Eroi contrafăcuţi

Adrian Cioflanca & Adriana Radu (cnsas) 12.02.2013
SHARE 44

De același autor

Iată un sfat politicos și o rugăminte pentru toate instituțiile și organismele de presă care confecționează eroi, propunând nume de străzi, de școli, statui și alte simboluri memoriale: documentați-vă foarte atent înainte, trimiteți adrese la instituțiile deținătoare de arhivă, întrebați specialiștii, vedeți ce spune legea și, în cazul instituțiilor, supuneți orice propunere dezbaterii publice. Numele de străzi, statutul de cetățean de onoare și statuile țin de memoria oficială a comunității și au impact asupra reprezentărilor colective, așa încât subiectul trebuie tratat cu toată responsabilitatea. Teoretic, cei aleși pentru a primi această recompensă memorială ar trebui să fie personalități recunoscute, simboluri consensuale, care nu jignesc memoria altora și care reprezintă un omagiu pentru valorile morale, democratice și comunitare. Bunul simț, dar și legea spun că militanții extremei drepte și criminalii de război nu intră în această categorie.

Trei lucruri întâmplate recent au provocat acest articol. Pe 22 martie 2011, Consiliul Local al orașului Comănești, din judeţul Bacău, a aprobat ca Școala nr. 5 din lo­ca­litate să primească numele „General Cos­tachi S. Ciocan“. Viceprimarul din Co­mă­nești, Nicolae Ciocan, este nepotul ge­ne­ralului. Ziarul Evenimentul Zilei a reac­țio­nat anul acesta, pe baza unor docu­mente (fișa matricolă penală) furnizate de Ins­titutul de Investigare a Crimelor Comu­nis­mului și Memoria Exilului Românesc, arătând că Ciocan a fost condamnat după război pentru crime împotriva umanității.

Al doilea caz: Institutul Național pentru Stu­dierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“ a protestat recent față de o decizie a Consiliului Local Târgu Ocna, din 10 februarie 2009, prin care legionarul Valeriu Gafencu a fost declarat post-mor­tem cetățean de onoare al orașului. Ins­titutul Wiesel a amintit că legea interzice cultul fasciștilor.

În fine, ziarul România liberă a publicat re­cent un articol, bazat pe documente mi­litare, despre faptele de arme ale unui ofi­țer al armatei române, maiorul Valeriu Carp, în urma ultimatumului sovietic din va­ra anului 1940. Institutul Wiesel a re­acționat din nou. Valeriu Carp este cu­nos­cut în istoriografie ca autor al mai multor masacre împotriva evreilor în 1940 și 1941, iar acest lucru nu era menționat în portretul eroizant din ziar.

 

Cazul Constantin Ciocan

Cine a fost generalul Constantin S. Ciocan, cel care a primit onoarea de a da numele unei școli din Comănești? General a de­venit în timpul președintelui Emil Cons­tantinescu. Aproape sigur, autorii pro­pu­nerii de înaintare în grad nu l-au informat pe șeful statului de atunci în legătură cu biografia lui Ciocan. Documentele lă­mu­ritoare ar fi putut fi obținute de la SRI (acum sunt la CNSAS), jandarmerie sau ar­mată. Tot aproape sigur, nici înaintarea în grad, nici votul din Consiliul Local Co­mănești nu au fost întemeiate pe o docu­mentare care să conțină toate datele pro­blemei.

Ciocan a fost arestat preventiv pe 30 iulie 1949 și condamnat pe 5 februarie 1951 pen­tru crime împotriva umanității, fiind acu­zat că a participat cu exces de zel la exe­cutarea unor civili. I s-au imputat fapte din 1943, din vremea când era locotenent în cadrul Școlii de Subofițeri de Jan­dar­merie din Cernăuți. Ciocan s-a născut în 1913 în Comănești, într-o familie săracă; a absolvit Școala Ofițerilor de Jandarmi în 1936 și a trecut prin diferite specializări și unități; după 22 iunie 1941 a făcut parte dintr-o companie de poliție a Marelui Car­tier General și a făcut patrulări în Iași, în iulie, după pogrom; a fost mutat apoi în Ba­sarabia, unde, conform propriilor de­clarații, oameni din unitatea sa au par­ti­cipat la mai multe execuții de evrei, iar din toamna lui 1941 a ajuns la Cernăuți.

În sarcina Şcolii de Jandarmi, unde era locotenent, a căzut executarea unei pe­dep­se capitale decise de Curtea Marțială Cer­năuți, împotriva a cinci „comuniști“ de­clarați periculoși. Nu le știm numele, știm doar că erau tineri de 20-25 de ani. Nu știm clar nici motivele condamnării: unii au fost se pare acuzați că au pus o bombă la poarta prefectului de Hotin, alții că au tăiat liniile telefonice între Prut și spatele Prutului – acuzații frecvente în acei ani care duceau la executarea civililor, evrei, comuniști, sovietici etc. După ce mai mulți ofițeri au refuzat să execute ordinul, invocând diferite pretexte, Ciocan, mai în­clinat spre conformism, după cum îl des­criau colegii, s-a oferit voluntar. A cons­tituit un pluton de execuție și i-a executat pe cei cinci.

După război, a fost arestat alături de alte sute de persoane acuzate de implicare în crime împotriva umanității. A fost acuzat că a încălcat prevederile legale privind exe­cuțiile. În 1942, apăruse în Monitorul Oficial Regulamentul asupra normelor de urmat la executarea pedepsei cu moartea (MO nr. 96 din 27 aprilie 1942). Re­gu­lamentul dădea câteva indicații, să le spu­nem tehnice, privind desfășurarea exe­cu­ției, pornind de la norme umanitare: păs­trarea unei distanțe între plutonul de exe­cuție și condamnați, legarea acestora din urmă la ochi și întoarcerea cu spatele față de pluton, executarea loviturii de grație cu pistolul în cap în cazul celor care nu mureau din prima salvă etc. Or, Ciocan a fost acuzat că i-a introdus pe condamnați într-o groapă comună, că a ordonat focul de aproape, de sus în jos, și că a procedat excesiv în momentul loviturii de grație. În cazul unei persoane sau două, loco­te­nen­tul a descărcat întregul încărcător în ca­pul victimei și mutilând cadavrul, trăgând în ochi și gură. După ce a tras, și-a mân­gâiat pistolul ostentativ. Se pare că s-a ener­vat din două motive: unul sau mai mulți condamnați au strigat „Trăiască Uni­unea Sovietică!“, iar după prima sal­vă, nefiind împușcați toți cei cinci, pro­cu­rorul militar aflat de față l-a ironizat că nu și-a instruit bine oamenii.

Acestea sunt amănuntele sinistre ale ca­zului Constantin Ciocan, reconstituite pe baza a numeroase mărturii, date de colegi și membri ai plutonului de execuție. Cio­can s-a apărat spunând că nu a făcut decât să execute un ordin legal, instanța a reținut că a procedat nelegal, cu exces de zel și sadism. Pedeapsa nu a fost mare, în comparație cu alte condamnări pentru cri­me împotriva umanității: 3 ani temniță grea.

Se știe, al doilea război mondial a re­pre­zentat un moment de „barbarizare“ a con­științei umane (Omer Bartov), nor­mele naționale și internaționale privind protejarea integrității civililor și a dem­nității vieții și morții fiind adesea lăsate uitării. Normele din 1942 veneau după un șir de atrocități în care zeci de mii de oa­meni, în special evrei, au fost executați su­mar, fără decizii în justiție și fără res­pectarea normelor legale și umanitare; în multe situații, cadavrele au fost mutilate, iar victimele au fost îngropate în gropi co­mune. În acest context, intervine povestea locotenentului Ciocan.

Știind aceste lucruri, putem judeca mai clar cât de rațională este decizia de a da numele unei școli după comandantul unui pluton de execuție. Istoricilor le rămâne eventual să discute detaliile cazului, dar pentru politicile publice lucrurile sunt cla­re: nu poți violenta conștiința elevilor din școala din Comănești introducându-i în această poveste dură.

 

Cazul Valeriu Carp

Din articolul din România liberă (Dan Gheor­ghe, Cum a fost evitată ocuparea Mănăstirii Putna de către sovietici, din 14 ianuarie 2013) aflăm despre faptele de eroism ale maiorului Valeriu Carp, după ul­timatumul sovietic din vara anului 1940. Mai precis, Carp, comandant al Ba­talionului 3 din cadrul Regimentului 16 Infanterie al Diviziei 7, a întârziat cu uni­tatea sa dincolo de noua graniță stabilită, ocupând poziții pe șoseaua Ciudei-Vicov, decis să deschidă focul împotriva sovie­ticilor, în ciuda unui ordin contrar dat de Armata a 3-a. Nu reiese dacă au avut loc într-adevăr confruntări cu sovieticii. Este citat doar un raport în care se spune că „maiorul Carp ocupă poziție de apărare și a oprit înaintarea trupelor sovietice și bandele teroriste. Capii bandelor sunt cap­turați de români și împușcați pe loc“. Autorul articolului speculează: „Este clar, după descrierea oficială a faptelor din perioada 1-3 iulie, că Batalionul 3 nu pu­tea să captureze inamici decât prin lup­tă“.

 

Mai aflăm din articol că Valeriu Carp s-a născut în Iași, că avea 43 de ani în 1940 (de fapt, ca să fim scrupuloși, avea 42 de ani în timpul evenimentelor pentru că s-a născut pe 27 noiembrie 1897), era căsătorit cu Margareta Coller - în 1932 și tatăl unei fetiţe – Maria. Ofiţer de carieră, absolvent, în 1933, al Şcolii Superioare de Război, Valeriu Carp va cădea pe câmpul de luptă în vara lui 1944, la Paşcani (mai exact, pe 11 aprilie).

Ce lipsește din portretul acestui ofițer erou și familist? Lipsește, după părerea noas­tră, esențialul. Documentele militare și istoriografia rețin că Valeriu Carp a fost implicat în mai multe masacre împotriva evreilor, în 1940 și 1941, comise cu o cru­zime ieșită din comun. Au scris despre aceste atrocități Marius Mircu în 1945 (Po­gromurile din Bucovina și Dorohoi), Ma­tatias Carp în 1947 (Cartea neagră, vol. III), mai apoi istoricii Jean Ancel, Radu Ioanid, Raportul Comisiei Wiesel și alții.

Astfel, din documente și cărți aflăm că „ban­dele teroriste“ erau de fapt civili, evrei, uneori familii întregi. Carp era sim­patizant legionar, iar frustrarea provocată de retragerea din fața sovieticilor a ră­bufnit împotriva evreilor. S-a întâmplat tot astfel în mai multe zone pe linia de re­tragere; pogromul de la Dorohoi în acest context a izbucnit.

M. Carp și Mircu relatează că prima crimă în masă comisă de unitatea lui Carp s-a produs pe 30 iunie 1940, la intrarea în localitatea Ciudei. Aici au fost adunați mai mulți evrei (Mircu vorbește de 4 evrei care ar fi vrut să întâmpine cu steag roșu tru­pele sovietice, M. Carp menționează 5 bărbați reținuți, o femeie și doi copii), ca­re au fost schingiuiți și împușcați. „După ce le-au rupt picioarele, povestește Mir­cu, le-au sfărâmat craniile, i-au legat de copaci și i-au tăiat în bucăți cu baio­netele.“ Pe 1 iulie, în ziua pogromului de la Dorohoi, maiorul Carp a ajuns în Za­harești (Suceava) și a dat ordin să fie adu­nați evreii din împrejurimi. Au fost găsiți 36 de evrei, bărbați, femei, copii, care au fost torturați (li s-au tăiat urechile, limba și degetele), împușcați și îngropați, morți sau vii încă, într-o groapă comună. Dea­supra, a fost aruncat, „ca ultimă bat­jo­cură“ (M. Carp), cadavrul unui cal. Doi sol­dați evrei au fost obligați de V. Carp să facă parte din plutonul de execuție. La ma­sacru a asistat și fiica maiorului și, con­form documentației adunate de M. Carp pentru procesele criminalilor de război și citate de Jean Ancel, a cerut să împuște cu mâna ei un evreu.

În 1941, odată cu declanșarea operațiunii Barbarossa, Regimentul 16 Infanterie s-a întors în Bucovina pe același traseu. Cum retragerea din 1940 a fost văzută ca o umilință, a urmat răzbunarea, iar ținta principală au fost și de data aceasta evreii. M. Carp ne spune că una dintre primele localități ocupate a fost Ciudei și în câteva ore au fost uciși 450 de evrei. Crimele co­mise, în 1941, la intrarea în Bucovina so­vietică de unitățile Diviziei 7, comandată de generalul Olimpiu Stavrat, au făcut obiectul unui proces mare, cu un lot de 35 de acuzați (dosarele se află la CNSAS). Stavrat însuși a fost condamnat la muncă silnică pe viață (dar eliberat prin Decretul din 1955).

Documentele unei anchete militare din 1950 dau mai multe amănunte despre nu­mărul victimelor (singura problemă fiind că, în limbajul comunist, mențiunea etniei dispare, iar „evreii“ devin „persoane“, „ce­tățeni“) și cei care au comis crimele în 1940. La 2 km de Ciudei, au fost prinse și exe­cutate 6 persoane (de un grup de sol­dați conduși de sergentul Antoniu și căpi­tanul Tantu). Din Ciudei au fost ridicați din ordinul maiorului V. Carp 35-40 de civili, dați pe mâna lui Antoniu. În zona Cras­na, au fost prinse două persoane, iar V. Carp a ordonat sergenților Antoniu și Mihai Țandură să-i împuște. În comuna Mar­ginea, maiorul a ordonat lui Antoniu și Țandură executarea a 4 civili. La Za­ha­rești, V. Carp a adunat mai mulți „sus­pecți“ de pe traseu, i-a închis într-o ca­meră, după care a invitat lumea să asiste la execuție, i-a pus pe evrei să-și sape singuri gropile, la 200-300 de metri de Zaharești, căpitanul Silviu Nemțeanu le-a făcut fotografii pe marginea gropilor, du­pă care un pluton i-a executat. Din plu­ton, au făcut parte Tantu, Țandură, An­toniu, sergent Ștefănoaia, caporal Crucico Simion, fruntașii Vlajinca Grigore, Rusu Ilie, Anton Laubach și soldatul Solomon. După război, dintre aceștia știm că Tantu și Țandură (fost actor la Bacău, membru al Frățiilor de Cruce) au fost condamnați. Nem­țeanu, și el fost legionar, nu a fost con­damnat, dar a fost folosit de regimul comunist în anii ’80. Antoniu și V. Carp au murit înainte de a începe anchetele. Carp eroul a fost de fapt un anti-erou.

 

Cazul Valeriu Gafencu

Valeriu Gafencu este o figură con­tro­ver­sată, adulată de unii, contestată de alții. Din cei aproape 32 de ani de viață, 12 i-a trăit în închisoare – Aiud, Pitești, Târgu Ocna. În închisoare a făcut TBC, in­su­ficiență cardiacă, apendicită și a fost mult timp bolnav, zăcând la pat, până s-a stins. Seninătatea cu care și-a trăit suferința a lăsat o bună amintire în rândul celorlalți deținuți și chiar a gardienilor. În plus, în închisoare a trăit o criză mistică, motiv pentru care Nicolae Steinhardt l-a numit „sfântul închisorilor“.

Pe seama sa este pus un episod care s-a transformat în legendă. În 1951, un de­ținut de la Târgu Ocna, Aurel Leonida Stra­tan, a primit în pachet streptomicină, iar acesta a decis că i-ar fi mai utilă lui Gafencu, grav bolnav. Conform relatărilor din memorialistica legionară de în­chi­soa­re, Gafencu ar fi decis la rându-i să cedeze medicamentul lui Richard Wurmbrand, considerând că aceasta are șanse mai mari de supraviețuire.

Wurmbrand este o altă figură legendară a spațiului concentraționar, mai mult po­menit decât cunoscut (așteptăm o mo­no­grafie serioasă). Evreu, erudit, comunist școlit la Moscova, deținut la Doftana la începutul anilor ’30, unde a contractat tuberculoză, atras de creștinism, Wur­m­brand a devenit apoi pastor protestant, fă­când prozelitism pentru creștinarea evre­ilor. După război a criticat subordonarea totalitară a cultelor și a fost arestat. A stat, cu o pauză, 14 ani prin închisori, ajun­gând și la Târgu Ocna, bolnav ca și Gafencu de TBC.

Este posibil ca Wurmbrand să fi primit de la Gafencu streptomicină – antibiotic tu­berculostatic abia descoperit și căutat în închisori ca o „apă vie“. Cert este că Wurm­brand este primul care a primit și a fost tratat cu streptomicină la Târgu Oc­na, utilizând o filieră protestantă și com­plicitatea unui medic din închisoare. Wurm­brand a ajutat apoi și pe alții (in­clusiv un antisemit incurabil care nu vroia să accepte ajutor de la un evreu). Aceste lucruri sunt atestate într-o carte recentă a istoricului Mircea Stănescu (Reeducarea, vol. III). Gesturile de întrajutorare erau frecvente în lumea închisorii, fiind de­clan­șate de diferite resorturi – grija creș­ti­nească pentru celălalt, convingeri uma­nitare, ideea legionară a sacrificiului, ca­ma­raderia, empatia, simțul datoriei pro­fesionale etc. – sau, uneori, toate la un loc. Nu știm ce a contat mai mult la Ga­fencu. Nu știm nici dacă se poate spune că i-a salvat viața lui Wurmbrand. Pastorul nu a pomenit acest ajutor în nici o scriere. Cert este că mai mult a contat filiera de medicamente proprie de care a beneficiat și îngrijirea acordată de medici și alți pacienți.

Și acum ajungem la povestea care ne in­teresează. Gafencu a devenit obiect de cult, mai ales după 1989, pentru diferite grupări neolegionare și ortodoxiste. O simplă căutare pe Internet este lă­mu­ri­toare. Efigia lui Gafencu este abuzată, folosită ca paravan și legitimare de tot felul de extremiști. Povestea spusă de le­gionari a relației dintre Gafencu și Wurm­brand nu este decât o parabolă a anti­se­mitismului legionar. Wurmbrand este va­lorificat în imaginarul neolegionar ca evreu convertit, ba chiar citat cu luări de poziții antisemite. Ajutorul lui Gafencu pentru Wurmbrand, real sau imaginar, apa­re ca dovadă a magnanimiei și supe­riorității morale legionare și faptul că pas­torul nu-l pomenește nu vine decât să de­monstreze că „evreul rămâne tot evreu“. Alții folosesc scena ajutorului ca probă că legionarii nu au fost, până la urmă, antisemiți. Wurmbrand a spus el însuși că Gafencu nu era antisemit, dar dacă citim relatările discuțiilor lor din celulă vedem că Gafencu colporta majoritatea preju­de­căților antiiudaice din ideologia legionară. Așadar, cultul lui Gafencu nu este o po­veste echilibrată despre Gafencu, ci una dintre modalitățile propagandistice prin care noile grupări fundamentaliste caută expresie în lumea contemporană.

Acest cult a avut trecere pe lângă mu­ni­cipalitatea din Târgu Ocna, care l-a de­cla­rat pe Gafencu cetățean de onoare. Fi­rește, o dezbatere publică nu a avut loc. Institutul Wiesel a protestat, pe bună dreptate, pentru că Gafencu a fost un mi­litant legionar și pentru că este un simbol al neolegionarilor, iar legea interzice un astfel de cult. Originar din Basarabia, Ga­fencu a devenit legionar, conform pro­priilor declarații, încă din 1937, la 16 ani. În 1941, pe când era student la drept, a fost numit șef peste Frățiile de Cruce din Iași, așadar șef politic al tineretului le­gionar ieșean (nu era simplu membru FDC cum spun unii). A participat la rebeliunea legionară și atunci a venit prima con­damnare. În toamna anului 1941, la câteva luni de la eliberarea din închisoare, a re­luat propaganda și prozelitismul le­gionar, fiind surprins împreună cu Paul Miron (in­fluentul personaj de mai târziu de la Frei­burg) în timpul unui ritual legionar. A fost condamnat din nou, împreună cu Mi­ron și cu alții. În 1949, comuniștii au dat o nouă sentință și a rămas în închisoare. Acolo a dezvoltat latura ortodoxistă a le­gionarismului său.

Mai trebuie să spunem ce însemna le­gionarismul? Însemna cultul dictaturii îm­potriva democrației, antisemitism și vio­lență. Pe scurt, Gafencu nu este un simbol consensual, iar glorificarea sa publică în­seamnă o jignire pentru alții, în condițiile în care legionarismul a împins România, alături de alte forțe antisemite și de re­gi­mul Antonescu, în Holocaust.

TAGS:

Comentarii 44

Alexandru savu - 07-20-2018

vreti sa spuneti EROI ADEVARATI. nu eroi contrafacuti. Domnilor! va urez sa traiti saptamana maiorului EROU VALERIU CARP. saptamana retragerii din teritorii stramosesti. sa indurati voi ce a indurat el si batalionul lui. sa terminam cu defaimarea adevaratilor eroi ai neamului.nu sunt antisemit dar lasati_ma cu erik wissel . va rog .

Răspunde

Ion - 01-26-2018

50 de ani ne-ati falsificat istoria, i-ati facut pe eroii care au luptat pentru Romania criminali. Chiar credeti ca mai puteti sa continuati cu aceste falsuri. Trist este ca in continuare sunteti platiti si din banii nostri.

Răspunde

bergheu - 10-22-2017

Domnilor de la 22 cred ca v-ar face placere sa intrati in Suceava cu pasaportul.

Răspunde

Cosmin Vladulescu - 08-11-2017

O singura remarca as avea de facut: sursele citate in cadrul articolului reprezinta studii sau carti publicate in anii de "glorie" ai ocupatiei sovietice in Romania. Dati-mi voie sa ma indoiesc sincer de veridicitatea lor si in aceeasi masura de buna dumneavoastra credinta. Ati incropit un articol care manjeste memoria unor eroi ai neamului romanesc si consider ca articolul de mai sus nu va face cinste.

Răspunde

dirigu - 02-23-2017

Domnii autori, istoria se bazează pe fapte, nu pe speculații și interpretări "nuanțate".

Răspunde

Name - 12-25-2016

Continutul articolului de mai sus constine falsuri grosolane si interpretari abuzive pentru a trage o concluzie dinainte stabilita. Simulacrele de procese , inlocuirea eroilor cu niste falsuri ideologice, sunt metode care ne aduc aminte de "tribunalele poporului" de care evrei impreuna cu comunistii adusi de tancurile sovietice nu sunt straini, si care si-au adus aportul la distrugerea identitatii noastre nationale si la comunizarea Romaniei ca parte a lagarului sovietic. Rusine celor ce au aberat mai sus!

Răspunde

Bucovineanul - 08-12-2016

Presupun ca e nevoie de MULT mai multa rigurozitate in cercetarea istorica decat a demonstrat acest "articol". Hai sa luam doar numele sotiei maiorului Carp - Coller. Margareta, ne spun autorii. Eu cred ca de fapt o chema Margaret(h)e Koller. Nu tocmai arian, ca nume. Iar ca pe fie-sa o chema Maria e un alt semn...Putin probabil sa fi fost antisemit, doar fiindca "unii zice, altii tace". As vrea sa vad acte, documente, ordine, fotografii. Cei din Suceava n-au nevoie de astea - ei stiu ca Armata Romana i-a tinut inauntrul tarii. Ca-i chema Carp, Valeriu, maior - sau Ion, Gheorghe, soldat prost nu conteaza. Dar ar fi grozav daca am reusi sa dam de urma celor care au murit, ca prostii, pentru neamul lor (asa ticalosit si jegos cum a ajuns), si sa le multumim macar in gand.

Răspunde

Sorin - 02-12-2016

O jignire pentru cititor o reprezinta judecata abuziva, chiar brutala, subiectiv interpretativa a jertfirii prin tortura a tanarului roman Gafencu, despre care cele doua autoare (?) afirma absolut inept si cu cinism ca...,,a trait o criza mistica" in perioada detentiei. Un articol rusinos care ne facem sa intrebam: institutul wiesel este formator sau platitor de opinii ??

Răspunde

violeta - 10-27-2015

Cinste eroilor nostri !!!!!!!!!!!! Valeriu Carp este un adevarat EROU!

Răspunde

Sorin Gabriel - 04-15-2015

Nu conteaza ce spun altii, conteaza doar ce a facut pentru aceasta natiune si pentru aceasta tara! Doamne ocroteste-i pe romani!

Răspunde

iulian - 02-04-2015

Valeriu Carp a fost si va fi un EROU. COmunistii evrei ne-au distrus si continua sa o faca,asa ca nu merita sa comparam eroii nostri cu niste venetici. Cinste eroilor nostri si recunostinta vesnica!

Răspunde

Mihai - 05-14-2014

Corectura la partea a II-a < Luni, 01 iulie: Tot aceleasi stiri asupra exceselor si agresiunilor minoritarilor si comunistilor. Agresiunile se fac mai ales asupra ofiterilor, care sunt, adesea, batuti ÅŸi degradati. >

Răspunde

Mihai - 05-14-2014

- CONTINUARE 2 LA ART. ANTERIOR - < Miercuri, 3 iulie: Stirile din Basarabia sunt foarte triste. Astazi a fost ultima zi a evacuarii si a fost hotarata zi de doliu national. Evreii si comunistii s-au purtat intr-un mod oribil. Asasinate si molestari ale ofiterilor si ale acelora cari voiau sa plece . … > M-as bucura ca asa cum romanii sunt condamnati, in unele situatii, pentru holocaustul care ar fi avut loc in Romania, sa se spuna mai multe in legatura cu ce sa intamplat in Basarabia, pe timpul ocuparii si pe timpul ocupatiei sovietice, inclusiv despre actiunile evreilor basarabeni impotriva romanilor.

Răspunde

Mihai - 05-14-2014

- CONTINUARE LA ART. ANTERIOR - Poate nu ma gandeam la un comentariu aici daca nu ascultam discursul revansard, de ieri – 13 mai 2014, al Primului Ministru al Ungariei, discurs care, se pare ca nu deranjaza pe nimeni, nici in Romania si nici in comunitatea internationala. Referitor la ocuparea Basarabiei si Bucovinei de catre URSS, in anul 1940, iata ce scria in jurnalul sau, in acele moment triste pentru Romania, hulitul Rege Carol al II-lea, ignorat de fiul sau pe care l-a iubit foarte mult, ignorat de istoria Romaniei < Vineri, 27 iunie: … Ultimele mele sperante s-au spulberat. Am nadajduit ca ciocnirea de la Herta ar fi putut provoca alte rezistente spontane, care, astfel, ne-ar fi scapat cinstea. Primele stiri ce ne vin sunt foarte triste. Purtarea populatiei basarabene, indeosebi a evreilor, a lasat mult de dorit. Coloanele de refugiati si trenurile au fost atacate de hoarde comuniste, ceea ce a intarziat si mai mult posibilitatile si asa de ridicol de scurte de a putea evacua. … > < Sambata, 29 iunie: Stirile asupra evenimentelor din Basarabia si Bucovina sunt din ce in ce mai triste. Dezertari ale soldatilor basarabeni, excese de orice fel ale populatiei minoritate, mai ales evrei, care ataca si insulta pe ai nostrii, ofiteri batjocoriti, unitati dezorganizate etc., etc. … > < Duminica, 30 iunie: Stirile din Basarabia sunt tot triste. … Incidente cu populatia, mai ales evreiasca, au avut loc peste tot. Din aceasta cauza, evacuarile, care si asa au fost grele, in multe locuri au fost facute imposibile. S-au impuscat functionari, s-au atacat si dezarmat chiar unitati militare. … > < Luni, 01 iulie: Tot aceleasi stiri asupra exceselor si agresiunilor minoritarilor si comunistilor, care sunt, adesea, batuti si degradati. … >

Răspunde

mihai - 05-14-2014

Toate aspectele legate de cel de-al IIl-lea razboi mondial au fost studiate cu multa atentie. S-au tras concluzii, majoritatea corecte, concluzii puternic marcate, in mod firesc, de atrocitatile impotriva poporului evreu. Insa, in problema marelui razboi mondial au fost ignorate, voit sau nu, atrocitatile produse in teritoriile rupte de la tarile lor, intre care se pot enumera si Basarabia si Bucovina si jumatate din Transilvania. In aceste teritorii, comunitatea internationala a ignorant atrocitatile comise. Daca, despre ce s-a intamplat in Transilvania, in Romania s-a scris mult, foarte mult, despre celelalte doua provincii subiectul a fost tabu. In aceste conditii suntem nevoiti sa ne condamnam eroii sau in cel mai fericit caz sa-i ignoram. Si atunci, faptele grave comise de evrei, ca sa nu le spun atrocitati, cum pot fi numite? Nu ma refer la atrocitatile comise de statul evreu, dupa Marele Razboi, in teritoriile arabe, unde inca se mai conduce pe baza teoriei spatiului vital, lansata de Hitler in anii ’30 si unde au fost alungati de la vetrele lor sute de mii de cetateni arabi, care probabil sunt tot evrei, numai ca, in decursul secolelor, cat fratii lor exilati si-au mentinut religia strabuna, ei, cei ramasi pe loc au trecut la o alta religie, la islamism. De ce oare, comunitatea internationala, in virtutea ororilor inimaginabile, dar reale, comise impotriva poporului evreu, azi ignora, cu buna stiinta, abuzurile inimaginabile impotriva populatiei arabe care locuieste teritoriile anticei Palestina ravnite, repet, pe baza teoriei hitleriste a spatiului vital, de evreii contemporani. Pornind de la aceasta introducere, ma intreb de ce oare se ignora abuzurile evreilor impotriva romanilor din Basarabia, abuzuri comise dupa 27 iunie 1940, dup ocuparea ei abuziva de trupele sovietice. Poate, pe baza acestor abuzuri, s-au justificat si unele reactii excesive din partea unor militari romani, care dupa 23 August 1944 au fost etichetati, cu sau fara condamnare, drept criminali de razboi. Nu sunt partizanul celor mentionati in articol dar, despre perioada de trista amintire a deceniului 4 s-a scris mult, dar tot asa cu multe omisiuni.

Răspunde

Mihai - 05-14-2014

Toate aspectele legate de cel de-al IIl-lea război mondial au fost studiate cu multă atenţie. S-au tras concluzii, majoritatea corecte, concluzii puternic marcate, în mod firesc, de atrocităţile împotriva poporului evreu. Însă, în problema marelui război mondial au fost ignorate, voit sau nu, atrocităţile produse în teritoriile rupte de la ţările lor, între care se pot enumera şi Basarabia şi Bucovina şi jumătate din Transilvania. În aceste teritorii, comunitatea internaţională a ignorant atrocităţile comise. Dacă despre ce s-a întâmplat în Transilvania, în România s-a scris mult, foarte mult, despre celelalte două provincii subiectul a fost tabu. În aceste condiţii suntem nevoiţi să ne condamnăm eroii sau în cel mai fericit caz să-i ignorăm. Şi atunci, faptele grave comise de evrei, ca să nu le spun atrocităţi, cum pot fi numite? Nu mă refer la atrocităţile comise de statul evreu, după Marele Război, în teritoriile arabe, unde încă se mai conduce pe baza teoriei spaţiului vital, lansată de Hitler în anii ’30 şi unde au fost dislocaţi de la vetrele lor sute de mii de cetaţeni arabi, care probabil sunt tot evrei, numai că, în decursul secolelor, cât fraţii lor exilaţi şi-au menţinut religia străbună, ei, cei rămaşi pe loc au trecut la o altă religie, la islamism. De ce oare, comunitatea internaţională, în virtutea ororilor inimaginabile, dar reale, comise împotriva poporului evreu, azi ignoră, cu bună ştiinţă, abuzurile inimaginabile împotriva populaţiei arabe care locuieşte teritoriile anticei Palestina râvnite, repet, pe baza teoriei hitleriste a spaţiului vital, de evreii contemporani. Pornind de la aceasta introducere, mă întreb de ce oare se ignoră abuzurile evreilor împotriva românilor din Basarabia, abuzuri comise după 27 iunie 1940, după ocuparea ei abuzivă de trupele sovietice. Poate, pe baza acestor abuzuri, s-au justificat şi unele reacţii excesive din partea unor militari români, care după 23 August 1944 au fost etichetaţi, cu sau fără condamnare, ca şi criminali de război. Nu sunt partizanul celor menţionaţi în articol dar, despre perioada de tristă amintire a deceniului 4 s-a scris mult, dar tot aşa cu multe omisiuni. Poate nu mă gândeam la un comentariu aici daca nu ascultam discursul revanşard, de ieri – 13 mai 2014, al Primului Ministru al Ungariei care nu deranjază pe nimeni, nici în România şi nici în comunitatea internaţională. Referitor la ocuparea Basarabiei şi Bucovinei de către URSS, în anul 1940, iată ce scria în jurnalul său, în acele moment triste pentru România, hulitul Rege Carol al II-lea, ignorant de fiul său pe care l-a iubit foarte mult, ignorant de istoria Romaniei “Vineri, 27 iunie: … Ultimele mele speranţe s-au spulberat. Am nădăjduit că ciocnirea de la Herţa ar fi putut provoca alte rezistenţe spontane, care, astfel, ne-ar fi scăpat cinstea. Primele ştiri ce ne vin sunt

Răspunde

Paul - 01-30-2014

Bine domnule noi nu avem dreptu la eroi , toti eroii romani au fost criminali fie ca au fost in ardeal si au luptat pentru demnitatea romaneasca sau in moldova or basarabia sau muntenia s.a.m.d, ce ma revolta pe mine e faptu ca nu se spune adevaru istoric complet ca de pilda cum au fost adusi evrei care nu cunosteau boaba de romana sa inlocuiasca populatile de romani din basarabia si transnistria ,Iosif Vissarionovici Stalin, Vladimir Ilici Lenin , eroi rusi au statui in mai marile orase din fostu U.R.S.S

Răspunde

darius - 01-16-2014

Domnule ai dreptate numai marele EROU Ariel Sharon al lor merita O DEOSEBITA CONSIDERATIE SI UN DEOSEBIT RESPECT, eroii nostri care si-au facut datoria catre tara sunt niste criminali notorii si sunt niste bestii domnule iti dai seama . In caz de razboi, se stie sunt legi speciale si atunci daca numai cetatenii de origine evreiasca complotau impotriva ordinei de stat ce vina aveau executantii,sau cei care au bombardat spitalul din fasia GAZA sunt la inchisoare si nu stim noi

Răspunde

Ovidiu - 09-30-2013

Articol contrafacut, delirant si aberant ! Tipic evreiesc ! Nu neaga nimeni ca evreii si-au luzt-o urat fe tot de la romani, dar faptul ca voi ebreii asvundeti si azi motivele care au dus la aceste executii e rusinos si scandalos ! Voi sunteti ce erati si aunci, unelte masonice, religia voastrz e talmudica si nu mozaica, suntei niste creire spalate anticrestine in slujba masonilor, care va pun sa le faceti treaba murdara, de asta va dispretuiesc toate popoarele. Fiind atat de manipulati de stapanii vostri din loji, voi chiar credeti ce spuneti ! Asa cum i-au bagat in cap lui Hitler ca e de rasa superioara, v-au bagat si voua ! Da, maiorul Carp a respectat legea martiala, care in timp de razboi e perfect legitima, deci nu are legatura cu fascismul sau crimele ce razboi ! Stiti istorie de carton prefabricata de masoni, doar atat ! Pt tradare, pedeapsa e moartea, cu executie pe loc! Ati sabotat trupele romane, deci asta meritati, asa ca lasati progromurile si alte aberatii, criminalii fascisti si tradatori asta merita inclusiv conform legii, mai ales ca erati civili teroristi si tradatori, nu altceva. Sainvatati din greselile trecutului, sa nu patiti si voi la fel ! Si lasati vaicarelile, ca nu pt asta va platesc Soros si Wiesel !

Răspunde

Catalin - 08-09-2013

daca-l chema Ion bag mana in foc ca nici dracu nu-l baga in seama. cred ca pricepi cum a fost al 5-lea Roman in conditiile in care sub 1% din romani habar aveau de acest individ

Răspunde

nemotoujours - 08-06-2013

la prima vedere pare un articol serios si plin de adevaruri, dar citind cu atentie se observa ascunderea lipsei de documente ca dovezi in sustinerea ideii celor care l-au scris si se observa clar pana la sfarsit ca este dictat, cu obiectiv clar de a deforma realitatea. o singura chestie a scapat foarte simpatica: faptul ca se scrie:pt ca iesise cu un steag rosu sa-i intampine pe rusi !!! se stie clar ca cei care au fost judecati si executati in acele zile erau simpatizanti sovietici si agenti ce le bagasera bete in roate periodic romanilor facilitand intrarea sovieticilor. si faptul ca ....da, culmea, faimosul institut de poveste format numai din oameni razbunatori si formati si condusi politic este citat cam des cu vai doamne "mari si relevante "dovezi inexistente ale unor abuzuri...denaturare marsava domnilor si doamnelor !

Răspunde

dan - 08-04-2013

articolul este usor tendentios. ar trebui sa fie bazat mai mult pe fapt si documente decat pe analize contextuale. nu spun ca sunt rele dar trebuie o cercetare serioasa in prealabil. iar legat de Gafencu legea trebuie respectata mai presus de orice... fie buna, fie rea. daca e rea sa se indrepte.

Răspunde

Bogdan - 07-21-2013

Da, ca Institutului asta Wiesel ii pasa de Romania si Romani. Citi evrei mai traiesc in Romania? El este motivat de razbunarea evreiasca. Noi nu ne intrebam acum, cind traiesc atit de putini evrei in Romania, daca "antisemitismul" era pertinent intr-o perioda cind jumatate din populatia Iasului era evreiasca. Autorul sugereaja justetea repudierii legionarului Gafencu prin faptul ca legionarismul este antidemocratic. Dar motivul real este ca asa au cerut evreii.

Răspunde

dreptate - 06-20-2013

de ce nu puteti sa-i inghititi pe legionari? fiindca au iubit crucea si neamul??

Răspunde

EURAMIS - 05-07-2013

Am citit cartea lui Wumbrand "Cu Dumnezeu in subterana" acum 15 ani si daca bine imi amintesc el vorbeste de acest Valeriu Gafencu insa nu-mi amintesc sa fi scris ca ar fi primit de la Gafencu streptomicina,poate este doar o reclama ortodoxa,dupa ce acestia au aflat de marile succese pe plan international a pastorului Wurmbrand.....Mentionez ca nici un roman iesit din granitele Romaniei nu a avut un succes si recunostinta mondiala ca Wurmbrand! El a infintat organizatia internationala VOCEA MARTIRILOR care are zeci de mii de membri ACTIVI INTERNATIONAL pentru libertatea religioasa si care apara chiar si in instanta pe plan international crestinii intemnitati.Nu degeaba Wurmbrand a fost ales al 5 -lea Roman a tuturor timpurilor. http://www.mariromani.ro/dezbateri.php?c=40

Răspunde

Florin Croitoru - 02-27-2013

Nu, nu trebuie să spuneţi voi ce înseamnă leginarismul pt că între timp am aflat.Legionarismul e ceva bun.Am fost minţiţi 45 de ani de comunism şi 22 de democraţie. Iar voi minţiţi în continuare cu privitre la legionari.Nu aveţi nici o scuză acum. Nu avem nevoie de surogate de intelectuali ce sînt doar obedienţi ai puterii actuale.Avem nevoie de viteji cum au fost legionarii.Sîntem sătui de lătrăi isteţi cu cultură enciclopedică.

Răspunde

Titu - 02-25-2013

Deci, fascistul de frunte Gafencu, pe patul de moarte fiind, a renuntat la niste pastile ("dati-i-le j**anului" o fi spus), iar asta il face "sfant"? Gestul pare derizoriu langa jertfa adevarata a lui Vulcanescu, de examplu. Oare cati sfinti mucenici s-au mai sfarsit neluandu-si medicamentele? Gafencu a participat la rebeliunea legionara, adica o orgie de violenta bestiala. Chiar daca el personal n-ar fi pus mana pe topor, chiar daca el personal n-ar fi ciopartit pe nimeni, oare ce spune participarea lui in asa ceva despre el ca om, moral, spiritual? Un "sfant" dupa chipul si asemenarea neolegionarilor furibunzi, refulati, mistuiti de ura obsesiva si fantezia bolnava ca ei sunt victime, "martiri" (ai evreilor, desigur).

Răspunde

Muntele Pietricica - 02-24-2013

Domnule Cioflanca, e limpede ca naţia aceasta a pierdut constant in evoluţia ei istorica datorită cozilor de topor care au crescut din belşug pe coclaurii patriei. Dumneata eşti o coadă de topor, plătită bine ca să atace tot ce mai poate să creeze puncte de aglutinare. In aceeasi nota a demonstratiei dvs eu pot sa va conving ca mama dvs a facut o crima nascindu-va.

Răspunde

Corneliu Munteanu - 02-21-2013

Sa adaug ca acelasi comentariu nu a fost aprobat pe acum.tv. Dovada cate parale dau dansii pe adevarul istoric ca si a pozitiei dansilor fata de afirmatii care nu convin scopurilor sioniste.

Răspunde

Corneliu Munteanu - 02-20-2013

(continuare) Citez si eu ca exemplu in completarea celor din articol, la pag.74, in Pogromurile din Basarabia : s-au gasit note si socoteli stabilind valoarea in moneda germana a fiecarui cadavru. Cadavru, adică materialele diferite cuprinse intr-un corp, din care savantii germani scoteau 900 de creioane, 2000 de chibrituri, un cui de fier, var pentru spoit un cotet, etc... Edificator, nu ? In ceea ce priveste ultimul caz, Valeriu Gafencu, nu voi insista prea mult, pentru ca faptele sunt extrem de cunoscute si mediatizate. De acord cu autorii ca se incearca a se confisca figura acestuia, pentru a fi folosita in scopuri propagandistice de catre diverse organizatii, dar reactia disproportionata la aceste fapte risca sa impinga totul in cealalta extrema. Atata vreme cat Valeriu Gafencu nu a fost condamnat nici prima, nici a doua oara pentru faptele mentionate in lege, iar viata si personalitatea sa nu pot fi in niciun caz asimilate unui simbol fascist, nici acest protest nu are baza legala. Exact ce spuneam la inceput, totul a esuat in momentul in care enumerarea unor fapte a devenit rechizitoriu, iar analiza lor, proces de intentie tipic stalinist. Nu exista vina colectiva de aderare la o formatiune politica, miscarea legionara in cazul de fata, ci doar vina individuala pentru fapte concrete condamnate de codul penal. Iar Valeriu Gafencu nu a fost niciodata condamnat pentru fapte sub incidenta OU31(L107/2006). De altfel, dansii aveau la indemana legea, asa ca puteau ataca in instanta decizia primariei orasului Tg. Ocna. Este singura solutie democratica care poate lamuri definitiv aceste aspecte, si nu pe cale abuziva prin reclamatii, scandaluri si alte asemenea. Problema e ca pentru un proces serios trebuie probe. Dar nu citate din dl. Marius Mircu sau Matatias Carp, ci acte oficiale, decizii judecatoresti, etc… Personal, nu cred ca ar risca dansii sa se aventureze intr-un proces. Pentru ca s-ar putea ca rezultatul scontat sa fie tocmai invers. Sunt tare curios ce-ar hotari instanta in cazul celor cinci eleve de la Lic. Iulia Hasdeu, condamnate in 1942 de catre Curtea Martiala la pedepse intre 10 si 25 de ani de munca silnica, desi erau minore, pe motiv ca stransesera ajutoare pentru legionarii intemnitati (DANIC, Fond DGP, dosar nr.199/1942,f.87) Sau cum a fost cazul Mariannei Kardos din Cluj, doctorita evreica deportata la Auschwitz, care a salvat sute de femei de la moarte cu riscul propriei vieti, condamnata la ani grei de ocna in 1950, pentru crime contra umanitatii, mai mult ca sigur victima unor rafuieli personale, sentinta pentru care recursul in anulare a fost pronuntat abia in 1997, dupa aproape 50 de ani. In fine, parerea mea este ca toate aceste scandaluri si proteste nu fac decat sa sporeasca numarul de antisemiti intr-o tara aproape fara evrei. )

Răspunde

Corneliu Munteanu - 02-20-2013

Cateva observatii privind articolul de mai sus, o initiativa buna in fond, dar care in final a esuat lamentabil datorita politizarii faptelor. Pentru ca rolul istoriei este de a deslusi faptele intamplate in trecut si nu de a condamna. Acesta este rolul justitiei. Istoria nu condamna, ci explica. Este exact ceea ce nu au facut autorii articolului, transformand o analiza istorica in rechizitoriu stalinist. Pentru ca fiecare caz in parte trebuia discutat in mod nuantat. Sa precizam ca legea la care ne raportam in astfel de cazuri, in speta OU31/13.03.2002(L107/2006), se refera extrem de clar la, citez : persoane condamnate definitiv de catre o instanta judecatoreasca romana sau straina pentru una sau mai multe infractiuni contra pacii si omenirii. De asemenea se interzic organizatiile si simbolurile cu caracter fascist, rasist sau xenofob. Daca in primul caz lucrurile sunt clare, pentru ca persoana in cauza a fost condamnata definitiv pentru astfel de fapte, pe care chiar si bunul simt le respinge, pentru cazurile urmatoare nu mai pot fi de acord. Sa le luam in ordine. Sa precizam ca in ceea ce priveste crimele de razboi presupuse sa fi fost comise de catre maiorul Valeriu Carp, autorii mentioneaza in primul rand Raportul Final, in care nu apare nimic mentionat in acest sens. Este totusi mentionat(pag.66) un anume maior Vasile Carp, in legatura cu niste executii ce ar fi avut loc in satul Ciudei. Vasile in raport, si nu Valeriu, dovada a seriozitatii cu care comisia de istorici a abordat subiectul. NB. Pe banii contribuabilului roman, sa nu uitam. In continuare sunt citati dnii Jean Ancel si Radu Ioanid, care in legatura cu acest subiect il citeaza pe dl. Matatias Carp (Cartea Neagra, vol.3, 1947, pag.26,27,29), si Marius Mircu, Pogromurile din Bucovina si Dorohoi, 1945, pag.23,24. Deci, sursele pentru faptele mentionate sunt aceste doua carti, intre relatarile cu privire la presupusele fapte ale maiorului Carp existand contradictii flagrante. Sa mentionam ca la data la care aceste presupuse atrocitati au avut loc, dnii Marius Mircu si Matatias Carp se gaseau in Bucuresti. De asemenea, sa observam ca toate anchetele privind atrocitatile petrecute atunci s-au derulat dupa aparitia cartii dlui Mircu. Ceea ce este mai important insa, este ca maiorul Valeriu Carp nu a fost condamnat niciodata de vreo instanta judecatoreasca pentru aceste presupuse atrocitati. Ca atare, protestul INSHR este ne-fondat, cu atat mai mult cu cat se bazeaza pe cele scrise in cele doua carti. De altfel, nu cred ca autorii articolului au citit din scoarta in scoarta vreuna din cele trei carti ale dlui Marius Mircu, ca si cele trei volume ale Cartii Negre, scrisa de catre Matatias Carp, carti ce evoca acele evenimente, pentru ca nici un istoric serios nu poate cita asa ceva fara a se descalifica in mod iremediabil. Citez si eu ca exemplu in completarea celor din articol, la pag.74, in Pogromurile din Basarabia : s-au gasit note si socoteli stabilind valoarea in moneda germana

Răspunde

Mircea - 02-19-2013

Acest articol continua propaganda cominternista care a transformat o minoritate in teroristi impotriva populatiei majoritare. El este plin de inexactitati rau voitoare ce au ca menire discreditarea CNSAS. Articolul nu are nici o gandire crestina, ci este scris in "lumina" valori ale terorismului din toate timpurile.

Răspunde

vasile - 02-17-2013

Rusine pentru acest articol! El este un exemplu clar de discurs extremist, intolerant, rauvoitor! A acuza un om (pe Valeriu Gafencu) doar pentru ca a facut parte dintr-o organizatie, a-l acuza ca a fost condamnat la inchisoare de catre doua regimuri totalitare (regimul antonescian si regimul comunist) spune totul despre principiile etice ale celui ce acuza. Cu astfel de argumentatie, autorii nu se transforma decat in noii tortionari ai unor romani martirizati. Rusine inca odata!

Răspunde

Dincu - 02-17-2013

Articolul este o rusine pentru revista aceasta. In al doilea rand, nici un institut nu poate judeca si decide pentru istoria romaniei inainte de a-si judeca prezentul sau trecutul apropiat.Vezi Ana Pauker, Bodnaras, etc. In al treilea rand, se scrie in articol ca cei condamnati la moarte au strigat : "Traiasca URSS", nu vad de ce nu trebuiau executati. In executii au murit si nevinovati, asa e in razboi, dar regret ca n-au fost executati toti bolsevicii atat din Romania cat si din URSS.

Răspunde

Felix - 02-17-2013

E clar ca o multime de criminali de razboi au fist condamnati de regimul comunist. Si e clar ca o multime de criminali legionari au fost condamnati de Antonescu. Perioada aceea nu e una care sa faca conste poporului roman. Argumentatia articolului e insa schioapa pe alocuri, si de fapt face un deserviciu cauzei pe care incearca sa o sustina. Cat e de credibila o "ancheta militara din 1951"? De ce detentia preventiva in cazul Ciocan a durat un an si jumatate? Si de fapt ce a facut Gafencu? Cat despre dezbaterea publica, asta e ca si votul uninominal: functioneaza numai de la un anumit nivel de constiinta civica incolo. Altfel... vedem cu totii parlamentul actual. Credeti ca cei ce au vitat cu voiosie condamnati definitiv, vor avea o pozitie echilibrata intr-o dezbatere despre trecutul legionar-antonescian-comunist?

Răspunde

Sensei101 - 02-16-2013

Am si eu o intrebare punctuala pentru domnul Cioflanca. Spuneti ca Gafencu a fost condamnat pentru ca a participat la rebeliunea legionara. Ne puteti spune ce anume mai exact a facut Gafencu (a tras cu pistolul, a spart un geam, a incitat la rebeliune) astfel incat i-a atras aceasta condamnare, si in ce masura ne putem increde in obiectivitatea sentintei (tinand cont de conditiile tulburi din acele zile)? Intreb deoarece in literatura legionara sau strict religioasa cu privire la Gafencu nu se gaseste nicaieri aceasta informatie. Dar si dumneavoastra ati tratat subiectul la fel de vag. Deci ce a facut omul in mod concret, in afara faptului ca a fost seful tineretului legionar din judetul Iasi?

Răspunde

Radu Anton - 02-16-2013

Revista 22 trebuie sa se delimiteze categoric si sa condamne ferm astfel de derapaje in articolele sale. Rau intentionat, partinic si strain de adevarul istoric, autorii acestui articol descriu, in traditia demascarilor anilor '50, intr-un mod socant si incompatibil cu principiile unei societati democratice, biografia celor 2 eroi si a Sfantului Inchisorilor Valeriu Gafencu. Ca un drept la replica, pe care ii rog pe responsabilii Revistei 22 sa il includa pe pagina oficiala, voi transcrie luarea de pozitie a mai multor fundatii si personalitati: ,,Cu privire la acuzatia de „membru al unei organizatii fasciste” lansata de reprezentantii INSHR-EW, vrem sa va aducem la cunostinta faptul ca studentul Valeriu Gafencu a fost condamnat de instantele militare ale regimului antonescian, în cadrul unor ample masuri de represalii politice aberante, carora le-au cazut victime zeci de mii de cetateni români, între care foarte multi minori, elevi membri ai organizatiilor Fratiile de Cruce. Condamnarile aberante la zeci de ani de detentie grea, dictate de aceste instante militare care condamnau cetateni români pentru gesturi simbolice sau nesemnificative în spatiul public dupa o legislatie absurda de tip totalitar, aveau scopul de a justifica masurile abuzive prin care regimul antonescian din acei ani întelegea sa elimine orice opozitie politica, orice manifestare pluralista în societatea româneasca. Este cunoscut faptul ca regimul Ion Antonescu a dus o consecventa politica de eliminare a adversarilor politici, în mod special a celor legati de Miscarea Legionara, fie prin executii sumare, fie prin încarcerarea lor cu condamnari extraordinar de lungi, fie prin trimiterea acestora pe front în prima linie, în operatiunile cele mai periculoase. De altfel, din luarile de pozitie repetate ale reprezentantilor INSHR-EW, rezulta ca acestia definesc regimul generalului Ion Antonescu dintre 1941 si 1944 ca unul dictatorial, întemeiat pe abuz, pe crime si pe încalcarea celor mai elementare drepturi ale omului, incadrând ca genocid si crime împotriva umanitatii represiunile împotriva comunitatilor evreiesti si de etnie roma, ca victime ale acestui regim. În aceste conditii, este de neînteles pentru noi dubla masura adoptata de reprezentantii INSHR-EW, care deplâng anumite victime ale regimului antonescian, dar în acelasi timp gasesc justificari sentintelor politice dictate împotriva altor victime, aliniindu-se neconditionat tezelor sustinute de de autoritatile represive ale unui regim de tip fascist, obedient Germaniei hitleriste, pe care altminteri îl detesta”. In document se mai arata ca Valeriu Gafencu a fost condamnat de fapt, ca “adversar politic al unui regim totalitar, si nu pentru apartenenta in sine la o organizatie fascista” de tip Miscarea Legionara, care, potrivit Tribunalului de la Nurnberg – instanta penala internationala care a judecat crimele de razboi, nu a acceptat in fapt, definirea si incadrarea unor astfel de orga

Răspunde

Cititorul cel Cumplit - 02-13-2013

@Grammaticus ::::Chiar Crezi tot ce ti se spune ?!? Ai verificat ! Ai aflat SINGUR ?!? ADEVARUL !!! Te iei orbeste dupa orice "birfa" ??? Despre "revolutia" din decembrie '89, ca-i mai aproape si ai trait-o pe viu, a fost revolutie sau Cacealma ??? OARE ai o parere data de PROPRIA gindire, sau DE BIRFE ??????

Răspunde

Grammaticus - 02-13-2013

cumplite lucruri au facut aceste personaje, cumplite. Multumim autorilor ca ne-au semnalat.

Răspunde

DILEMA - 02-13-2013

@"casandra" :::::TE ??? TE ! PE TINE TE !.....Precum aceasta luare la rost....STILUL incofundabil al acestui text-eseu-provocare este EXACT cel al Proceselor Bolshevic-Staliniste....Nu se poate confunda un Picasso cu un Francis Bacon cum nu se poate confunda un Grigorescu cu un Andreescu....Dar probabil ca HABAR N-AVETI despre ce este vorba.......SENSUL UNIC Acuzator, detinator al Adevarului Absolut, tipic stalinist-bolshevic-comunist......Eludarea si Diversiunea ideologic-doctrinara a la"wiesel", elie wiesel.....Judecarea istoriei de-Atunci cu ochii dictaturii holocaustiene de azi, de o singura parte si scoaterea evenimentelor din contextul istoric, cu toate detaliile si nuantele, de-Atunci.....Cititi atent si comentariul lui “alexandru” .... Si daca tot n-ati priceput Atunci :: TE ! PE TINE TE !....Si ma opresc Aici, de Frica de a nu fi cumva acuzat tovarashseht imediat de gogorite si gogomanii vijelios "wieseliene", tipic unei Teorii a Istorie, devenita LEGE UNICA INEBRANLABILA INDISCUTABILA TOTALITARISTA si DICTATORIALA ....mai doriti si alte "dovezi" ??? intrebatii pe romani !!! pe romanii de-Acolo ! de-Atunci !!!

Răspunde

casandra - 02-12-2013

pe ce te bazezi?ce dovezi ai?

Răspunde

alexandru - 02-12-2013

oameni de treaba, chit ca sunt niste scarbe sovine, majoritatea lor a ucis cel putin un om. Iar vina, vina apartine celui care ucide. In rest, atentie cum ne numim strazile. S-auzim de bine!

Răspunde

alexandru - 02-12-2013

Cacamaca Raportul Wiesel este plin de incongruente si se sprijina pe unele documente si marturii cel putin chestionabile - ca sa nu mai vorbim de cele la care nu avem acces - "esti un nenorocit, am eu documente din care reiese asta, dar nu ti le arat!".. Acelasi Wiesel, care in 2002 a refuzat sa viziteze Memorialul Victimelor Comunismului de la Sighet.. Acelasi Wiesel, care a sustinut cu atata ardoare comunismul.. Instaurarea comunismului in Romania dupa ocupatia sovietica din 44: "Surpriza", pentru cei care nu sunt deja in tema, este ca ea a fost realizata de catre evrei. Nu doar instaurarea ci si implementarea desfasurarea lui. Puterea s-a aflat in principal in mainile evreilor, cu o gramada de evrei in roluri de executie, de mana lor au murit sute de mii de romani in ceea ce se cheama Gulagul comunist. Ironia face ca, cu tot Holocaustul romanesc atat de invocat si intangibil sub atragerea sanctiunii penale, numarul evreilor din Romania lui 48 sa fie mai mare decat numarul evreilor de dinainte de Holocaust.. Mai sunt multe altele de spus, dar cred ca poate fiecare sa le cerceteze singur, cu atentie, rabdare si bun simt. Revenind insa in zilele noastre. Faptul ca negarea Holocaustului intra sub incidenta legii penale arata ca e vorba de un fapt politic, o vointa politica. Istoria este mereu deschisa interpretarilor, pe masura ce apar noi si noi dovezi si ipoteze de lucru. In cazul Holocaustului, nu e asa. In cazul acesta, inteleg ca intocmai asa si trebuie privit Holocaustul - ca o realitate politica, nu ca una istorica.. Ceea ce dupa capul meu discretiteaza chiar ideea de Holocaust. Culmea e ca eu sunt convins ca au murit destui evrei in Romania, de mana romanilor (departe insa de numarul avansat de raportul Wiesel). Si asta e ingrozitor. Dar mai stiu inca 3 lucruri: 1. exista atatea alte "holocausturi" pe care nu le condamna si nu le recunoaste nimeni (cel comunist, cel palestinian, cel armean, cambogian, sudanez, etc) si este la fel de ingrozitor 2. mortii evrei de mana romanilor si mortii romani de mana evreilor nu se anuleaza reciproc, indiferent in ce relatie de proportionalitate se afla. morti sunt toti si vina este a celor care au comis aceste crime, atunci si oricand. nu este vina mea si nu este nici macar vina statului (Wiesel urla "Romania a ucis, a ucis" - hai sictir, zic eu) 3. punerea pumnului in gura de catre unii evrei oricarui om care chestioneaza niste concluzii chestionabile, prin infamul "antisemit" este la randul ei o cauza de antisemitism (basca ca pumnul in gura nu-l pun doar prin catalogarea ca antisemit) In incheiere, mergeti in Israel si vedeti ce inseamna fanatism, ce inseamna o societate dominata de fanatism. Fundamentalist islamic sau evreu ultraortodox, cel putin unul si acelasi lucru. De altfel, si evreii si arabii sunt toti semiti - lupta de atata vreme frate contra frate, pe considerente religioase. Si tot mergand in Israel, iti mai dai seama de un lucru: majoritatea celor cu care stai de vorba, chit ca sunt oame

Răspunde

DILEMA - 02-12-2013

Acesta este un articol, un text, un eseu, un "Proces" Stalinist, Bolshevic, ANTI-Romanesc. ....Scos Absolut Aberant si Tendentios din contextul socio-politic cultural istoric romanesc , modificind voit si samavolnic valorile, sensurile si semnificatiile, sub influenta si presiunea lobby-urilor extra-patriotice, folosind un limbaj doctrinar anacronic, obstinat rau-voitor ideologic, xenofob si rasist...TOTAL dictatorial totalitarist anti-romanesc.

Răspunde

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2025 Revista 22