Poate CNSAS sa functioneze?

Marti, 4 aprilie, la sediul GDS a avut loc o dezbatere referitoare la situatia din CNSAS, moderata de Gabriel Liiceanu. Desi criza din Colegiul CNSAS parea rezolvata chiar in dimineata acelei zile prin alegerea lui Claudiu Secasiu in functia de presedinte (in urma unei sedinte la care a participat si presedintele Basescu), dezbaterea s-a axat pe posibilitatile reale ale Consiliului de a deconspira Securitatea.

Prezentam in continuare fragmente din dezbatere.

Gabriel Liiceanu  (GDS): Cred ca în­tal­ni­rea noastra de astazi este o sedinta de lucru a societatii civile. Expresia "so­cie­ta­te civila", tocmai pentru ca în România so­cie­tatea civila nu prea exista, este în­teleasa foarte aproximativ si, ca orice lucru neînteles, ea poate deveni lesne obiect de deriziune. În timp ce în de­mo­cra­tiile dezvoltate ea reprezinta un corector constant al derapajelor puterii, la noi ea este mai degraba maSa de oameni care - între alegeri - ramâne la discretia puterii si care, când si când, încearca timid sa-si faca auzit glasul. Ea nu devine activa la noi decât atunci când se ajunge la un con­sens al nemultumirii în privinta unei pro­ble­me a carei nerezolvare afecteaza ma­jo­ritatea populatiei.

 Daca intelectualii neangajati în struc­turile puterii constituie nucleul societatii civile, lucrul asta se întâmpla tocmai pen­tru ca ei pot exprima mai bine consensul ace­lei nemultumiri generale sau pentru ca pot detecta aparitia unei disfunctii gra­ve pentru viata întregii societati. Ei pot atrage, de pilda, atentia ca deconspirarea trecutului comunist al României, în speta al Securitatii, echivaleaza cu decon­spi­ra­rea prezentului nostru mizerabilist. De ce? Pentru ca mediul de afaceri, clasa po­li­tica, magistratura si serviciile secrete stau, toate, înfipte cu picioarele în trecut. De aici importanta functionarii CNSAS.

 Istoria de pâna acum a functionarii CNSAS, sau mai degraba a împiedicarii functionarii lui, a fost o adevarata rusine. Iata câteva exemple. Primul: in 2002, Co­mi­sia parlamentara de control al SRI (con­dusa de Ion Stan) a somat CNSAS sa nu publice lista primilor 100 de ofiteri de Se­cu­ritate din cei care urmau sa fie de­con­spi­rati. Al doilea exemplu: din 2002, reprezentantii PSD în Colegiu (Mihai Gheor­ghe, Florin Chiritescu si Aurel Pricu) au blo­cat cvorumul sedintelor de lucru ale Co­legiului, absentând vreme de 2 ani, dar luându-si totusi salariile. Al treilea: in toamna lui 2004 a avut loc spalarea, de ca­tre Onisoru, a cazurilor Vadim Tudor, Flo­­rica Bejinaru (CSM) si Mihai Dobre (con­silier al lui Mircea Geoana).

 Unde ne aflam astazi, dupa noua ras­tur­­nare a situatiei (trecerea d-lui Secasiu în fruntea Colegiului, la propunerea d-lui Ticu Dumitrescu)? Si unde ne aflam as­tazi, dupa ce Dan Lazea si-a reorientat în mod spectaculos votul în urma, pare-se (Ste­jarel Olaru a scris un foarte detaliat ar­ti­col pe aceasta tema în Evenimentul Zi­lei), a unei lungi discutii pe care a avut-o în preziua alegerilor cu lucratori ai SRI-u­­lui­? Unde ne aflam, altfel spus, cu te­ro­ris­mul ca metoda veche si actuala de lucru?

Îi rog mai întâi pe d-l Ticu Dumitrescu si pe d-l Claudiu Secasiu sa ia cuvântul si sa ne spuna cum se va desfasura munca în interiorul Colegiului, pentru ca, daca înteleg bine, nu aveti înca o majoritate în mo­mentele decisive.

Transparenta totala

Constantin Ticu Dumitrescu  (CNSAS): Eu sunt cel care a facut pro­punerea sa de­mi­sioneze d-l Turianu si sa-l votam ca presedinte pe d-l Secasiu. Apoi, pre­sedin­tele Basescu mi-a promis solemn ca va avea loc o intalnire intre mine si domnia sa. Eu i-am spus: "puteti sa-l chemati si pe d-l Timofte", dansul mi-a replicat: "nu, vreau sa-mi aratati exact tot ce aveti dvs.!" Am reusit sa impun sa se renunte la ideea de kilometri de dosare si sa vorbim in ter­meni de numar  de dosare. Cand am fost ales presedintele Comisiei de abuzuri in Se­natul Romaniei, in prima sedinta am su­pus la vot faptul ca deconspirarea Se­cu­ri­tatii este problema numarul unu a comisiei. M-am implicat direct si imediat, vizitandu-l aproape zilnic pe d-l Magureanu si in­­tre­bandu-l: "aici ce aveti? va rog sa deschideti etc." M-am dus la Bujoreni, am vazut ar­hi­va centrala, am vazut ca totul era auto­ma­ti­zat, s-au si laudat, aratandu-ne ce re­pe­de se poate gasi un dosar sau un nume. Cen­trul nevralgic al arhivelor si al evi­den­te­lor Securitatii il avea drept sef pe co­lo­ne­lul Corondan. Omului acestuia, prin adrese oficiale, i-am cerut sa-mi raspunda, tot ofi­cial, care este situatia arhivelor. Acesta a fost singurul act oficial care a trecut gardul de la SRI, cu parafa: "Strict secret, exem­plar unic". Documentul a stat la baza int­er­ven­tiilor mele si la confruntarea pe care vreau s-o fac in continuare cu d-nii de la SRI. Pe 27 martie, l-am adus pe omul acesta - care facuse cartotecile, care-i in­struise pe toti - intr-o intalnire cu mem­brii CNSAS si l-am pus sa le explice dan­silor cum e cu arhivele, cam pe unde sunt si daca datele pe care le-au furnizat sub semnatura sunt reale. Si omul ne-a dat toate explicatiile. Era un om puternic, solid. Ei bine, stiti ce e astazi? O epava. A vorbit Mircea Dinescu cu el, plangea in ho­hote: "Nu mai pot sa dorm, m-au nenorocit, ma ameninta!" Am subliniat acest lucru in discutia cu presedintele. Eu nu glumesc si nici unul dintre noi nu trebuie sa glumeasca cu ceea ce ni se poate pregati. I-am atras atentia presedintelui ca nu ma voi intimida si ca eu imi vad de drumul meu.

Inchei, spunandu-va ca nu-mi fac spe­rante. Asa cum arata astazi Colegiul, vom balti mai departe. Ma uitam la ordinea de zi la sedinta de azi - te umfla rasul, niste ba­nalitati, nimic important. Sunt dosare care zac, pe care Onisoru si ai lui nici ma­car n-au dat voie sa fie rasfoite. Menirea mea acolo este transparenta totala: orice se­dinta CNSAS va fi urmata de expunerea mea despre cum s-a votat, ce s-a discutat, cine a votat impotriva etc. Asta e singura arma pe care o mai am astazi si sper ca, dupa intalnirea pe care o voi avea cu dan­sul, presedintele Basescu sa inteleaga ca este dezinformat, ca sa nu zic mintit, si sa ia masurile pe care le crede de cuviinta.

Importanta evidentei arhivelor

Claudiu Secasiu (CNSAS): Mai intai, as vrea sa va spun ca pozitia de presedinte al Colegiului, pe care o detin acum, i se cu­venea d-lui Constantin Ticu Dumitrescu. Daca domnia sa nu era, atunci nici Legea 187 n-ar fi fost, nici CNSAS n-ar fi existat. Daca dansul n-ar fi tinut treaza ideea des­chiderii dosarelor, daca dvs., oamenii din societatea civila, nu ati fi lucrat atat de mult in sprijinul acestei idei, in semanarea acestei seminte, nu s-ar fi putut intampla nimic in aceasta privinta.

 Nu pot decat sa cred ca ce s-a in­­tam­plat astazi e de bun augur pentru salvarea ideii deschiderii dosarelor. Nu este o si­tuatie 100% fericita, nu este nici o garantie ca, pe viitor, nu se vor repeta crizele din ve­chiul Colegiu, cand o parte a membrilor au refuzat sa mai vina la sedinte. Din acest motiv, nu pot decat sa cred ca so­lutia de astazi de iesire din criza ar fi un semn macar pentru o minima dorinta de a ne face datoria. Esential pentru iesirea din criza a fost anuntul d-lui Ticu Dumi­tres­cu de a renunta la candidatura. Pe de alta parte, nu s-ar fi ajuns la solutia aceasta fara prezenta presedintelui Basescu, care a catalizat un curent de opinie majoritar in ca­drul Colegiului, catre aceasta solutie de im­punere a presedintiei rotative: atat pos­tul de presedinte, dar si intreaga condu­ce­re a CNSAS, reprezentata de membrii bi­rou­lui de coordonare, va fi aleasa din 6 in 6 luni.

G. Liiceanu : Exista posibilitatea rea­le­ge­rii?

C. Secasiu : Nu s-a discutat acest de­ta­liu, s-a consemnat doar numirea in aceste pozitii pe o perioada de 6 luni. Cred ca de bun augur ar fi totusi aceasta intoarcere ca­tre scopul pe care Colegiul il are, si anume, acela de a discuta fara partinire do­sare de politie politica. Unii ziaristi au sem­nalat faptul ca asistam la o politizare in­tensa care va duce Colegiul la implozie. Poate ca aceasta solutie la care s-a ajuns as­tazi, a conducerii colective, sa faca sa dis­para aceste suspiciuni de politizare, de influentare din partea vreunui partid, a unui curent, a unor cercuri de interese. Ca in­stitutia sa poata functiona mai presus de orice banuiala, este nevoie sa intram in po­sesia tuturor dosarelor care ne revin, dar, in acelasi timp, sa avem si acele evi­den­te ale arhivelor. Accesul la informatie, pe care sper ca institutia sa-l aiba cat mai curand cu putinta, ar da garantia ca CNSAS nu va putea fi manipulat politic de per­soanele care, la un moment dat, con­duc serviciile de informatii. Atata timp cat exclusiv serviciile au aceste dosare si ne livreaza ceea ce dansii doresc, noi nu avem nici o garantie ca ceea ce avem as­tazi pe masa Colegiului sunt toate infor­ma­tiile despre o persoana. Avem pe masa Co­legiului lucrari pregatite de Directia de In­vestigatii, continand dosare noi si ele­mente noi din dosare preluate anul trecut la Popesti-Leordeni, ale unor persoane ve­rificate de mai multe ori, persoane pu­bli­ce, dosare care abia anul trecut ne-au fost aduse la cunostinta. Ele ne-au fost date in­­tr-un timp scurt, in baza hotararii CSAT din primavara anului trecut, dupa acea ba­ta­lie in care societatea civila, prin in­ter­me­diul presei, a denuntat metoda de preluare fila cu fila a acestor dosare. Aceasta ar­hi­va, asa cum este ea fizic in rafturi, nu poate fi accesata in proportie de 45% in­­trucat avem dosare fara datele minime de identificare a titularilor, si anume data nasterii. Si atunci avem de verificat nume co­mune din Romania. I-am semnalat d-lui pre­sedinte care este situatia si cred ca domnia sa a inteles nevoia de a avea aceste evidente complete. De altfel, pur­ta­torul de cuvant al SRI a fost citat in presa zilelor trecute recunoscand ca aceste cartoteci sunt inca la SRI, ca ar avea ne­voie de ele ca sa poata preda si micro­fil­mele si ca, abia dupa ce se predau mi­crofilmele, se vor preda si cartotecile. Cred ca este usor exagerata aceasta po­zi­tie, intrucat evidentele, si mai ales micro­fil­me­le, privesc in principal dosare din ultima parte, de cand cartotecile erau ope­ra­tive. Cred ca aceasta este prima obli­ga­tie a CNSAS, sa intram in discutii directe si cinstite cu detinatorii de arhive, sa pre­luam ceea ce trebuie si, bineinteles, sa dam publicitatii cat mai repede numele pe care le avem.

Oamenii de la Investigatii lucreaza la mul­te nume de magistrati, de politicieni. Ei au fost zilele acestea supusi unei pre­siuni fantastice din partea presei, sa dez­va­luie, sa spuna cat mai multe din in­for­ma­tiile pe care le stiu. Eu nu pot decat sa-i asigur pe oamenii de la Investigatii ca nu in­tentionez sa fac presiuni asupra lor de nici un fel. Daca ei isi fac datoria si trimit materialele pe masa Colegiului, atunci pro­blema va fi exclusiv a Co­le­­giu­lui.

Riscam ca fantoma comunismului sa continue sa bântuie prin România

Andrei Oisteanu  (GDS): Ne aducem aminte ca, în stenogramele PSD-ului din 2004, primul ministru Adrian Nastase îi ce­rea unui ministru (Miron Mitrea, cred) sa înfiinteze câteva ONG-uri fictive, con­tro­late de puterea de atunci, pentru a con­tra­cara presiunea societatii civile. Pe pri­ma pagina a ultimului numar al revistei 22 a aparut un Apel împotriva indiferentei, lehamitei si indolentei, care se încheie astfel: "Pentru a intra în lume, raul nu are un aliat mai bun decât lenea mo­ra­la". Fara sa devenim euforici, as vrea sa constatam totusi ca, în ul­timul timp, so­cietatea civila si presa au contribuit sub­stantial la re­purtarea câtorva mici/mari vic­torii în spatiul public (lupta îm­po­triva co­rup­tiei, votul pentru DNA, CNSAS etc.). Nu ne propunem sa fim iubiti, dar e im­por­tant sa fim respectati. Tre­buie sa men­ti­nem - societatea civila si presa - acest ca­pi­tal câstigat cu greu si sa ne continuam me­nirea de "câine de paza al democratiei". În acest sens, prin­ci­pa­lele ONG-uri, inclu­siv GDS, au reactivat de curând Coalitia pentru un Parlament Curat (care a func­tio­nat în 2004), sub de­nu­mirea de Coalitia pen­tru o Guvernare Curata.

 Problema CNSAS este, evident, doar o parte a problemei condamnarii oficiale a co­munismului. Întâmplator, în toam­­­­na anu­lui trecut, am avut po­si­bi­litatea sa vor­besc cu d-l presedinte Basescu despre aceasta ches­tiune si mi-a spus ca doreste sa rezolve problema con­damnarii ofi­ciale a comunismului în România simetric cu mo­dul în care a fost rezolvata problema Ho­locaustului (co­misie, raport etc.). I-am spus presedintelui ca simetria este ina­dec­va­ta. De altfel, în România postdecem­bris­ta, Holocaustul si Gulagul au fost puse adesea într-o relatie ina­dec­vata: Holo­caust versus Gulag sau com­petitie ma­ca­bra în numar de morti. Acum se vizeaza simetria în conditiile în care memoria Holocaustului si cea a Gu­la­gului sunt asi­metrice. Or, la fenomene asi­me­trice nu se aplica solutii simetrice. In cazul Holocaus­tu­lui din România, au tre­cut 60 de ani de tacere si non-studiere, au ramas câtiva martori-supravietuitori etc. In cazul Gu­la­gu­lui din România, au trecut 16 ani de stu­diere si de cercetare asidua a arhivelor, s-au publicat sute de volume pe acest subiect si sunt 20 de milioane de martori-supravietuitori. Când l-am intrebat ce comisie intentioneaza sa înfiinteze, d-l pre­sedinte Basescu mi-a raspuns: proba­bil de la Academie. Am fost neplacut sur­prins, pentru ca doua elemente ar fi fost atunci în pericol: timpul (s-ar fi putut sa du­reze ani de zile) si rezultatul (s-ar fi putut ca Academia sa elaboreze un raport cal­dut despre comunism).

În concluzie, cred ca, daca nu rezolvam acum aceasta problema, fantoma co­mu­nis­mului o sa continue sa bântuie prin Ro­mânia. E o problema aproape rituala: daca nu respecti tot ceremonialul îngro­pa­rii unui mort, risti sa revina ca strigoi.

Oamenii politici una spun si alta fac

Serban Radulescu Zoner  (Alianta Ci­vi­ca): Inainte de a se ajunge la acest con­flict, n-a reactionat aproape nimeni la po­litizarea la maximum a Colegiului CNSAS. Solutia gasita astazi a fost una care a de­terminat incetarea crizei, dar ar putea sa faca obiectul unei negocieri politice: "vrei sa ti-l dau securist pe un pesedist?"; pe­se­dis­tul zice: "da, dar cerem si unul de la PNL sau PD". Cine poarta vina? In primul rand, politicienii, pentru ca parlamentarii au votat legea asa cum este acum. Vina o poarta, intr-o anumita masura, si so­cie­ta­tea civila, care nu este totdeauna capabila sa fie unita si sa actioneze solidar. In cap­cana modificarii Legii CNSAS, in sensul unui reprezentant al guvernului in Colegiu, altul al presedintelui si altii ai partidelor, a cazut intr-un fel chiar d-l Ticu Dumitrescu, din motiv ca avea garantia oamenilor po­li­tici ca va fi ales presedinte. Traim de 16 ani in aceasta Romanie mincinoasa, unde oamenii politici una spun si alta fac, in­di­ferent de partide.

Tineretul din ziua de azi doreste sa cunoasca adevarul

Emil Constantinescu  (Actiunea Popu­lara): Ceea ce a iesit acum la iveala a fost mai putin succesul acelor persoane care au fost simboluri ale societatii civile intr-o pe­rioada de 16 ani, cat pozitia pe care a luat-o tineretul. Acesta este lucrul nou care a aparut acum - tineretul din ziua de azi doreste sa cunoasca adevarul. Avem da­toria sa cerem rezultate Consiliului, iar aceste rezultate trebuie sa apara in prima sap­tamana. D-na Germina Nagat a spus ca sunt dosare de parlamentari; acestea tre­buie sa apara la prima intalnire de sap­ta­mana viitoare. Daca nu apar, inseamna ca, de fapt, nu s-a schimbat nimic. Acum exista un presedinte, d-l Secasiu, caruia ii acor­dam incredere pana la proba contra­rie, care poate fi prima saptamana, prima ordine de zi. D-l Ticu Dumitrescu uzeaza de aceasta arma a transparentei, va soli­ci­ta vot deschis si ne va spune cine s-a opus si cine nu. Opinia publica nu mai da ina­poi. Presa s-a angajat acum, vor nume de parlamentari, nu orice fel de nume. Daca sunt dosare de magistrati, sa aflam nume de magistrati.

 Propunerea mea concreta este ca, to­tusi, printr-o ordonanta de urgenta, pre­ven­tiv, sa fie modificata legea, in sensul fixarii unui termen. Daca, in acest termen, Colegiul nu functioneaza, din diferite mo­tive - fie lipsa de cvorum, absente, prelun­gi­rea discursurilor, nevotarea -, sa se faca realegerea, pana cand se vor gasi per­soane care sa faca Colegiul sa lucreze. In primul rand, Consiliul trebuie sa-si res­pec­te legea de functionare. Legea de or­ga­nizare si functionare a CNSAS fi­xeaza termene stricte pentru raspuns. Daca o persoana solicita informatii despre do­sarul sau si despre o persoana anume, pe care o acuza, in termen de 90 de zile tre­buie sa fie chemat, anchetat si sa i se puna in vedere si persoanei care este de­nun­tata, ca sa participe la audieri. In ter­men de 90 de zile trebuie dat un raspuns, pentru ca acela care nu este multumit de re­zultat sa poata actiona pe caile legale. Mai departe, Consiliul va dovedi ca isi res­pec­ta propriile legi in momentul in care va face ce n-a facut pana acum niciodata: daca raspunsul primit de la SRI este ne­ga­tiv si exista dubii serioase, trebuie sa ceara o ancheta. Conform legii, cei care nu inainteaza raspunsul, ascund acte sau le distrug sunt pasibili de pedepse cu in­­chi­soarea.

Am observat semnele unei mici obe­dien­te fata de presedinte, care ar fi rezol­vat aceasta situatie. Vreau sa previn Con­siliul ca primul dosar pe care trebuie sa-l rezolve este al presedintelui Traian Ba­ses­cu. Consiliul m-a convocat pentru a-mi sustine cu documente afirmatiile ca presedintele Ba­sescu a colaborat cu Securitatea. Am pre­zentat 12 astfel de documente, am dat nu­mere de dosar, numar de inregistrare a do­sarului in diferitele arhive si am dat un nu­mar de persoane care am solicitat sa fie chemate ca martori. La 15 martie s-au im­plinit cele 90 de zile in care trebuia sa pri­mesc raspuns si nu am primit. Deci, dupa lege, ca persoana care am depus o ce­rere, am dreptul sa cer tragerea la ras­pundere a membrilor Consiliului, iar aces­tia pot sa raspunda penal, civil sau admi­nis­trativ, dupa caz.

 Partidele politice nu au ce cauta in  CNSAS

Sorin Iliesiu  (GDS): Consider ca, in pre­­zent, criza nu este rezolvata, ca so­cie­ta­tea civila trebuie sa impuna ceea ce trebuia sa fie impus de la bun inceput: Co­legiul CNSAS sa fie compus din membri propusi de cele mai prestigioase or­ga­ni­za­tii nonguvernamentale, si nu de partide po­li­tice. CNSAS nu este problema partidelor politice, ci este problema societatii. Cred ca AFDPR ar trebui sa aiba doi membri, GDS un membru, Pro Democratia un mem­bru, Alianta Civica un membru, Me­mo­rialul Victimelor de la Sighet un mem­bru etc. Partidele politice nu au ce cauta in CNSAS.

Ana Sincai (GDS): Am ascultat la BBC  o emisiune cu Dan Lazea, cel demisionat din CNSAS. Va rog sa ma credeti ca am ra­mas extrem de stresata de teama aces­tui tanar de a articula vreun cuvant. El nu e din Bucuresti, este un om meritoriu ca for­matie, deci a fost amenintat infiorator. Ab­solut sigur. In privinta CNSAS, am facut o cerere din primul moment cand s-a format. Eu am facut detentie. Mi s-a spus ca nu am dosar. Daca nu aveam do­sar, Gelu Voican Voiculescu nu-mi po­me­nea numele alaturi de cel al lui Goma in Adevarul din 20 ianuarie 1990.

 Tinerii protestatari ar trebui sa fie Colegiul  CNSAS

Cristian Tudor Popescu  (Clubul Ro­man de Presa): Nu mi se pare nici mie ca ceea ce s-a intamplat astazi este vreo mare reusita de diplomatie politica la CNSAS. O presedintie rotativa ar avea sens daca acel CNSAS ar fi compus asa cum spunea d-l Iliesiu. In cazul de fata, este o foarte ingenioasa metoda de a-l blo­ca. Pentru ca acum trebuie sa se de­clan­se­ze o Daciada, un hei-rupism, pana cand nu se schimba d-l Secasiu, ca sa vina d-l Buchet, prin rotatie, si sa dea, daca se poate, inapoi tot ce a facut d-l Secasiu sau altcineva.

 Cel mai tusant si mai important lucru care s-a intamplat in aceste zile a fost protestul acestor tineri care lucreaza la CNSAS. Pana atunci, ma uitam la te­le­vizor, cu cei 17 ani de meserie in spate, blazat, pana cand i-am vazut pe acesti ti­neri de la CNSAS, oameni care, in loc sa aiba grija sa nu fie dati afara de acolo, sa-si piarda salariile, au iesit fara nici un fel de ezitare si s-au luat de mana. In nici o in­­stitutie, de 16 ani incoace, nu am vazut asa ceva. Acesti oameni nu erau niste ma­ni­festanti neidentificabili, aflati undeva pe strada, care dupa aceea pleaca acasa si nu sufera consecinte. Erau identificabili, fie­care cu locul de munca, si puteau sa su­fere consecinte imediat. Iesirea lor in strada ma face sa spun ca ei sunt Colegiul CNSAS. A inceput sa mi se para inutil sa vina acolo altcineva in afara acestor oa­meni tineri, care poate ca trebuie sa se ocupe de lucrurile astea. In ce ma priveste, am avut o ciocnire violenta cu Mircea Dinescu, chiar la televizor, in care i-am rupt in fata acea hartie pe care mi-a dat-o CNSAS, in care se spunea ca nu am avut nici o treaba cu Securitatea. I-am spus: "foarte curand o sa fiu colaborator sau par­tener intru necolaborare cu Securitatea cu niste persoane la auzul numelor carora imi vine sa vomit". Si acest lucru s-a in­­tam­plat. Cu precizie. Fostul CNSAS nu a fost in stare sa evite acest lucru. Ma intreb daca actualul CNSAS va mai produce in­­­ca un eveniment de felul acesta: nu stiu cate deconspirari de insi de prin admi­nis­tra­tie, chiar de prin parlament, mai putin cu­noscuti, valoreaza cu spalarea lui Cor­ne­liu Vadim Tudor, in sens negativ. E foar­te greu sa compensezi asa ceva.

Cred ca poate noi toti am fi avut o alta soar­ta daca d-l Emil Constantinescu ar fi fost pe vremea cat era presedinte atat de ho­tarat, de net si de precis pe cat este acum. E o mare deosebire intre dansul, cel de acum, si dansul ca presedinte. D-l Traian Basescu a spus ca, daca nu se rezolva criza din Colegiu, dadea accesul pre­sei la dosare. Presedintele nu a invocat presa ca reper moral ultim, care sa intre acolo si sa-i dea, in fapt, pe securisti. Nu. A facut-o cu dispret, in sensul ca "o sa va pun ultimele potai pe cap".

E. Constantinescu : E datoria noastra sa facem legatura intre coruptie si struc­tu­rile securisto-comuniste. Vom atrage ce­le­lalte segmente ale societatii daca reusim sa le aratam oamenilor ca, de fapt, co­rup­tia este legata de aceasta oligarhie se­cu­risto-comunista. Traian Basescu a reluat teza lui Ion Iliescu - ca sunt 4 milioane de comunisti. Numai ca aparatul era for­mat din nomenclatura si activistii de partid. D-l Basescu a fost si nomenclaturist, prin pos­tul pe care il avea.

Vointa politica e esentiala

Crin Antonescu (PNL): Imi permit sa nu fiu de acord cu aceasta solutie facila, pe care, din nou, foarte multi sunt tentati sa o imbratiseze: "a iesit ceva rau si de vina pentru acest rau sunt partidele po­li­ti­ce, pentru ca exista, la urma urmelor". Nu cred ca raul vine din faptul ca textul actual al ordonantei care a modificat legea pre­vede ca reprezentantii partidelor politice din parlament sa desemneze reprezentan­tii din Colegiul CNSAS. Sigur ca existau si alte formule. Va reamintesc ca Bundesta­gul l-a desemnat pe presedintele consiliu­lui omolog in Germania. Ca noi avem o clasa politica discutabila, ca avem, intr-ade­­var, un lung sir de promisiuni neonorate e foarte adevarat. Numai ca eu cred ca aceste lucruri nu se pot rezolva prin prac­tica institutiilor, ci numai printr-o vointa politica eficace si corecta. Nu te poti bate cu fortele care sunt in spatele unui sistem ca fosta Securitate, nu poti demola re­ma­nen­ta Securitatii si a comunismului, fara sa ai vointa politica cu adevarat in spatele unui asemenea proces.

PNL n-a propus pentru Colegiu niste clienti de partid, nici macar niste membri de partid. A adus doi oameni pe care nu tre­buie sa-i mai recomand, ii cunoaste toata lumea: Claudiu Secasiu si Mircea Dinescu. Din punctul meu de vedere, in­­cer­carea de a izgoni in ridicolul si derizoriul politicii si politicianismului toata aceasta in­­­tamplare nu e foarte sanatoasa.

Colegiul actual isi va duce mandatul la bun sfarsit

Daniel Buda (PD): In ciuda a ceea ce s-a spus aici, eu mi-as permite sa felicit ac­tualul CNSAS pentru capacitatea de a depasi acest moment, pe care eu il consider ca a fost unul critic. D-l Antonescu a spus ca vedem paharul mai degraba gol. Cred ca este mai important faptul ca acest moment critic a fost depasit. Eu as vrea sa va spun, cu toata fermitatea si cu toata seriozitatea, ca, din informatiile pe care le detin, PD n-a avut nici un fel de  im­pli­care asupra acestei chestiuni. Faptul ca s-a rezolvat astazi o problema in inte­rio­rul CNSAS este o dovada in plus ca aceasta problema a fost una interna. Il avem acolo pe d-l Ticu Dumitrescu; eu l-am vazut prima data la comisie si am fost oa­recum surprins cand colegii de la PRM il atacau extrem de dur. Te uiti la domnia sa - un om mai pirpiriu, mai firav -, te ia cu frisoane cand te gandesti prin cate lu­cruri a trecut si ti-e greu sa-l atingi si cu o floare, daramite sa-l acuzi de tot felul de lu­cruri. Eu spun ca acest acest Colegiu are ca­pa­citatea sa-si duca la bun sfarsit man­datul. Am avut o discutie cu ocazia au­dierilor

S. Iliesiu: De ce PD nu l-a votat pe d-l Ticu Dumitrescu?

D. Buda : Doar d-l Turianu poate sa va dea un raspuns in aceasta directie. D-l Tu­rianu a actionat in nume personal, nu cred ca domnia sa a actionat la indemnul par­ti­du­lui.

 Haideti sa vedem pana la urma cum va functiona acest CNSAS. Sunt absolut con­vins ca, daca se va impune cu nece­si­tate ca acest Colegiu sa fie schimbat, in 3 luni de zile daca vom vedea ca nu este functional, atunci chiar va indemn sa faceti dvs. tot ceea ce este mai bine ca sa schimbam aceasta componenta si sa scoatem Colegiul in afara influentei par­la­mentului. Am stat 6 ani, haideti sa mai stam 3 luni de zile. Pana acum cred ca a fost extrem de nociva aceasta imixtiune a politicului in Colegiu. Este momentul sa in­­ceteze aceasta imixtiune, pentru ca, in caz contrar, putem sa facem orice compo­nen­ta, orice structura a CNSAS, dar el nu va fi functional.

Influenta serviciilor secrete sovietice

Catalin Avramescu (GDS): Suntem cu totii de acord ca trebuie dezvaluite nu­mele colaboratorilor Securitatii, ai ser­vi­ciilor secrete militare, agentii partidului, dar as vrea sa va spun un lucru pe care, sunt sigur, multi dintre dvs. il cunosc: in tara asta comunismul s-a sprijinit nu nu­mai pe agentii Securitatii, nu numai pe agen­tii partidului comunist, ci a fost cladit si cu contributia serviciilor secrete si a par­ti­dului comunist sovietic. Or, mie mi se pare ca, atunci cand vorbim despre de­con­spi­rare, ar trebui sa ne gandim, cel putin in perspectiva, si la deconspirarea, alaturi de agentii Securitatii si ai partidului co­mu­nist, si a agentilor Uniunii Sovietice si in spe­cial ai serviciilor secrete de spionaj, in­diferent ca e vorba de NKVD, despre KGB, de serviciul secret militar GRU sau de serviciul secret al Ministerului de Ex­ter­ne sovietic. Spre exemplu, cunoscand modul de actiune al serviciilor secrete, putem spune ca, dupa toate probabilitatile, armata si justitia au fost profund penetrate in aceasta tara de agenti ai serviciilor se­cre­te sovietice. Acesti oameni trebuie sa ajunga in tribunal, numele lor in presa, iar opinia publica trebuie sa stie ce au facut, in anii ‘50-’80 si ce-au facut unii dintre ei, dupa toate probabilitatile, in anii ‘90.

Nestor Ratesh  (Europa Libera): In in­­de­plinirea rolului Europei Libere in perioada dictaturii comuniste, cativa din co­legii mei si-au pierdut viata. A fost o bom­ba care a explodat la Europa Libera in februarie 1981, principalul redactor a fost injunghiat, batut si in final ucis si 3 directori ai postului au murit in acea epi­de­mie de cancer care a bantuit la postul nostru de radio. Din insarcinarea con­du­ce­rii postului, de cativa ani studiez dosa­rele de Securitate privitoare la Europa Libera. Sunt indicii destul de multe ca Se­curitatea a avut de-a face cu aceste crime, dar lipsesc dovezile. Lipsesc din aceste do­sare aproape toate planurile de masuri si asa-numitele rapoarte de stadiu. Pri­mele noteaza intentiile Securitatii, a doua categorie de documente le marcheaza in­­faptuirea. As vrea sa fac un apel la so­cietatea civila, ca in preocuparile ei de deconspirare a Securitatii sa se aplece nu numai asupra SRI si a arhivei acestuia, ci si asupra arhivelor Serviciului de Infor­ma­tii Externe, DIE, cum se numea inainte. Acolo sunt secretele referitoare la Europa Libera. Dosarele care ne-au fost date la CNSAS erau masiv "igienizate", Consiliul a alcatuit o lista aproape completa de do­cu­mente care lipsesc, pentru ca dosarele SIE au o caracteristica speciala: au su­ma­re, opis.

Nu vreau sa insel increderea oamenilor

C. Ticu Dumitrescu : Hotararea mea de a demisiona si de a pleca, dupa ce am va­zut ca a avut loc acea lucratura, a fost blocata in primul rand de tinerii aceia despre care vorbea cu atata caldura si d-l C.T. Popescu. Concret insa, am pe masa deja venite 100 de cereri. Ce raspuns sa le dau? Daca n-avem acces la aceste car­to­teci, unde se afla rezultatul in 5 minute, nu se va putea raspunde. Atata vreme cat nu vom avea accesul nelimitat, total la aceste cartoteci, stam degeaba acolo. Eu unul nu stiu cat voi rezista in aceasta po­zitie. Nu vreau sa insel increderea oa­me­nilor in ceea ce ma priveste. Asa ca eu sunt ca solutie de avarie, nu contati ca eu voi ramane. Nu ca m-as teme de lupta, fe­reasca Dumnezeu, orice greutate ma in­­darjeste din ce in ce mai mult, dar stau de­geaba. Astazi, d-l presedinte Basescu ne-a vandut practic sperante, nu ne-a dat nimic concret. E o drama pe care o traiesc si as vrea sa ma intelegeti ca mi-e foarte greu sa raman.

G. Liiceanu : Prima concluzie a în­tâl­nirii noastre de azi ar fi ca nu avem motive sa traim un moment de euforie, ci unul de realism, ca lucrurile sunt departe de a fi rezolvate si ca e vorba doar de începutul unei sperante. D-le Ticu Dumitrescu, ba­nuiesc ca veti pune accentul din prima clipa pe obtinerea acelei faimoase car­toteci. Daca exista documente, dosare deja lucrate despre parlamentari, magis­trati s.a., ce se va întâmpla cu ele? Le scoateti imediat la vedere sau nu? Veti re­pune în discutie cazul Vadim? Putem sa aflam cum a fost spalat acest om care avea corespondenta curenta cu Iulian Vlad si care, în virtutea faptului ca nu sem­na­se un angajament, a fost declarat "per­soa­na pura"?

A doua concluzie. Atât activistii de par­tid, cât si membrii Securitatii au avut o po­zi­tionare psihologica foarte limpede îna­inte de ‘90: au fost cei care, prin functiile lor, prin asezarea lor în aparatul represiv, au urmarit totdeauna binele lor în pofida bi­nelui celorlalti. Ei au interiorizat un egoism al raului prin simplul fapt ca binele lor se hranea din raul unei tari întregi. Aceas­ta psihologie este valabila si astazi: binele privilegiatilor din România de azi, al factorilor de putere, se înalta pe raul în­tregii tari. De aceea avem nevoie de aceasta faimoasa deconspirare. Nu pen­tru ca avem o idee fixa, ci pentru ca pre­zen­ta în structurile puterii a acestor oa­meni ne costa clipa de clipa: batem pasul pe loc de 16 ani în acest fel.

4 aprilie 2006

A consemnat Razvan Braileanu