De același autor
Si asta intr-o tara obisnuita cu atentatele puse la cale de ETA vreme de peste 30 de ani. Felul in care vor reactiona mass-media si politicienii din Europa, dar si oamenii de pe strada dupa atacuri teroriste majore ca acela de la Madrid va marca decisiv evolutiile politice de pe continent, viitoarele strategii de securitate si aliantele globale. Deocamdata, rezultatul alegerilor din Spania demonstreaza ca miscarile teroriste islamice sunt in masura sa influenteze in mod direct viata politica si deciziile guvernamentale din tarile de pe continent. In plus, exista riscul ca falia inter-occidentala creata de razboiul din Irak sa se adanceasca din nou, exact in momentul in care rana dadea semne de cicatrizare.
Frica generalizata inoculata de amenintarile Al Qaeda are toate sansele sa-i faca pe europeni sa creada ca, daca se disociaza de americani in Irak si Afganistan, de razboiul impotriva terorismului in general, vor fi crutati de alte atentate pe scara larga. O logica cel putin inconsistenta, pentru ca, iata, desi Turcia si Indonezia nu au fost deloc implicate in conflictul din Irak, nici una dintre tari nu a scapat de astfel de atacuri teroriste majore. E bine cunoscuta logica a acomodarii cu nazistii, practicata de Neville Chamberlain inaintea celui de-al doilea razboi mondial, care s-a dovedit complet falimentara.
Europenii au privit pana acum cu condescendenta Statele Unite, considerand ca americanii supra-reactioneaza dupa atacul terorist de la 11 septembrie 2001. Desi nu e inca clar daca masacrul de la Madrid va schimba aceasta perceptie sau va deveni, din contra, un laitmotiv pentru apeluri la decuplarea de americani ca solutie de protectie impotriva terorismului islamic, e limpede totusi ca liderii europeni au resimtit socul din plin. Ministrul de Interne german, Otto Schilly, a cerut deja presedintiei irlandeze sa organizeze o reuniune de urgenta consacrata amenintarilor teroriste de pe continent. Ingrijorarea pare sa fi atins deja un prag critic. Si pe buna dreptate. Cu atacul terorist de la Madrid, Al Qaeda inaugureaza epoca santajului electoral exploatand cu abilitate oportunitatile oferite chiar de mecanismele de functionare a democratiilor. De aceea, in perioada urmatoare, testul de tip Al Qaeda are toate sansele sa devina o provocare majora pentru politicienii din tarile Uniunii Europene, modificand din temelii registrul traditional de actiune al acestora.
Diferendele dintre americani si europeni pe tema pericolului terorismului international nu sunt doar unele legate de maniera de abordare, ci tin de modul fundamental de perceptie a fenomenului. Ultimele evenimente din Spania reliefeaza doua erori majore de apreciere in cancelariile de pe continent. Prima e incercarea de a pune pe picior de egalitate atentatele de tipul celor de la World Trade Center sau din Bali cu cele comise de-a lungul timpului de miscari teroriste precum IRA sau ETA. A doua a fost tendinta de a privi daca nu cu simpatie, atunci macar cu intelegere atentatele sinucigase palestiniene indreptate impotriva Israelului, vazute ca reactii la linia politica dura adoptata de cabinetul Sharon. O acoperire morala dubioasa care nu face decat sa incurajeze terorismul de acest gen si sa impinga in blocaj incercarile de iesire din cercul vicios al terorii din Orientul Mijlociu. Atat ETA, cat si IRA, oricat de odioase sunt intotdeauna orice actiuni criminale, nu au urmarit niciodata sa provoace ucideri in masa. Miscarile de acest gen au obiective limitate si clare, in cazurile de fata de tip secesionist, si nu isi pot permite sa comita masacre pe scara larga pentru ca risca sa-i alieneze definitiv exact pe cei in numele carora pretind ca lupta. Prin contrast, Al Qaeda chiar isi propune sa provoace astfel de carnagii. Destabilizarea lumii occidentale, considerata drept un dusman al Islamului, este de altfel obiectivul declarat al miscarii. Terorismul practicat de Al Qaeda foloseste din plin infrastructurile globale, atat in plan logistic pentru organizarea atentatelor, cat si pentru diseminarea terorii. Mass-media extinse la scara mondiala aduc instantaneu in casele tuturor imaginile de cosmar ale actiunilor teroriste. Iar efectul acestora pe termen lung asupra psihologiei colective este cu siguranta unul substantial. Clivajul etnic si social risca sa atinga si el cote de avarie. Cu atat mai mult cu cat in Europa traiesc in acest moment, dupa unele estimari, 17 milioane de musulmani. Traumele psihice provocate de atentate, amestecul de spaima si descurajare, sentimental general de nesiguranta vor lasa cu siguranta urme adanci pe continent.
Daca Al Qaeda reuseste prin masacre precum cel de la Madrid sa intimideze societatile occidentale in loc sa le mobilizeze pentru o confruntare care va fi cu siguranta de lunga durata, atunci e semn rau. O astfel de batalie nu poate fi castigata decat de cei care care reusesc sa treaca de testul terorii.
