Pe aceeași temă
Democrațiile liberale ajung într-un impas major: cum poți duce bătălii globale, precum cea împotriva terorismului islamic sau a unor regimuri autocratice agresive, fără a face rabat în niciun fel de la valorile fundamentale ale tipului de societate pe care vrei să o aperi?
Peste 5.000 de oameni au murit doar în luna noiembrie în urma atacurilor grupurilor teroriste islamice, relevă un studiu realizat în comun de către BBC și un think-tank din cadrul King’s College. Principalii responsabili sunt grupurile Boka Haram din Nigeria și ISIS. Ultimul, care a căpătat o tristă notorietate prin decapitările repetate ale unor ostatici occidentali, tocmai a publicat în ultimul număr al revistei sale în limba engleză, Dabiq (ei bine, există o astfel de publicație!), un articol în care anunța reintroducerea instituției sclaviei în acord cu prevederile Sharia (codul moral și religios al credinței islamice). ISIS a publicat și un fel de „norme de aplicare”: cum și în ce număr se repartizează sclavii (adică femeile și copiii, pentru că bărbații sunt de regulă executați) „luptătorilor” islamici și cum trebuie tratate diferitele categorii de „infideli”.
Însă, în ciuda acestei realități deprimante, în aceste zile subiectul numărul unu în presa internațională a fost un raport redactat de comisia senatorială din Statele Unite responsabilă pentru serviciile secrete, care condamnă virulent CIA pentru că ar fi practicat tortura la interogarea unor teroriști. Presa liberală din Statele Unite, din Occident, în general, literalmente a explodat. CNN și BBC au dedicat subiectului spații generoase, în care, deși pe ici și colo mai apăreau și unele voci cu păreri mai nuanțate, care, de exemplu, susțineau că stilul și maniera în care a fost redactat raportul fac ca publicarea acestuia să creeze probleme în bătălia împotriva terorismului, ponderea copleșitoare o aveau înfierările pasionale.
Dacă în aceste zile ar fi ajuns niște extratereștri pe Terra, ar fi putut trage concluzia că marea problemă a omenirii nu este existența ISIS sau a altor organizații de același tip, ci CIA și, în general, America. Nu e neapărat surprinzător. Cu câteva luni în urmă, una dintre organizațiile studențești britanice a refuzat să condamne decapitările făcute de ISIS pe motiv că o astfel de poziție ar putea fi interpretată ca o justificare la adresa atacurilor aeriene americane împotriva ISIS în Irak și Siria.
Ceea ce s-a pierdut pe drum, adesea cu bună știință, sunt câteva detalii semnificative. Ca, de pildă, faptul că perioada în discuție pentru practicile dure de interogare utilizate de către CIA este cea imediat următoare atacului terorist din 11 septembrie 2001. Pe atunci existau temeri majore că noi atacuri devastatoare ar putea avea loc, de unde și presiunea enormă sub care acționa CIA. În plus, raportul cu pricina este asumat unilateral de senatorii democrați, nu este al comisiei în ansamblul ei și, în mod curios, Dianne Feinstein, președinta acesteia, nu a găsit cu cuviință să audieze pe nimeni de la CIA. Nici măcar pe foștii directori și directori adjuncți.
Cum era de așteptat, regimuri care violează pe scară largă nu drepturile teroriștilor, ci ale propriei populații, din China, din Rusia, din Coreea de Nord, s-au grăbit să folosească prilejul pentru a declara ritos că Washingtonul nu are nicio acoperire morală să le critice. E drept, jurnaliști cu mare notorietate, precum Cristiane Amanpour sau Fareed Zakaria, au ținut să spună că tocmai faptul că în America există astfel de discuții publice este o dovadă a forței democrației de acolo. Însă astfel de nuanțări se pierd cu totul în concertul mediatic internațional, în care vocile cele mai active sunt cele virulent antiamericane.
Dianne Feinstein, preşedinta comisiei senatoriale americane care a lansat pe 9 decembrie raportul despre tacticile antiteroriste ale CIA.
Din acest punct de vedere, democrațiile liberale ajung într-un impas major: cum poți duce bătălii globale, precum cea împotriva terorismului islamic sau a unor regimuri autocratice agresive, precum cel de la Moscova, fără a face rabat în niciun fel de la valorile fundamentale ale tipului de societate pe care vrei să o aperi? Și cazul Snowden, și ultimul raport senatorial ilustrează foarte bine această dilemă. Pentru majoritatea europenilor cărora Washingtonul le asigură umbrela de securitate, lucrurile sunt mai simple. Stând pe margine, dar cu protecția asigurată, ei își pot permite să fie critici și să le dea lecții americanilor. Când ești însă în prima linie, când scenarii de coșmar cu atacuri teroriste cu arme nucleare sau biologice sunt departe de a fi doar simple fantezii, lucrurile sunt mai complicate.
Făcând incursiuni în trecut, cu trimitere la Germania nazistă și Uniunea Sovietică, Fareed Zakaria avansează în Washington Post ideea că, deși dezvăluiri precum ultimele legate de CIA sau cazul Snowden par să fragilizeze semnificativ democrațiile occidentale în confruntarea cu adversari extrem de redutabili, istoria ne-a demonstrat că, în final, primele au fost câștigătoare. Însă, pe de o parte, e riscant să te bazezi mecanic pe speranța că istoria se repetă în mod automat, iar, pe de alta, realitatea de astăzi este foarte diferită față de aceea din vremea Războiului Rece. Acum oligarhii ruși dețin cluburi de fotbal, ziare și lanțuri de librării în Marea Britanie, iar mașina de propagandă a Kremlinului, canalul RT și rețeaua Sputnik, funcționează extrem de eficient, chiar pe terenul adversarului. Marile corporații chinezești, mai toate aflate sub controlul elitei Partidului Comunist, sunt bine instalate pe piețele occidentale. În aceste condiții, exerciții de autoflagelare de tipul raportului senatorial, care par să țină mai degrabă de logica bătăliei politice interne de la Washington, duc la șubrezirea capacității americanilor de a contracara amenințările teroriste la nivel global și de a coagula un front occidental unitar împotriva asaltului unor puteri tot mai agresive, precum Rusia în Europa sau China în perimetrul asiatic.
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/07/Bolojan.jpeg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/07/sondaj-inscop-parlamentare-iulie-2025.jpg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2017/03/ilie-bolojan.jpg)
Comentarii 12
profesoru - 12-19-2014
Nu vorbesc de TOATE regimurile autoritare. Reciteste prima mea postare. Ci de acelea care combina libertatea economica (inclusiv mai putina redistribuire) si absenta libertatii politice - exemplele pe care le-am dat si alte cateva. Intr-adevar, asa cum observa Fukuyama, democratia incetineste cresterea economica. In sec. XIX Anglia si SUA au inregistrat ritmuri de crestere similare cu regimurile autoritare de sec. XX-XXI deoarece au fost protejate prin votul cenzitar (Anglia) sau printr-un stat minimal si o cultura a individualismului (SUA).
RăspundeVentidius - 12-19-2014
Si regimurile autoritare au aceiasi tendinta si ele isi cumpara stabilitatea prin masuri sociale, este o metoda veche de cand lumea. Iar un regim liberal nu trebuie fie neaparat o democratie sociala.Nu masele sunt cele care pun in pericol stabilitatea ci elitele nemultumite care le manevreaza. Redistribuirea a devenit o problema din momentul votului universal, pentru ca a introdus in ecuatia politica iresponsabilitatea.
RăspundeNicu - 12-18-2014
Marea problema a omenirii e ca elitele nu se mai simt legate de principiile umaniste si democratice. In particular, opinion makers precum autorul articolului de mai sus.
RăspundeMihaela - 12-18-2014
Cand se va nuanta oare atitutdinea intelectualilor romani aspura USA? Can se va lua in considerare intreaga imagine geopolitica si istorica a implicarii USA in Orientul Mijlociu? Daca sunt date clare despre modul in care tortura nu a produs informatii utile, de ce sa continue americanii sa violeze princiiple care ii definesc ca democratie? De ce sa se ascunda in spatele acestui ticking bomb scenario cand de fapt tortura a devenit chestie de rutina, nu de exceptie? De ce nu putem sa criticam anumite aspecte ale politicii americane? De ce trebuie fie imbratisam si sa justificam tot ce fac americanii? Chiar nu avem discernamant?
Răspundeprofesoru - 12-17-2014
National Union of Students (United Kingdom) sau NUS. Reprezinta marea majoritate a studentilor britanici. Din pacate vad ca nu se mai pot trimite link-uri. Da o cautare dupa the-ultimate-cowardice-british-student-union-refuses-to-condemn-isis
Răspundeprofesoru - 12-17-2014
@Ventidius: Nu e vorba de comparatia cu anarhia, ci cu regimurile democratice (compara ritmurile de crestere economica). Fenomenul a fost si teoretizat. Uite ce zice Fukuyama, reluand ideile lui Joseph Schumpeter: "Chiar daca alegatorii din tarile democrate sustin teoretic principiile de piata libera, ei sunt gata sa le abandoneze cand interesele lor economice imediate sunt in joc...vor uza de puterea lor politica pt. a-si proteja pozitiile. Regimurile democrate...au, in general, tendinta sa cheltuiasca mai mult pentru asistenta sociala, sa descurajeze cresterea productiei prin masuri de impozitare care niveleaza veniturile, sa protejeze industriile ineficiente si necompetitive si sa aiba, de aceea, deficite bugetare si rate ale inflatiei tot mai mari... Pe de alta parte, regimurile autoritare sunt teoretic mai capabile sa urmeze o politica economica intr-adevar liberala, netulburate de probleme de redistribuire, care sunt o piedica in calea cresterii economice. Ele nu trebuie sa dea socoteala mucitorilor din industriile aflate in declin sau sa subventioneze sectoare ineficiente numai pentru ca acestea au influenta politica. Ele pot folosi efectiv puterea statului pentru a reduce consumul in interesul cresterii economice pe termen lung."
RăspundeFelix - 12-17-2014
Stii cunva cum se cheama acea organizatie studenteasca britanica pro-IS, cati membri are, ce fel de record de luari de pozitie samd?
RăspundeVentidius - 12-17-2014
Nu stiu daca exemplele pe care le dai sunt relevante sau mai precis nu cred ca sunt universal valabile. Tarile pe care le nominalizezi au avut o problema comuna, lipsa unei clase mijlocii care sa asigure un compromis social care sa genereze stabilitate. In lipsa acestora, libertatea politica genereaza rapid in anarhie politica, care exclude din start orice eficienta economica. Atunci cand alternativa e anarhia, regimul autoritar poate sa apara ca eficient, dar e vorba de o eficienta relativa, fata de un stat anarhic. In fapt sustinerea unui regim autoritar consuma resurse, ceea ce constituie o risipa si ii diminueaza eficienta. Modelul ideal de eficienta il reprezinta un stat suficient de echilibrat politic ca sa isi asigure stabilitatea politica fara a face apel la un regim autoritar.
RăspundeJoaquin Murieta - 12-17-2014
"Saracii" CIA nu pot lupta fara tortuta cu teroristii musulmani pe care chiar ei sau parintii lor i-au inarmat si fanatizat. O idee cam extremista ar fi sa nu-i mai platesca ca doar n-o sa terorizeze aia cu burta goala. Cand ucideau Rusi prin Afganistan sau Cecenia erau luptatori pentru libertate si acum suparati probabil ca nu li s-au decontat vitejiile de acolo au devenit tot aia "teroristi" tocmai buni de torturat. Fara 9/11 sansele lui Bush de realegere erau 0 asa ca a apelat la vechiul lui prieten si asociat in afaceri Bin Laden si re-alegerea imposibila a devenit posibila. Musulmanii si Nazistii care lupta in Ucraina ce mai sunt ? Patrioti islamici care vor sa extinda ISIS pana la Kiev ? Recent Rusii au ucis o lunetista Englezoaica convertita la islam si casatorita cu un conducator important ISIS.
Răspundeprofesoru - 12-16-2014
Socant refuzul organizatiei studentesti britanice de a condamna atrocitatile ISIS. Dar se inscrie pe o traditie istorica de pacifism tembel. In febr. 1933 a avut loc o faimoasa dezbatere la Oxford Union, studentii exprimandu-si admiratia pentru "singura putere pacifista, URSS", si votand motiunea "this House will in no circumstances fight for its King and Country".
Răspundeprofesoru - 12-16-2014
Gresesti. In sec XX-XXI eficienta economica apare atunci cand combini libertatea economica si absenta libertatii politice: Spania lui Franco, Chile in timpul lui Pinochet, dictaturile din Taiwan si Coreea de Sud, China de azi. Orban are dreptate in felul lui. Regimurile non-liberale sunt mai eficiente. Dar nu se rezuma totul la eficienta economica. Libertatea e valoroasa prin ea insasi.
RăspundeFelix - 12-16-2014
Inclin sa cred ca Fareed Zakaria are dreptate, si anume dintr-un motiv de principiu. Eficienta economica (cea din spatele oricarei victorii a Vestului) apare numai in conditii de libertate. Libertatea la randul ei cere nu doar piata libera ci si presa libera, respect pentru toti oamenii (chiar si pentru adversarii ireductibili), etc Daca tai libertatea cuvantului, daca tai declaratia potrivit careia toti oamenii sunt egali si au drept egal la respect, atunci libertatea economica va avea de suferit, si gata cu suprematia economica a Vestului. Revenind in plan concret: or fi Sputnik si RT eficiente, dar ia uitati-va la RTS - indicele bursier rus, ia uitati-va la cota de schimb rubla - euro.
Răspunde