Pe aceeași temă
Ce s-a intamplat in realitate?
Cuvantul "politica" nu are o conotatie pozitiva in Polonia. Daca l-ai intreba pe oricare locuitor de pe malurile Vistulei ce crede despre politica, raspunsul ar fi mai mult ca sigur urmatorul: politica e lupta murdara pentru putere, in timpul careia politicienii se preocupa prea putin de oamenii de rand. Se pare, de altfel, ca un astfel de raspuns ar fi valabil peste tot in Europa Centrala si de Est. In ochii cetateanului obisnuit, clasa politica se concentreaza pe elementul care in engleza se numeste politics, adica pe obtinerea puterii, uitand de policy, adica de gestionarea si de modernizarea economiei si a societatii. Iata ce vor de fapt oamenii, dincolo de orice folclor politic: o putere politica eficienta, care sa ajute populatia sa atinga un nivel de trai ridicat.
Fratii Lech (presedintele) si Jarosław (primul ministru) Kaczy ński, care in ultimii doi ani au detinut in Polonia o putere practic nelimitata (spun "practic", deoarece le lipsea majoritatea absoluta in Dieta, Camera inferioara a parlamentului polonez), sustineau ca eficienta in plan politic nu poate fi atinsa fara a asigura o conditie preliminara, si anume, eliminarea tuturor ramasitelor "sistemului" de legaturi dintre reprezentantii vechiului regim si lumea afacerilor, sistem constituit odata cu Masa Rotunda si a carui perioada de inflorire a corespuns cu anii ‘90. De aceea, fratii Kaczyński au repus pe ordinea de zi chestiunea lustratiei, careia i-ar fi urmat de-ubekizarea, adica, tradus literal, "desecuritatizarea". Pe scurt, toti cei care au avut vreo legatura cu serviciile secrete comuniste (ziaristi, profesori etc.), toti ofiterii din armata care au facut pe vremuri studii la Moscova aveau sa-si piarda locurile de munca.
Totodata, s-a infiintat un fel de DNA polonez: Biroul Central Anticoruptie (CBA), care a declansat fara intarziere o actiune de mare amploare. Au fost ascultati si supravegheati chiar ministrii propriului guvern al lui Jarosław Kaczyński. Unul dintre ei, Janusz Kaczmarek, ministrul de Interne, a fost arestat sub acuzarea ca l-ar fi prevenit pe ministrul Agriculturii ca CBA pregatea impotriva lui o operatiune controlata de inmanare de mita. A fost arestat si seful Politiei, implicat la randul lui in acest scandal.
Partidul fratilor Kaczy ński - PiS sau "Lege si Justitie" - a pierdut totusi alegerile anticipate, declansate chiar de prabusirea fostei coalitii parlamentare. PiS a obtinut putin peste 30% din voturi, iar principalul partid de opozitie, Platforma Civica (PO) - 42%. Cum s-a ajuns la o astfel de infrangere? Prima explicatie trimite la insasi chestiunea lustratiei, aplicata defectuos. Legea a fost votata, apoi, inainte de a intra in vigoare, a fost amendata. Nu dupa mult timp, a fost anulata de catre Tribunalul Constitutional, care a considerat ca Legea lustratiei nu este conforma cu Constitutia Republicii Polone.
A doua explicatie sta in atmosfera de confruntare si in spiritul antagonic. S-a creat degraba impresia ca pentru fratii Kaczy ński populatia tarii se imparte in doua categorii: polonezii buni si polonezii rai.
A treia explicatie ne aduce la problema eficientei politice. In anul 2007, au fost dati in folosinta doar 7 kilometri de autostrada. Infirmierele si invatatorii au facut greva, cerand marirea salariilor, si peste un milion de polonezi au plecat la munca in strainatate, mai ales in Marea Britanie. Pentru o mare parte a societatii, mai cu seama pentru cei care nu pastreaza amintiri despre Polonia de dinaintea anului 1989, intreaga batalie pro si contra lustratiei arata ca o uriasa pierdere de timp. Este un fel de a se uita intruna inapoi, cand guvernantii ar trebui sa se uite numai inainte: sa modernizeze in sfarsit infrastructura transporturilor, sa gestioneze intelept fondurile europene, sa creeze conditii propice pentru dezvoltarea economica, astfel incat populatia sa nu mai fie nevoita sa paraseasca tara, in cautarea unor locuri de munca mai bune. Nu trebuie sa uitam nici ca, in 2012, Polonia va organiza, impreuna cu Ucraina, Campionatul European de Fotbal. Pana la acest mare eveniment au ramas doar cinci ani, dar nu se vede inca nicio autostrada noua si nu s-a definitivat constructia niciunui nou stadion.
Se pare, asadar, ca nu PO a castigat alegerile, ci PiS le-a pierdut. Ca oamenii au votat mai degraba impotriva fratilor Kaczy ński, decat pentru Platforma si liderul ei, Donald Tusk (o alta personalitate controversata). Ce fel de concluzie putem trage din rezultatul alegerilor parlamentare din octombrie 2007? Aceea ca poporul polonez refuza calea confruntarii la nivelul conducerii statului, refuza lupta politica acerba, care lasa deoparte tocmai rezolvarea problemelor reale ale societatii.
O situatie similara am mai avut in 1995, cand Lech Wał ęsa n-a reusit sa fie reales, dupa ce in timpul campaniei si-a bombardat neincetat oponentul cu dovezi nedisimulate de ura. A castigat atunci postcomunistul Aleksander Kwaśniewski, a carui lozinca era: "Sa alegem viitorul". Au trecut intre timp doisprezece ani si iata-ne ajunsi din nou la aceeasi concluzie: nu te poti mentine la putere mizand doar pe cuvinte. Daca iti asumi conducerea tarii, trebuie sa fii eficient. E nevoie de mai putin politics si de mai mult policy. Un kilometru de autostrada este de departe mai util decat redeschiderea tuturor dosarelor trecutului.
* Conferentiar, Universitatea din Varsovia
