Pe aceeași temă
In anul condamnarii comunismului, o aparitie editoriala de felul celei pe care ne-o ofera editura Compania prin republicarea Vietii lui C. Dobrogeanu-Gherea a lui Z. Ornea merita, cu siguranta, sa fie semnalata. Cunoscatorii vor fi sesizat imediat ca, voit sau nu, ea se situeaza in raspar fata de orientarea dominanta a momentului: figura celui mai important teoretician marxist roman este infatisata publicului asa cum a fost ea zugravita, in 1982, cu o fireasca si notorie simpatie - si doar "cu minore corecturi" ale textului publicat atunci de Cartea Romaneasca, asa cum ne asigura ingrijitorii noii editii -, de catre unul dintre rarii intelectuali marxisti "autentici" ai perioadei incheiate in 1989. Sa existe oare vreun talc ascuns sau vreo intentie subiacent polemica a acestei initiative? Daca da, atunci ar trebui ca actuala aparitie sa fie urmata de una inca si mai temerara: readucerea la lumina, in acelasi fel, a volumului pe care Ornea il consacra, in 1983, operei aceluiasi autor socialist al epocii precomuniste. Ramane de vazut daca si in ce fel editura isi va asuma asemenea riscuri, pe care personal le-as aplauda.
Pana cand lucrurile se vor clarifica, ne putem intreba, in mod justificat, cum pot citi acest volum cei mai putin sau deloc avizati. E greu de spus, desigur, dar un indiciu poate fi gasit in felul in care a ales sa il citeasca domnul Mircea Anghelescu, in frumoasa prefata pe care a adaugat-o cartii, si care inevitabil ii va determina in buna masura noua cariera. Cred ca ceea ce vor retine cititorii pe care ii am in minte din paginile acestui text este o imagine a lui Dobrogeanu-Gherea ca un personaj ce s-a manifestat cu precadere si emblematic in calitate de critic literar. Desigur, unul castigat de "utopiile generoase de la sfarsitul secolului al XIX-lea, cu orientare socializant-idealista", ca om ce traia intr-o "lume increzatoare in progres si in misiunea ei sociala". Chiar si asa insa, pare a fi vorba tot de o figura a vietii literare, memorabila mai ales prin polemicile sale din domeniu cu Titu Maiorescu, si a carei intelegere ne-a fost facilitata in mod hotarator de judecatile emise asupra sa, din interiorul aceluiasi domeniu, de Eugen Lovinescu. In definitiv, suntem asigurati ca merita sa citim biografia acestui critic literar - ce s-a intamplat sa fie si un "ideolog al socialismului naiv de la sfarsitul secolului al XIX-lea" - tocmai pentru ca autorul ei a stiut sa vada in personajul sau mult mai mult decat un "teoretician exotic al unei viziuni politice si al unei ideologii nelalocul lor intr-o tara eminamente agricola". Dimensiunea de "militant socialist" a lui Gherea este mentionata de mai multe ori, dar oarecum ca un balast pe care trebuie sa il dam la o parte pentru a avea acces la ceea ce este cu adevarat valoros in faptura sa: asta daca nu o privim, cu intelepciune, ca pe o componenta printre altele a acelui ansamblu de idealuri generoase ce se cuvin pretuite pentru a fi "infaptuit in mare parte Romania moderna, inclusiv Unirea din 1918".
Daca Gherea trebuie retinut mai ales ca un critic literar, atunci biograful sau, evocat cu caldura si splendida generozitate in aceleasi cateva pagini, este si el recuperat, la doar cativa ani de la disparitie, ca un eminent istoric literar. Nu am verificat care sunt "minorele corecturi" aduse cartii sale in noua editie, dar ne putem face o idee despre ele daca privim cu atentie lista titlurilor lui Z. Ornea de pe pagina de garda. Din impresionanta insiruire cu care suntem obisnuiti lipseste unul singur: o carte consacrata lui A.D. Xenopol si scrisa impreuna cu Nicolae Gogoneata (ma adresez din nou, desigur, cunoscatorilor). Una peste alta, se pare ca ne-am facut probleme degeaba: aparitia de la Compania nu pare sa aiba o rezonanta ciudata in mijlocul spasmodicelor batalii pe care le purtam cu memoria apasatoare si mostenirea ideologica a comunismului.
Se intampla sa stiu ca marxismul lui Gherea numai naiv si episodic nu a fost: ideile sale, care trebuie luate in serios ca ceea ce au fost cu adevarat, si care au depasit cu mult aria criticii literare, reprezinta o versiune foarte onorabila a socialismului Internationalei a II-a de la cumpana secolelor XIX si XX si un echivalent local, foarte sofisticat teoretic, al celor exprimate in epoca de influentii K. Kautsky sau G. Plehanov. Se mai intampla si sa cred, chiar daca nu pot fi la fel de sigur, ca Ornea - a carui adeziune la marxism trebuie luata si ea tot atat de in serios - a privit istoria literara mai mult ca pe un paravan pentru proiectul unei istorii de ansamblu a ideologiilor si ca poate fi citit ca cel mai apropiat echivalent pe care il avem al unui istoric al ideilor politice de felul cunoscutului A. Walicki. Cu alte cuvinte, ambele personaje, militantul ideologic de dinainte de comunism si istoricul din timpul comunismului, reprezinta intr-adevar niste hapuri greu de inghitit pentru intelepciunea conventionala a epocii pe care o traversam. Din aceleasi motive, ei sunt dintre cei cu care dialogul nu trebuie intrerupt si ale caror voci pot contribui in mod semnificativ la spargerea cliseelor de gandire ale oricarei epoci. Nu cred ca transformarea amandurora in figuri gratios-inofensive e de natura sa asigure indeplinirea unui asemenea tel. Viata lui Gherea a fost cu adevarat strans impletita cu transformari istorice care au iesit din orizontul de asteptari al marxismului, dar aceasta s-a intamplat tocmai datorita convingerilor sale marxiste - cu formele specifice "familiei" ideologice de care a apartinut - si nu in virtutea apartenentei sale la un vag curent umanitarist. Tot astfel, sincera adeziune la marxism a lui Ornea, de-a lungul deceniilor in care regula generala a fost oportunismul ideologic, a imprimat scrisului sau o doza aparte de consecventa si de coerenta logica ce ii va asigura, foarte probabil, o lunga supravietuire. In cazul ambelor personaje, nu prea se vede nici un motiv pentru care sa ne fie teama sa spunem lucrurilor pe nume.
* Z. Ornea, Viata lui C. Dobrogeanu-Gherea, Bucuresti, Compania, 2006
