Pe aceeași temă
Silviu Purcărete, unul dintre cei mai importanți regizori din teatrul românesc, a anunțat luni seară că se retrage de pe lista nominalizărilor la Premiile UNITER, în urma reacțiilor apărute în spațiul public, în care mai mulți tineri regizori au criticat juriul pentru ignorarea noii generații de artiști, în special femeile, la nominalizările pentru categoriile „Cel mai bun spectacol” și „Cea mai bună regie”, anunță culturaladuba.ro
Silviu Purcărete era nominalizat pentru regia spectacolului „Antonin Artaud. Familia Cenci”, după Shelley și Stendhal, Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” Iaşi, precum și pentru cel mai bun spectacol, cu același titlu.
Regizoul Silviu Purcărete a transmis UNITER o scrisoare în care anunță că se retrage de pe lista nominalizărilor UNITER:
„Odată demascat, cum aflu, că am 72 de ani, că sînt de parte bărbătească, ca să nu mai pomenim, Doamne fereşte, şi de alte beteşuguri incorecte politic, mi-am dat şi eu seama că nominalizarea mea pentru un premiu de regie este în răspar cu aşteptările unor tineri confraţi şi surori şi generatoare de agitaţie şi indignări.
Mulţumind adînc celor cinci membri ai juriului pentru „rătăcirea” de a mă fi înscris pe lista candidaţilor la premiu, vă rog sa luaţi în considerare retragerea mea dintr-o competiţie pe care nu mi-am dorit-o şi nu mi-o doresc neapărat şi care provoacă atîta amărăciune şi parapon”, se arată în scrisoarea regizorului Silviu Purcărete, publicată de UNITER.
În aceeași scrisoare, Silviu Purcărete mai arată că „se ştie că în vremuri grele, cu resurse de hrană împuţinate, mamiferele bătrîne sînt îndepărtate şi sacrificate pentru salvarea exemplarelor tinere, iar noi trăim, într-adevăr, vremuri grele”.
„Spre împăciuire şi armonie, propun ca, în locul candidaturii mele, juriul sau chiar Senatul însuşi să desemneze pe unul din tinerii sau, mult mai corect, pe una din tinerele leoaice ale regiei românești. Nimic ironic, doar respect pentru vocea Naturii!”, a încheiat renumitul regizor.
În urmă cu câteva zile după anunțarea nominalizărilor, regizorii Carmen Lidia Vidu, Alexandra Badea și Eugen Jebeleanu au avut o serie de reacții critice, acuzând conducerea UNITER că acordă premiile acelorași bătrâni regizori.
La rândul ei, Alexandra Badea, regizoare și dramaturg, multipremiată în Franța, a explicat în mai multe postări ample punctele sale de vedere. Iată un fragment:
“(…)Nu putem ignora astăzi că premiile transmit în primul rând un mesaj și că ele pot schimba peisajul artistic al unei societăți.
Într-o țară ca România, în care eu sunt doar a treia regizoare din istorie care este invitată să monteze la Sala Mare a TNB și Carmen Lidia Vidu doar a treia regizoare premiată la categoria «cea mai bună regie» din ultimii 30 de ani (și să nu îmi spuneti că nu a avut România mai multe regizoare care ar fi avut ce spune în această sală și la aceste premii), într-o țară în care tinerii artiști nu au acces la mijoace de producție și la teatre importante, în care majoritatea managerilor de teatru nu merg din oraș în oraș pentru a vedea spectacole și îi invită pe artiști din ce au auzit ei din recomandări (și de cele mai multe ori aceste recomandări vin după premii importante), într-o țară în care nu ești luat în considerare și în serios ca artist decât poate de la 50 de ani și ca artistă poate niciodată, într-o țară ca asta, în momentul în care accepți să faci parte dintr-un juriu, cred că porti responsabilitatea de a transmite un mesaj politic, nu numai unul estetic.
Mai ales că a decide care act artistic este cel mai bun este deja foarte delicat, dacă nu imposibil. Eu, sincer, de fiecare dată când am fost într-un juriu, nu am știut să afirm cu siguranță ce piesă sau ce spectacol este cel mai bun, dar mi-am pus problema alături de colegii din juriu care este piesa sau spectacolul care aduce ceva nou în acel moment, de care acea societate are nevoie, și ce semnal transmitem prin premierea ei.
După părerea mea, premiile în artă nu ar trebui să existe, dar pentru că ele există și pentru că uneori au un impact puternic, putând schimba chiar imaginarul unei societăți, nu cred că mai putem ignora aceste elemente continuând să ne ascundem sub scuza «mi-a placut», «nu mi-a placut».
Pentru Eugen Jebeleanu, premiul UNITER pentru cel mai bun regizor i-a deschis portile teatrelor instituționalizate care îi erau închise, în ciuda spectacolelor puternice pe care le prezenta în sectorul independent. Probabil că fără acest premiu nu ar fi avut acces la sala mare a TNB. A nu nominaliza spectacolul lui în nici o categorie (nici macar la debut, unde erau două actrițe extraordinare pe o partitură complexă (Sara Cuncea și Eva Cosac) înseamnă a transmite mesajul că prezenta lui în acest spatiu nu este necesară și esențială acum în teatrul românesc.
A avea printre nominalizati numai regizori main-stream care montează de decenii, an de an, pe cele mai mari scene și cu cele mai mari mijloace de producție este a transmite mesajul: «Este just ca acești artiști și numai acești artiști să monopolizeze în continuare cele mai importante mijloace de producție și cele mai mari onorarii».
Mai ales că pentru toti cei patru nominalizați la cele două categorii «cel mai bun regizor», «cel mai bun spectacol» acest premiu nu va mai schimba nimic, ei au locul lor în teatrul românesc și nimeni nu îl contesta (cu excepția cazului Zholdak).
Încă o dată, nu contest valoarea lor ca artiști și calitatea creațiilor lor, exceptând cazul Zholdak despre care m-am exprimat deja.
În rest putem discuta în continuare despre criterii estetice subiective și arbitrare. Da, mi-as dori și eu ca aceste criterii de gen sau de vârstă să nu existe, (pentru că de multe ori în Franta cei care au vrut să mă conteste pe mine sau pe alte artiste au folosit argumentul: «E acolo pentru că e femeie ».
Mi-aș dori ca aceste criterii să nu fie invocate dar, din păcate, azi în România, o societate misogină, inegalitară și care nu își susține tânără generație care continuă să plece în valuri, aceste criterii sunt necesare în orice proces de jurizare. Scriu acest text pentru a deschide o dezbatere, nu pentru a apăra spectacolul meu Exil, eligibil la aceste premii în acest an. Nu contest decizia estetica a juriului, dar cred ca teatrul românesc are nevoie de aceasta dezbatere.”
Pe de altă parte, aceștia au invocat și posibile probleme de conflict de interese pe care unii membrii ai juriului le-ar avea. De exemplu, faptul că un jurat, de profesie teatrolog, face parte din Consiliul Artistic al Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, care a primit anul acesta cele mai multe nominalizări – 8 sau că unii dintre membrii Senatului UNITER se regăsesc pe lista nominalizaților.
Peste 1.000 de persoane, printre care actori, regizori și oameni de teatru au semnat o petiție postată de comunitatea Declic pentru Retragerea nominalizării lui Andriy Zholdak la categoria „cea mai bună regie” a galei Premiilor UNITER, regizorul fiind acuzat de comportament abuziv. „Am fost revoltaţi de nominalizarea făcută de juriul UNITER. Andriy Zholdak este cunoscut pentru agresiuni psihologice şi fizice asupra actorilor cu care lucrează”, se arată în textul petiţiei.
Petiția inițiată de Declic începe însă prin a semnala, între „punctele care ies în evidență” din anunțul nominalizărilor juriului UNITER, „invizibilizarea tinerei generații de artiști care nu este reprezentată în categoriile «Cel mai bun spectacol» sau «Cea mai bună regie», a teatrului independent, a diversității estetice care caracterizează teatrul românesc din ultimul timp”.
„Activism neobolșevic”
În replică, Tompa Gabor, directorul general al Teatrului Maghiar de Stat din Cluj, a transmis un mesaj publicat de Radio România Cultural, în care susține că „acest tip de activism neobolșevist, influențat de ideologia «woke» și «cancel culture», este deosebit de nociv și pune în pericol creațiile artistice de mare valoare”.
Mesajul integral al lui Tompa Gabor:
„Referitor la controversele iscate în jurul nominalizărilor din acest an la Premiile UNITER, consider inacceptabilă ideea retragerii nominalizării lui Andriy Zholdak de către juriu la premiul pentru regie, în urma petiției unui grup activisto-ideologic, bazată pe o narativă mincinoasă, exagerată, deformată și umflată de către presa din România, în contextul spectacolului „Rosmersholm” de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, de la premiera căruia au trecut exact 6 ani! Pe vremea aceea au apărut titluri bombastice și șocante, de gen „actriță bătută de regizorul ucrainean”, care s-au dovedit a fi cu totul neadevărate în urma anchetei și investigării pe care am întreprins-o imediat după eveniment. Menționez că de atunci spectacolul a luat numeroase premii la festivaluri internaționale, inclusiv Cel Mai Bun Spectacol, Cea Mai Bună Actriță, Cel Mai Bun Decor la Festivalul Național de Teatru, POSZT, de la Pécs, și a fost invitat la Olimpiada de Teatru de la St.Petersburg, precum și la Festivalurile Ibsen de la Oslo și Tokyo. E adevărat că au fost și atunci activiste și activiști, urmași demni ai cenzorilor din epoca comunistă, care au cerut retragerea premiilor și autocritica(!!) juriului. Exact ca în cazul „Proștilor sub clar de lună” regizat de Lucian Pintilie la Teatrul Bulandra la începutul anilor ’70, unde în urma directivelor tovarășului Dumitru Popescu „Dumnezeu”, criticii au declarat că „au văzut greșit spectacolul”!!!
Am convingerea că acest tip de activism neobolșevist, influențat de ideologia „woke” și „cancel culture”, este deosebit de nociv și pune în pericol creațiile artistice de mare valoare. Ca director general al Teatrului Maghiar de Stat din Cluj și, în special, ca președinte al Uniunii Teatrelor din Europa protestez împotriva unor asemenea demersuri care amestecă ideologii extremiste în judecățile de valoare estetică. Totodată atrag atenția că persecutarea continuă a unui regizor ucrainean de excepție prin repetate presiuni ideologice transmite un mesaj extrem de negativ și poate avea consecințe nefaste în contextul evenimentelor politice tragice din zilele noastre.
Tompa Gabor”
Alte reacții
Regizorul Radu Afrim spune că „s-a ajuns atât de departe cu ura în această breaslă cu un slalom dubios printre motive&pretexte, evident si pe după frustrări a doi ( hai 3) regizori ( care nu mai sunt nici ei tineri) si care nu sunt nominalizati anul asta (desi au luat coronița in anii trecuti)”.
Radu Afrim semnalează „ura ageistă” și spune că, dacă ar fi fost nominalizat la regie, ar fi procedat la fel ca Silviu Purcărete, „scârbit de manifestările astea demne de vremuri pe care le credeam apuse”.
Actrița Lia Bugnar a postat un mesaj dur: „Știi că trăiești vremuri de căcat când Silviu Purcărete își retrage participarea la premiile UNITER, pentru că s-a iscat vrie în breaslă că «tot Purcărete și tot Afrim să fie nominalizați?»”.
Regizorul Tudor Giurgiu consideră că „cel mai de bun simț gest în situația de față ar fi ca leii, leoaicele, felinele viguroase ale Noului Val să recunoască cinstit că au mușcat aiurea într-un moment de rătăcire”.
Actrița Ofelia Popii: „Zilele astea au fost absolut oribile prin violența și lipsa de decență. Ce bine ar fi ca scrisoarea D-lui Purcarete sa fie cu adevărat citită și înțeleasă. Mă tem că va fi interpretată convenabil, pentru că, nu-i așa, ce ar fi excesul fără încrederea absolută in sine și in dreptatea manifestării tale? Mie mi-e Rușine că un om și un artist atât de valoros, colosal, trece zilele astea prin această baie de penibil. Este Oribil.
El a răspuns elegant și cu umor, așa cum îi stă în fire, dar e îngrozitor de trist ce se întâmplă.”
Actrița Oana Pellea: „Atâtea orgolii pe scenă.. in culise, atata EGO, atâta luptă( pentru ce?) atâta hate, atâtea vorbe…De ce, oameni buni? Pentru ce? Pentru un premiu? Pentru un loc întâi? Pentru un pas in față, pentru un capăt de ața in plus…? Ce dăruiești…aia primești! Cand omul va ințelege asta…vom evolua ca specie… până atunci…omul va duce o luptă continuă cu orgoliul sau, cu iadul sau…”
