesc de sanatate mintala, nu insa si singura. Psihologii sunt in total 350, iar minimul necesar calculat anul trecut era de 800. Nici medicii, categoria de baza a ingrijirilor psihiatrice, nu sunt cati ar trebui. La Spitalul de Psihiatrie din Iasi, deficitul de medici psihiatri, de exemplu, este de 60%, cu circa 10% mai mare decat deficitul la nivel national. Asistentele medicale inregistreaza un deficit similar cu cel al medicilor, in medie de aproximativ 50%.
16.000 de potentiali oameni cu tulburari psihice in Iasi
Potrivit datelor afisate pe pagina de Internet a Ministerului Sanatatii, toti acesti specialisti lucreaza in prezent in 37 de spitale psihiatrice, 75 de sectii psihiatrice din alte unitati spitalicesti si 66 de centre de sanatate mintala. Aceste institutii, in exclusivitate de stat, gestioneaza, cel putin la nivel teoretic, circa 300.000 de persoane cu tulburari psihice, daca ne raportam la procentul de 1-2% pacienti cu probleme psihice severe din totalul populatiei, indicat de Organizatia Mondiala a Sanatatii. Asta inseamna ca, la o populatie de aproximativ 800.000 de locuitori cati sunt in judetul Iasi, intre 8.000 si 16.000 au probleme de sanatate mintala. "In ceea ce priveste prevalenta tulburarilor psihice, statisticile OMS sunt si mai ingrijoratoare. Unul din trei oameni au avut, au sau vor dezvolta in viitor o tulburare psihica", spune dr. Serban Turliuc. Adica peste 260.000 de locuitori din regiunea Iasiului si 7 milioane de români in total. Numarul real al cetatenilor României care au in prezent astfel de afectiuni ramane inca o necunoscuta la nivel guvernamental. "In 2004, Ministerul Sanatatii Publice a aprobat un studiu de incidenta si prevalenta a tulburarilor mintale, contractat Societatii Nationale de Sanatate Publica. Cercetarea trebuia facuta pe un esantion de 5.100 de gospodarii. In 2007, finantarea nu a mai fost asigurata de minister, astfel ca studiul nu a mai fost finalizat", spune Mugur Ciumageanu. Din cei presupusi 300.000 de români cu probleme psihice severe, doar 90.000 sunt permanent monitorizati, fiind evaluati potrivit legii, de doua ori pe an. Ei reprezinta pacientii aflati in evidentele Autoritatii Nationale pentru Handicap, din care 70.000 sunt diagnosticati cu handicap psihiatric grav. "Practic, ceilalti peste 200.000 nu sunt in evidentele nimanui", concluzioneaza Mugur Ciumageanu.
Dramele din spatele cifrelor seci
In spatele acestor cifre se ascund insa mai multe realitati. De pilda, a-i cataloga pe toti cei 90.000 de pacienti din evidentele ANPH cu deficit neuropishic este nedrept si inexact. Unii sunt evaluati formal si reconfirmati in diagnostic din considerente sociale. Printre ei se afla si victimele tranzitiei dure pe care România a traversat-o in anii 90, cand multi colosi industriali si-au inchis portile, iar zeci de mii de oameni au fost disponibilizati. "Am avut cohorte de femei care s-au vazut pe drumuri, inutile la varsta de 35-40 de ani, caci nu le mai angaja nimeni. A fost un aflux de depresii, cu tentative suicidale si crize urate, iar pe multe am fost nevoiti sa le pensionam. Legiuitorul ne obliga la doua evaluari pe an. Se stie ca tulburarile psihice pot sa aiba episoade care apar nu neaparat anual, ci si o data la cinci ani. Asadar, pe unele am putea sa le depensionam. Dar daca nu le-a angajat nimeni la 35-40 de ani, cine le va primi acum, cand au si internari la Psihiatrie? In fata acestei probleme, tu, ca medic, nu poti decat sa ii reconfirmi diagnosticul, ca sa nu le lasi pe drumuri", spune dr. Serban Turliuc, adaugand ca, in destule cazuri, criteriul social primeaza celui medical, si in internarea in stabilimentele pentru pacientii psihiatrici cu evolutie cronica - "esecurile noastre". "Cele doua institutii pentru pacientii cronici din judetul Iasi, de la Sipote si Barnova, sunt sectii moarte. De acolo nu iese nimeni decat prin deces. Iar asta nu pentru ca acolo nu ar fi si patologie psihiatrica ce ar putea fi macar corijata prin ergoterapie sau psihoterapie, ci pentru ca acele sectii sunt ocupate in general de persoane abandonate, lipsite de adapost. Am avut acolo si oligofreni fara parinti, si absolventi de orfelinate, facuti bolnavi din mila pentru ca n-aveau unde sa se duca, si femei batute", exemplifica dr. Serban Turliuc, care crede ca aceste solutii la limita si extrem de costisitoare pentru stat ar disparea daca politica in domeniul sanatatii mintale ar urmari sensibilizarea societatii, in sensul de a nu-i mai discrimina si stigmatiza pe cei cu probleme, si ar investi in reformarea sistemului, cu accent pe psihiatria sociala, care s-a introdus de aproape doua decenii in unele state ale lumii, modelele fiind Marea Britanie, Olanda si Statele Unite ale Americii.
Stigmatizati pe nedrept
Despre ceilalti presupusi 200.000 de români cu probleme psihice severe nu se poate spune mai nimic. E de presupus ca unii au sau au avut internari in sectiile de psihiatrie, altii beneficiaza de ingrijiri in ambulatoriile spitalelor si in centrele de sanatate mintala, iar altii nu sunt in atentia nimanui, asa cum s-a intamplat sase ani si cu Florin Astefanoaei, care si-a ucis mama asta-vara in timpul unui delir. A-i considera, insa, pe toti cei 200.000 de cetateni cu tulburari psihice drept niste oameni periculosi este un stigmat la fel de nedrept ca si daca i-am considera pericol social pe pacientii cu hepatita sau cu afectiuni cardiace. O demonstreaza statisticile de la Institutul de Medicina Legala, care arata ca agresorii cu discernamant scazut sau lipsiti de discernamant sunt o minoritate in totalul celor care comit diverse tipuri de violenta. In Iasi, al doilea judet al tarii ca marime, de exemplu, din totalul celor 698 de expertize psihiatrice realizate in 2007 pentru comiterea unor agresiuni aflate sub incidenta legii penale, 98, adica 14%, au indicat lipsa de discernamant sau un discernamant scazut. Asadar, daca violentele celor lipsiti de discernamant atrag atentia mai mult opiniei publice, fiind mult mai mediatizate, nu e nici pe departe pentru ca sunt mai numeroase, ci pentru ca sunt mai spectaculoase si, uneori, mult mai crude. Zilnic sunt difuzate stiri despre asasinate sau tentative de crima, dar, spre deosebire de acestea, o crima ca aceea a bolnavului care si-a decapitat mama nu va fi uitata prea curand.
O palarie prea mare pe capul CSM-urilor
Solutia este dezvoltarea psihiatriei comunitare - cred specialistii deschisi spre reforma -, iar la baza acestei idei este o constatare cat se poate de simpla: "toate statisticile arata ca majoritatea persoanelor cu tulburari psihice se afla in afara spitalelor", a declarat prof. univ.dr. Michaela Amering, psihoterapeut la Sectia de Psihiatrie a Universitatii Medicale din Viena, prezenta recent in România, intr-un proiect guvernamental cu finantare europeana, privind dezvoltarea serviciilor de sanatate mintala. Aceasta ar presupune insa reformarea sistemului de sanatate mintala din temelii, ceea ce nu e usor de realizat, pe de o parte, din cauza finantarii insuficiente, pe de alta parte, din cauza rezistentei la schimbare. "Lipsesc banii si vointa", rezuma dr. Turliuc cele doua mari probleme ale sistemului din România. In primul rand, la baza ingrijirilor nu ar mai fi spitalul, ca acum, ci centrele de sanatate mintala, definite prin lege ca principale structuri specializate cu rolul de a asigura asistenta tuturor celor cu probleme, care nu necesita spitalizare. "In cazul Iasiului, in locul unui spital cu 870 de paturi, ar trebui sa ramana 450, iar restul pacientilor sa fie preluati de institutiile de ingrijire comunitare", exemplifica directorul medical al Spitalului de Psihiatrie Socola.
De fapt, atrage atentia Mugur Ciumageanu, accentul trebuie sa cada nu pe o structura sau alta, ci pe functiile pe care echipa comunitara de sanatate mintala le duce la indeplinire. "Din pacate, noi nu suntem obisnuiti sa gandim in functii. Ramanem, pentru moment, cu descrierea Centrului ca o cladire umpluta cu mobilier si personal, care asteapta cuminte, din interiorul spitalului, sa se intample ceva", comenteaza Ciumageanu. Pe de alta parte insa, centrele de sanatate mintala (CSM), nu au cum, in conditiile actuale, sa isi desfasoare activitatea la standardele psihiatriei sociale din Occident. Atributiile lor, asa cum reies din Legea sanatatii mintale si din normele de aplicare, sunt confuze. Astfel, daca in lege sunt considerate principalele structuri specializate de sanatate mintala, in realitate, acestea functioneaza ca sectii ale spitalelor, "aflandu-se uneori la concurenta cu ambulatoriile acelorasi spitale". Nu se stie exact nici cui se adreseaza aceste organisme in prezent, care, potrivit reglementarilor in vigoare, ar trebui sa faca atat preventie, cat si depistarea precoce a diverselor tulburari, sa asigure si asistenta medicala pentru a preveni episoadele acute de boala in cazul pacientilor diagnosticati, sa-i orienteze pe pacienti spre locuinte protejate, sa-i ajute sa se integreze social, sa monitorizeze in teren tulburarile psihice in perioada copilariei, sa aiba in grija familiile cu risc, sa asigure servicii de psihopedagogie etc. "Problema se pune in momentul in care ne imaginam ca aceste lucruri ar trebui puse pe roate cu ajutorul unei echipe de sapte persoane - cerinta minima de functionare" - remarca Mugur Ciumageanu -, "o mana de profesionisti descurajati si marginalizati in ansamblul sistemului de ingrijiri de sanatate mintala". Drept urmare, adauga el, ordinul de infiintare a centrelor de sanatate mintala nu poate fi in aceste conditii decat "o masura cosmetica, care nu schimba starea de fond a lucrurilor, ci mai degraba creeaza un orizont de asteptare fals". Ce pot sa faca CSM-urile, date fiind aceste circumstante ale functionarii lor? "Sa prescrie retete, asa cum faceau si in anii comunismului, fiind considerate institutii de rangul doi", are un raspuns expertul Ministerului Sanatatii mai sus citat. Numarul centrelor, care ar trebui sa deserveasca in medie 100.000 de locuitori fiecare, este de asemenea insuficient. In orasul Iasi, de exemplu, la o populatie de peste 350.000 de locuitori, exista doar doua centre de sanatate mintala, Centrul "Dr. Ghelerter" si Centrul de Sanatate Mintala de pe strada Lascar Catargi. "Ar mai fi nevoie de inca trei centre in Iasi, dar nu sunt bani", spune dr. Serban Turliuc.
Cenusareasa Ministerului Sanatatii
Ca banii sunt principalul impediment in reformarea sistemului de sanatate mintala o arata si situatia alocatiilor bugetare. Potrivit datelor oficiale ale Organizatiei Mondiale a Sanatatii, bugetul pentru programul national de sanatate mintala reprezinta 3% din intregul buget public pentru sanatate. La presiunea Uniunii Europene, Ministerul Sanatatii a lansat in 2006 strategia nationala in domeniul sanatatii mintale, declarata o prioritate nationala, si a creat Centrul National de Sanatate Mintala (CNSM) pentru a coordona reforma in acest domeniu, promitand mari infuzii de fonduri in acest scop. Ceea ce avea sa se intample ulterior a aratat insa ca "strategia in domeniul sanatatii mintale, documentul cadru al reformei, a fost folosita mai degraba ca un argument al autoritatilor ca exista vointa politica", spune Mugur Ciumageanu, unul dintre autorii strategiei, pe care o catalogheaza, "in cunostinta de cauza, un document incropit in graba, de o mana de profesionisti care nu au avut timp sa se consulte cu comunitatea stiintifica". Chiar si asa insa, infuzia de bani promisa de minister ar fi miscat lucrurile din loc, asigurand o finantare de peste 50% din planul de aplicare a strategiei. "Numai ca, in conditiile in care bugetul public pentru sanatate a fost in 2008 dublu fata de 2007, bugetul pe programul de sanatate mintala a fost de sapte ori mai mic: doar 3 milioane de euro in 2008, fata de 23 de milioane de euro in anul anterior", afirma Ciumageanu, care a demisionat in martie 2008 de la conducerea CNSM din acest motiv. Drept urmare, reforma mai mult bate pasul pe loc. Desi legea prevede programe diverse pentru prevenirea imbolnavirilor psihice, medicii nu stiu sa se fi alocat vreun ban in acest domeniu vreodata. Psihiatria de legatura, adica angajarea in spitalele nepsihiatrice a medicilor psihiatri care sa ajute bolnavii cu alte afectiuni care dezvolta tulburari psihice, e doar un vis. Consecinta este ca bolnavii sunt plimbati intre spitale, cu riscul de a muri pe drumul de la o clinica la alta. "In acest moment, aceste cazuri se rezolva la mica intelegere intre medici, dar uneori se poate ajunge la situatii grave. Ne-a fost trimis recent un hemofil, care se agitase si s-a lovit. Noi nu il putem tine la Psihiatrie, pentru ca nu avem dotarile necesare, iar un hemofil poate muri oricand, asa ca l-am trimis inapoi, dar s-a agitat iar si ni l-au trimis din nou, cu observatie de tendinte omucidare. E un mod de a scapa de pacientii cu tulburari psihice, dar viata lor e pusa in pericol", spune dr. Serban Turliuc. Celelalte institutii prevazute de lege - servicii de ingrijiri la domiciliu, locuintele protejate, centre de consultanta pentru violenta in familie etc. - sunt abia la inceput de drum, rezultatul unor parteneriate cu ONG-uri. De aici si pana cand psihiatria comunitara va deveni centrul ingrijirilor psihiatrice din România mai e insa mult. Iar cei 200.000 de români cu tulburari psihice aflati in evidentele nimanui raman pana atunci in grija familiilor, care sunt nevoite sa suplineasca rolul statului.
Revolutia psihiatrica de la Campulung Moldovenesc
La Campulung Moldovenesc, orasel cu 20.000 de locuitori, medicul psihiatru Alexandru Paziuc a reusit sa faca in cativa ani mai multa reforma decat toate ministerele sanatatii din anul 90 incoace. El a venit la Campulung in 1993, detasat disciplinar de la Suceava: "Reusisem sa imi fac multi dusmani pentru ca reclamam adesea ca pacientii internati cu tulburari psihice nu sunt tratati cum trebuie, sunt legati si batuti", spune dr. Paziuc. La Campulung a reorganizat Sectia de Psihiatrie, transformata ulterior in spital, uitandu-se la ce se intampla in Occident. "Am inceput colaborarea cu fundatia britanica «Hamlet Trust», care ne-a acordat asistenta si sustinere." A infiintat sectii de ergoterapie, artterapie, a fost printre primii psihiatri care au inteles ca medicii trebuie sa conlucreze cu psihologii si asistentii sociali pentru a grabi revenirea pacientilor la normalitate. Probabil ca cea mai "stranie" masura a sa a fost cand a transformat un post de infirmier in post de preot. Parintele Gabriel Grosu, platit de Ministerul Sanatatii, slujeste la capela spitalului, amenajata si pictata in fosta sala de operatie a vechiului spital. El sta de vorba cu pacientii, le organizeaza videoteci la capela, cu filme atent alese, ii angajeaza in actiuni cu caracter comunitar, colaboreaza cu ei la revista A fi, editata de Fundatia "Orizonturi", pe care o conduce. Indragit de localnici, preotul ii atrage la capela pe multi dintre credinciosii Campulungului, care participa alaturi de pacienti la marile sarbatori religioase. "Este un lucru extraordinar, nu se mai simt stigmatizati si dati de-o parte", spune dr. Paziuc, adaugand ca spitalul continua practic o traditie. "Cladirea este a celui mai vechi spital din Bucovina, infiintat la 1881, prin contributia comunitatii, cu sprijinul parohului", spune dr. Paziuc, care, prin ceea ce a facut la spitalul din Campulung, este socotit unul dintre cei mai avangardisti psihiatri din tara. Centrul de Sanatate Mintala din localitate este unul dintre cele patru centre de excelenta ale tarii, alaturi de Bucuresti, Cluj si Timisoara. Al. Paziuc a fost multi ani director al unitatii, apoi sef al Autoritatii de Sanatate Publica Suceava, iar acum este consilier PD-L, spitalul fiind condus in prezent de sotia sa, dr. Ela Paziuc. Saptamana trecuta, medicii, psihologii, asistentii sociali si preotul din spital au fost vizitati de o echipa de specialisti, intre care Michaela Amering, de la Universitatea din Viena, Hans Kroon si Hary Gras, de la Institutul Olandez pentru Sanatate Mintala si Dependenta, care le-au dat lectii de psihiatrie comunitara, in cadrul unui proiect Phare. Proiectul are la baza echipele mobile de tratament, formate din 10-12 specialisti (de la medic la asistent social, jurist etc.), a caror filosofie este sa trateze bolnavul in mediul sau, in afara spitalului.
* Analiza este parte a proiectului Emiliei Chiscop, bursier "Rosalynn Carter" pentru jurnalism pe probleme de sanatate mintala 2008-2009. Bursele sunt acordate anual de Centrul Prezidential Rosalynn si Jimmy Carter din Atlanta, SUA, pentru zece jurnalisti din lume, pe baza unei selectii de proiecte ce vizeaza reducerea discriminarii persoanelor cu tulburari psihice. Proiectul jurnalistei consta intr-o serie de articole, incepand cu o analiza detaliata a sistemului de sanatate mintala romanesc si continuand cu povestile unor oameni cu tulburari mintale, care convietuiesc deopotriva cu boala si stigma.
Articolul de fata a fost
publicat si in Ziarul de Iasi
din 16 decembrie 2008.
