De același autor
Săptămâna trecută, am văzut un Crin tare mândru de sine şi mulţumit. Şi avea, în felul lui, şi de ce. Triumfător, el anunţa constituirea alianţei de centru-dreapta dintre PNL şi PC, care urma să se înregistreze luni la tribunal. A reuşit astfel să smulgă micul, dar foarte bogatul PC din îmbrăţişarea lâncedă a PSD şi şi-a asigurat drept sponsor, pe lângă mogulul Patriciu, şi pe mogulul Voiculescu cu toate Antenele sale, înălţate cât mai sus, pentru a-l ocroti. A devenit astfel un fel de şef informal al opoziţiei, reducându-l pe rivalul Ponta la un rol secund, din care acesta a încercat, anemic, să scape, propunând un fel de alianţă ceţoasă PSD şi PNL-PC, până în 2019, dar recunoscând dificultatea de a o încheia. (Problema e, desigur, cine o va conduce pe faţă: Crin sau „Che“?) Între timp, şamanul noii alianţe, Dan Voiculescu, a anunţat din nou că scopul principal este debarcarea înainte de termen a preşedintelui. Cum nu există şi nici măcar d-l Dan nu a putut indica vreun motiv constituţional actual pentru acest act, anunţul aduce ori a profeţie, ori a complot. Dar, din păcate, ne-am cam pierdut capacitatea de a ne mai indigna de astfel de lucruri. Oricum, şi patronul Antenelor părea foarte mulţumit.
Dar nici Traian Băsescu, cu ocazia unui recent interviu la TVR, nu se arăta mai puţin încântat de constituirea noii alianţe. Nu sunt greu de bănuit motivele sale. Într-adevăr, se poate spune că PDL, tot mai discreditat de cazuri de corupţie, de incapacitatea de a-şi asuma principiile pentru care a militat cândva (vezi cazul Ridzi), stând rău în sondaje din pricina dificultăţilor economice generale, primeşte un balon de oxigen. Marele rival de dreapta, PNL, se lasă „formatat“ de Dan Voiculescu, discreditându-se astfel înaintea electoratului său tradiţional şi chiar pecetluindu-şi la tribunal discreditarea. Dacă cineva mai avea vreo speranţă că liberalii vor reuşi să-şi recâştige prestigiul pierdut, a trebuit să o piardă. Dacă cineva îşi mai imagina că se vor găsi liberali cu prestigiu în partid care să protesteze, cred că s-a convins, între timp, că imaginaţia sa o luase razna. Şi totuşi, cât e de înjositor să devii peste noapte braţul politic al unui fost turnător dovedit al Securităţii, numai fiindcă ştii bine că eşti o nulitate politică! Ba încă să încerci să te şi justifici atacându-i pe cei care te critică, precum Mircea Cărtărescu, pretinzând că sunt „oamenii lui Băsescu“!
Dar, se va spune poate, n-a acceptat cândva şi Traian Băsescu „soluţia imorală“? Ba da, dar mai întâi, atunci, a fost un compromis politic destinat a forma o majoritate, şi nu o alianţă politică înregistrată la tribunal. În al doilea rând, între timp, nocivitatea lui Dan Voiculescu s-a arătat la faţă, în modul cel mai limpede. N-a fost el cel care, laolaltă cu Vântu şi Patriciu, a orchestrat în umbră blocarea luptei împotriva corupţiei, asigurarea unei guvernări minoritare PNL, suspendarea fără motiv a preşedintelui, deraierea CNSAS? N-a fost el cel care a ordonat Antenei 3 să se angajeze într-o nemaivăzută campanie, nu doar de propagandă fără limite împotriva preşedintelui şi a oricui îl susţinea, dar şi de insulte grosolane împotriva oricui îndrăznea să gândească altfel decât patronul? Din 2005 încoace, s-au întâmplat multe, iar dacă Băsescu a greşit în 2005, e cu atât mai puţin de înţeles, într-o logică sănătoasă, de ce, având acest exemplu negativ, un alt lider politic ar trebui să greşească încă o dată, şi mult mai grav, în 2011.
De fapt, cred că săptămâna trecută a început să se realizeze celebra unificare a dreptei la care visează de demult d-l Valeriu Stoica. Dar nu prin reunire sau absorbţie, ci prin dispariţie: asociat oficial cu PC şi posibil, în perspectivă, cu PSD, PNL încetează tot oficial să mai fie un partid de dreapta, lăsând PDL singur în această poziţie de invidiat. În loc să revină la putere şi să participe la reformele evident de dreapta în curs (reforma pensiilor, a salariilor bugetare, a educaţiei, a Codului Muncii), PNL devine un partid nici măcar de stânga autentic sau de centru, ci un partid al obstrucţiei cu orice preţ - fără ideologie, fără morală, dar numai cu resentimente şi, mai ales, cu un preţ.
Avea deci motive Traian Băsescu, vechiul inamic jurat al PNL, să fie mulţumit. „Porumbacu“ n-a existat, probabil, pe timpuri. El există acum. //
Taguri: Crin Antonescu, Voiculescu, PNL, PC, Alianta Centru-Dreapta.
