Pe aceeași temă
In plin scandal al dosariadei, CNSAS a mai dat publicitatii numele a inca 17 ofiteri de Securitate, acuzati ca au facut politie politica, publicand si faptele lor de arme. Respectivii nu au batut sau torturat, vorba lui Goran, nu au "dat o palma nimanui", ci doar au facut ceea ce facea intreaga Securitate oriunde s-ar fi aflat ea: politie politica. Adica, au oprit oamenii sa plece in strainatate, au dat dispozitie sa le fie violat domiciliul, sa se instaleze microfoane, sa le fie ascultate telefoane, sa fie filati si, nu in ultimul rand, sa fie trimisi in puscarie. Se poate spune, ei ar spune-o cu siguranta, ca si-au facut meseria si nimic altceva. Cu toate acestea, legea, asa cum este ea in momentul de fata, e clara: politie politica inseamna atingerea drepturilor si libertatilor cetatenesti. Practic, orice actiune a Securitatii poate fi incadrata la politie politica. Lucru extrem de usor de demonstrat din documentele Securitatii. Dosarele de "obiectiv" sau de "problema", cum sunt cele ale presei, televiziunii, culturii, dosarele de urmarire informativa sunt burdusite de planuri de masuri, de rapoarte, note si dispozitii ale ofiterilor, de toate gradele, care arata incalcarea acestor drepturi si consecintele lor. Deciziile CNSAS despre cei 17 ofiteri, publicate in Monitorul Oficial, nu precizeaza numele victimelor politiei politice. Pe lista se afla, de exemplu, colonelul Constantin Ciurlau, care a fost seful Securitatii Iasi pana in 1989. Acesta a dispus "supravegherea informativa a mediului literar" din judet si a dat aviz negativ pentru deplasarea in strainatate a unor persoane supravegheate. Ciurlau avea grija sa fie avertizati cei care faceau "comentarii necorespunzatoare" la adresa regimului. Seful din 1989 al Securitatii din Dolj, colonelul Gheorghe Marin, a decis urmarirea unei persoane, prin instalarea de microfoane la domiciliu sau filaj, doar pentru a "preveni eventuale actiuni ostile". Un capitan de Securitate, Marcel Gabriel Stanescu, a fost incadrat de CNSAS in randul celor care au facut politie politica pentru faptul ca a "avizat negativ" deplasarea in RDG a unei persoane care facea comentarii denigratoare la adresa conducerii de partid si de stat. Pe buna dreptate se ridica intrebarea de ce CNSAS se misca atat de incet la capitolul ofiteri de Securitate, cand aici munca este mult mai simpla decat in cazul informatorilor. Asa cum spuneam, documente exista cu tona. Pentru o scurta demonstratie publicam actiunile de politie politica ale unor ofiteri, in special de la Securitatile judetene, extrase din dosarele de urmarire informativa ale unor cetateni obisnuiti. Asta ca sa nu se creada ca Securitatea avea in vizor in special oamenii de cultura sau de presa. Documentele pe care le aducem la lumina sunt similare cu cele conform carora CNSAS i-a judecat pe cei 150 ca au facut politie politica. Pana acum, CNSAS a dat publicitatii numele a doar 17 de ofiteri de Securitate care ar fi facut politie politica.
Potrivit unor estimari, Securitatea avea, in 1989, peste 20.000 de angajati.
"California" a ramas la Bucuresti
Seful serviciului Securitatii Covasna, maiorul Moldovan Sever, il ia in vizor pe Mircea Bazavan si il da pe mana superiorilor sai din Bucuresti. Controland tot ce misca, evident, in scopul apararii drepturilor cetatenesti, securistii afla ca Bazavan, simplu sef de tura la Regionala CFR Bucuresti, si-a vandut bunuri din casa, "tablouri, cristaluri, mobilier". Cum omul "intretinea relatii cu o familie din California", concluzia se impune: vrea sa fuga din tara. Intr-o adresa din mai 1987, maiorul Moldovan si locotenentul Cornea Ilie comunica Securitatii Bucuresti ca nu au alte informatii despre Bazavan, "intrucat datele anterioare au fost furnizate de cumnata acestuia", care in ultima perioada nu a mai fost in vizita acolo. Mircea Bazavan povesteste cate presiuni s-au facut asupra cumnatei pentru a da informatii despre el si cum ulterior relatiile de familie s-au deteriorat. Politie politica? Daca i-am intreba pe Moldovan si Cornea ar raspunde, evident, ca nu, legea spune insa altceva.
Securitatea din Bucuresti i-a deschis imediat lui Bazavan dosar de urmarire informativa, dupa ce a luat aprobarea de la partid, ii da numele de cod "California", intocmeste planuri de masuri si ii verifica minutios fiica, suspectata si ea ca ar vrea sa "evazioneze" impreuna cu tatal. Ofiterii de Securitate care in mod efectiv dispun montarea microfoanelor in casa lui Bazavan, interceptarea corespondentei, filajul acestuia, care dirijeaza informatorii pe langa el si preiau notele sunt col. Frunza Dumitru si lt. col. Bobocea Calin, seful Colectivului 251 de la Securitatea Bucuresti. Cei care avizeaza intreaga actiune si propun masuri suplimentare, cum ar fi "investigatii complexe la domiciliu", adica patrunderea in casa lui Bazavan pentru perchezitie, sunt lt. col. Calinoiu Petre, seful serviciului, si lt. col. Badea Pavel, loctiitor al sefului Securitatii Bucuresti. Nu numai ca Bazavan nu a reusit sa plece in Occident, dar a fost dat afara din serviciu, iar fiica sa, economist, a avut de indurat doi ani de zile sicanele securistilor. Mai rau, pana sa-si dea seama ca ofiterii ii cunosc fiecare miscare, Bazavan si-a vandut tot din casa, pentru ca omul chiar voia sa scape din mult iubita Romanie a lui Ceausescu.
"Veterinarul" - bagat la inchisoare pentru un vitel ostil politicii partidului
Medicul veterinar Mihai Stanculescu a infundat puscaria in 1986, pentru "pozitia ostila la adresa politicii partidului si statului nostru, aducand injurii conducerii superioare de partid si stat". Securitatea din Giurgiu si Militia din comuna Mihai Bravu si-au dat mana pentru a-l razbi pe recalcitrantul medic, care avea prostul obicei de injura in gura mare regimul si pe preaiubitul conducator. Motive avea suficiente, era perioada in care nebunia atinsese paroxismul, oamenii nu mai aveau voie sa-si taie nici macar porcul din batatura ca sa-l puna pe masa de Craciun. In timp ce mai dadea un aviz cum ca animalul e bolnav si trebuie sacrificat, Stanculescu critica aberantele masuri in termeni deloc favorabili. Dosarul de urmarire "Veterinarul" arata ca asa-zisa verticalitate si spiritualitate a taranului roman erau doar vorbe in vant, turnatorii fiind chiar cei carora medicul le daduse o mana de ajutor. Mihai Stanculescu a fost chemat la Securitate, amenintat, pus sa dea declaratii ca se potoleste, a fost urmarit nonstop, pentru ca in final, vazand ca nu-l razbesc, Securitatea a instruit Militia sa-i insceneze o luare de mita. Semnata de colonelul Dughiaru Ion de la Directia I a Securitatii Giurgiu si de seful aceleiasi directii, colonelul David Vasile, luarea de mita suna in felul urmator: "a fost prins in flagrant de catre organele de militie cand a inlesnit unui cetatean din comuna Mihai Bravu sa sacrifice un vitel". I s-a deschis dosar penal si a fost bagat la inchisoare. Cei care au instrumentat cazul sunt sefii Securitatii din Giurgiu. Nota de avertizare este semnata de acelasi colonel David si de seful Securitatii Giurgiu, col. Nicolae Mihai, cei care au dispus urmarirea si i-au luat angajamentul de cumintire, incalcat la scurt timp, sunt ofiterii operativi lt. maj. Radulescu Gheorghe si Dima Ion. Politie politica? Sigur ca da. La atatia ani de la acele intamplari, medicul Stanculescu inca isi aduce aminte cu spaima de interogatoriile de la Securitate si de calvarul puscariei comuniste.
Cu "Luneta" pe Mihai Paun
"Susnumitul are legaturi cu cetateni straini de care este vizitat la Targoviste. Fata de cele raportate, propunem a nu se aproba plecarea in strainatate", scriau in 1985 ofiterii Croitoru Stefan si Cruceana Ion de la Militia judeteana Dambovita. Mihai Paun Gabriel, seful unui service, a fost luat in lucru in actiunea "Luneta", devenit rapid obiectiv cu numele de cod "Emil". Notele de filaj, semnate de maiorul Ardelean Nicolae, seful Serviciului special "F" de la Securitatea din Prahova, arata ca omul a fost urmarit zile in sir intre orele 8.00 si 19.30, cand, probabil, securistii se duceau si ei pe la casele lor. "La orele 17.20, «Emil» a iesit de la braseria Dambovita si a mers la restaurantul din cadrul hotelului. In fata restaurantului s-a intalnit cu Grozea Liliana si au ocupat loc la o masa. Grozea Liliana parea nervoasa", noteaza in 12.07.1985 ofiterul, precizand ca a anexat "3 fotografii si 35 cm de film". Terorizati ca Paun si "concubina acestuia" puteau fugi din tara, securistii sunt cuprinsi de o adevarata isterie. Planurile de masuri, care acopera o perioada de cativa ani si la care si-au dat mana securisti din trei judete, stau dovada. Celor doi le sunt confiscate pasapoartele, niste invitatii in Anglia, dupa cum rezulta dintr-un raport semnat de colonelul David Vasile si Nicolae Mihai, sefii Serviciului I din Securitatea Giurgiu. Verificarile se muta la Bucuresti, notele incepand sa fie semnate de insusi seful Securitatii Capitalei, generalul Bucurescu Gianu, si maiorul Florea Florica. Cei care se ocupa direct de urmarirea lui Paun, care dirijeaza interceptarea corespondentei, montarea microfoanelor si coordonarea informatorilor sunt capitanii Dragomir Valeriu si Ionita Stefan de la Securitatea din Dambovita.
"Patriotii" Merce, Bordea, Vasile si Orzan
Privita prin ochii fostilor ofiteri, Securitatea nu a fost numai "arma de lux a Romaniei", dupa cum spune generalul Goran, ci si cea mai vajnica aparatoare a drepturilor omului, in conceptia lui Merce. Ca unii au infundat puscaria, ca au murit acolo, asta nu e decat vina lor, sustine acelasi Merce. Mai mult, politia politica este o scorneala a celor care vor sa slabeasca serviciile secrete. Asemenea alegatii, raspandite pe la tot felul de televiziuni dubioase, se inscriu in strategia discreditarii dosariadei. Care deocamdata s-a cantonat in deconspirarea informatorilor, cu evidente conotatii politice. Polemicile stupide despre gradele de vinovatie ale turnatorilor si comparatia cu (ne)vinovatia securistilor au drept unic scop intarzierea pana la aneantizare a devoalarii ofiterilor. Pentru a nu fi parte, fie si prin tacere, la acest scenariu, publicam dovezile clare ale unor actiuni de politie politica facute de mai-marii Securitatii, generalii Gorun, Merce, Bordea si multi altii. Semnaturile lor se gasesc pe mii de documente care atesta acest lucru. Noi va oferim doar cateva mostre de "patriotism".
Ilie Merce are constiinta curata. Noaptea doarme linistit, si ziua face legi si voteaza democratic, dupa cum il indeamna aceeasi constiinta si seful sau de la partid, Corneliu Vadim Tudor. Ilie Merce neaga ca ar fi facut vreun rau, ba din contra, si-a servit tara si poporul. Cat despre politie politica, nici vorba, asta desi CNSAS i-a eliberat un certificat in acest sens. Neaga din simplul motiv ca pentru el politia politica "este atunci cand pui in sarcina unui om fapte pe care nu le-a facut si falsifici probe ca sa dovedesti niste fapte inexistente cu privire la acest om si atunci cand faci presiuni fizice si morale asupra lui si a familiei". Ca senatorul PRM gandeste in tiparul tuturor ofiterilor de Securitate nu mai mira deja pe nimeni, surprinzator este insa ca justitia gandeste la fel. In 2001, Dumitru Iuga depune plangere penala impotriva lui Merce, dar Parchetul de pe langa fosta Curte Suprema de Justitie ii da un raspuns stupefiant. "Preocuparea pe care o exprimati de a nu ramane nedescoperite si nesanctionate, potrivit legii, infractiunile comise de elemente din fosta Securitate este justificata, cu precizarea ca din datele pe care le-am obtinut nu rezulta excese imputabile persoanelor care au desfasurat actiuni privind supravegherea dvs. in raport cu cadrul legislativ existent la acea vreme." Cu alte cuvinte, nu numai ca Merce este judecat dupa legile comuniste, dar Parchetul nu considera ca arestarea, o condamnare la 12 de ani inchisoare, filajul, microfoanele din baie si patrunderea in casa cu chei false constituie "excese".
Pe 29 august 1983, Ilie Merce, colonel la Directia I, responsabil pentru sectorul arta-cultura, avizeaza planul de masuri prin care la domiciliul lui Dumitru Iuga sunt instalate mijloace de tip TO si IDM, adica tehnica de ascultare a telefonului si microfoane. Lucrul nu e simplu, dar securistii nu au scrupule, sustrag geanta sotiei lui Iuga, ii fura cheile, dupa care fac patru mulaje si, in plina zi, ii intra in casa. Pe 7 septembrie, acelasi an, Merce semneaza raportul pentru efectuarea unei perchezitii secrete la domiciliul lui Iuga, dupa care urmeaza arestarea si condamnarea pentru "complot impotriva oranduirii socialiste". Masurile de filaj si verificare nu l-au vizat numai pe Iuga, ci si intreaga sa familie, exact cea cu care Ilie Merce se arata atat de grijuliu, cele doua fiice si sotia fiind urmarite zi si noapte. Pe toate documentele, alaturi de semnatura senatorului PRM, figureaza si cele ale sefului Securitatii, gen. Iulian Vlad, sefului Directiei VI, col. Vasile Gheorghe, si a gen. Bordea Aron, care cer "curmarea activitatii ostile a celor in cauza". Cei in cauza erau alte sapte persoane, care au luat ani grei de puscarie. Dar ca sa fim drepti cu Merce si Bordea, o mana de ajutor au primit si de la ofiterul Fanica Orzan, tot de la Directia I, cel care lucra sub acoperire in Televiziune, ca redactor-sef adjunct la Oficiul pentru Relatii Internationale. El este cel care preia notele informative de la Stoica Meteleanu, cu numele de cod "Stoicescu", si Pascu Sorel. Evident, nici Fanica Orzan nu a facut politie politica, desi singur recunoaste ca era "un dur si ii placea disciplina". E mandru ca toti din Televiziune ii stiau de frica, de el depinzand avizele de plecare in strainatate. Desi nu a facut cariera unora ca Merce, nici lui Orzan nu i-a mers prea rau dupa revolutie, ajunge seful secretariatului la noul SRI, apoi profesor la catedra de informatii si de drept international a Academiei de Politie "Alexandru Ioan Cuza". Ca sa nu mai discutam ca i-a crescut si gradul, actualmente fiind locotenent-colonel.
Gheorghe Goran a bagat oameni la inchisoare fara sa dea nici o palma
"Securitatea a fost arma de lux a Romaniei", declara in 2003 fostul sef al Securitatii Capitalei, colonelul Goran. Nici el nu are vreo remuscare, spunand senin ca nu a dat o palma nimanui. In schimb, asa cum o dovedesc documentele CNSAS, a dat ordine de arestare si ancheta, a dispus deschiderea de dosare de urmarire, a semnat planuri de masuri prin care oricine vorbea impotriva regimului se trezea inconjurat de informatori si chemat la ordin de Securitate. Exista zeci de dosare pe care figureaza semnatura faimosului colonel si care dovedesc activitatea lui "patriotica". Lui V.G., de exemplu, Gheorghe Goran da ordin sa i se monteze microfoane in casa, asta dupa ce, prin insondabile mijloace de lux, coordoneaza racolarea sotiei acestuia ca informatoare. La randul sau, Dumitru Iuga, eliberat din inchisoarea de la Aiud in septembrie 1989, este luat imediat in urmarire si supraveghere, i se intercepteaza corespondenta, i se intrerup convorbirile telefonice "subversive" si i se monitorizeaza intalnirile cu putinii prieteni ramasi. Pe documente, alaturi de semnaturi ilustre precum cele ale col. Ratiu Gheorghe, seful Directiei I, maiorului Uta Mihai, seful serviciului de contrainformatii militare, maiorului Gianu Bucurescu, seful Securitatii Bucuresti, figureaza si cea a lui Gheorghe Goran. Pe 27 octombrie 1989 Goran adauga cu mana lui pe raportul prin care se cerea "descurajarea si controlul strict a activitatii lui Dumitru Iuga" cateva recomandari care erau sa-l aduca din nou dupa gratii: "masuri de supraveghere stricta, inclusiv ancheta daca se impune".
