De același autor
Partea dureroasă a raportului MEDIADEM este reflecția asupra statutului profesional al jurnaliștilor din România.
Copleșită de asaltul politic asupra statului și a vieții de zi cu zi, societatea românească s-a apărat ca un organism slab, manipulabil, incapabil de reacție critică de masă. Mass-media, supuse unor schimbări forțate de criza globală, dar și de lipsa de viziune a autorităților, s-au aliniat punându-se în slujba bătăliilor politice și de afaceri, părăsind în multe cazuri misiunea de mediator sau arbitru al comunicării sociale. Analizele și dezbaterile de fond despre soarta presei din România au rămas în grija unor proiecte sau organisme internaționale, fiindcă îngrijorările și reacțiile europene, de pildă, sunt mai adecvate decât cele conjuncturale interne. Raportul MEDIADEM, redactat de Ioana Avădani într-un program european care identifică deficiențele politicilor media în 14 țări, oferă un tratament pe termen lung al bolilor presei românești, aflată în deficit de independență, de profesionalism și de atenție din partea decidenților.
Concluzii neliniștitoare, consemnate de Cristian Ghinea, se impun în studiul de caz care precede raportul: legislația europeană privitoare la protecția libertății presei este caricaturizată la noi, piața dominată de televiziune este vulnerabilizată de tendința aglutinării în jurul mogulilor care controlează editorial presa, aşezând-o în slujba intereselor de putere și câștig oneros, avantajul intrării facile în profesie aduce aluviuni de incompetență și instabilitate în breaslă, asocierea profesională și morală se face greu și fără ecou, iar societatea nu privește independența presei ca pe o valoare demnă de apărat. Trecerea TVR de la o televiziune de stat roasă de datorii și insecuritate financiară la statutul de televiziune publică este un proces încă neîncheiat, din voința clasei politice de a o menține în subordonare. Nimeni n-a murit din asta. Cât privește politicile dezvoltate în peste 20 de ani în sprijinul independenței sale, presa n-a fost mai norocoasă decât sora ei siameză, democrația: „Prima observație este lipsa oricărei strategii pe termen lung în formarea pieței de mass-media, care să aibă la bază garanțiile pentru libertatea de exprimare, a liberei circulații a informației și libertatea presei… O a doua observație este că, în ciuda faptului că sectorul mass-media este dominat de actori privați, autoritățile statului sunt cele care decid în formularea de politici… O a treia observație vizează faptul că autoritățile române au o atitudine reactivă în ceea ce privește formularea de politici publice, căutând mai curând soluții de ordin legislativ la problemele existente, în locul unor măsuri menite să contureze un mediu care să favorizeze dezvoltarea mass-media“, adaugă raportul MEDIADEM.
Dacă există soluții pentru a însănătoși bolnavul, ele țin, hélas!, de voința politicului, un doctor incompetent. Rețeta ar trebui să conțină o strategie națională privind accesul la informația publică, în virtutea căruia își definește presa misiunea, o strategie neutră tehnologic și larg dezbătută public, apoi un antidot la abuzul de poziție dominantă în audiovizual, prin consolidarea sistemului dual, public și privat. Aici, compoziția medicamentului este determinată de transparența proprietății și a finanțării, de modificarea legii televiziunii și radioului public, pentru a fi scoase din sclavia politică, de criteriile oneste ale alocării publicității de stat. Leacuri aproape necunoscute se adaugă rețetei: tranziția rapidă spre transmisia de televiziune digital terestră cu termen limită asumat 2015, de care guvernele României nu au habar, păstrarea unui regim liber pentru Internet, după ce tratatul ACTA a fost anulat la nivel european, participarea autorităților de reglementare românești și a ministerelor la elaborarea politicilor la nivelul UE și al Consiliului Europei (documente de poziție și de negociere, sugestii în privința libertății presei, revizuiri, coordonări de politici etc.).
Partea dureroasă a raportului este reflecția asupra statutului profesional al jurnaliștilor din România, erodat de atacurile politicienilor, de scăderea valorii sociale a acestei munci, de instabilitatea jobului, de partizanatul vizibil după 2008, toate conducând la deprecierea produsului jurnalistic și la instalarea unui context agresiv și nerușinat, în disoluția reperelor etice. „Jurnaliștii și editorii trebuie să recâștige controlul asupra profesiei. Trebuie să adopte și să aplice cu bună credință coduri de conduită care să ducă la creșterea calității jurnalismului și care să consolideze încrederea publicului în rolul mass-media. Actorii privați trebuie să respecte - și autoritățile trebuie să impună respectarea – normelor care garantează condiții decente de muncă pentru jurnaliști și pentru alți angajați din sectorul mass-media. Pregătirea profesională pe tot parcursul vieții a profesioniștilor din mass-media trebuie să devină o clauză standard în toate contractele de angajare“. Cum „trebuie“ să se întâmple toate acestea e altă poveste. //
