De același autor
După anexarea Crimeei, amenințarea Rusiei la adresa Occidentului s-a accentuat. De la forțarea granițelor aeriene cu avioane de vânătoare, în diverse regiuni ale globului, din zona Scandinaviei până în Alaska, la doborârea unui avion cu aproape 300 de pasageri și la interferențe în campaniile electorale și alegerile din mai multe țări, gama de agresiuni practicate de Rusia este foarte diversă.
Răspunsul Occidentului a fost un set de sancțiuni, ca răspuns atât la anexarea Crimeei, cât și la războiul subversiv împotriva Ucrainei. Sancțiunile Vestului au fost o nouă linie politică pe care președintele Vladimir Putin nu a anticipat-o. Pe lângă sancțiuni, scăderea prețului mondial la petrol a contribuit semnificativ la subțierea rezervei de peste 500 de miliarde de dolari. Acest fapt afectează în primul rând programele militare, nu doar pe cele sociale. În plus, accesul Rusiei la tehnologii de vârf a fost dramatic restricționat, ceea ce pune probleme suplimentare industriei de apărare.
Răspunsul Kremlinului la toate aceste sancțiuni a fost creșterea agresivității. În primul rând, retorice. Zgomotul pe care-l face, însă, nu acoperă foarte bine faptul că Rusia plătește costuri tot mai mari.
Situația economică și socială din Rusia este tot mai proastă. După alegerile prezidențiale din primăvară, Vladimir Putin a fost nevoit să propună reforma pensiilor, care a generat proteste, nemulțumirea populației, victorii surprinzătoare ale opoziției în alegerile locale și scăderea fără precedent a încrederii în președinte. Asta nu înseamnă că regimul se prăbușește. Liderul de la Kremlin are încă șase ani în față pentru a găsi o soluție de tranziție, identificând un succesor sau prelungindu-și regimul.
În anul 2019, Rusia va rămâne la fel de agresivă și va specula orice oportunitate în politica externă. Indecizia Vestului față de războiul civil din Siria i-a permis lui Putin să redevină un jucător cheie în Orientul Apropiat. Iar indecizia în Africa de Nord a fost acoperită de mercenarii ruși din batalionul Wagner. Astfel că, acum, Rusia controlează două robinete ale migrației, unul din Siria, altul din Nordul Africii. Ecaterina cea Mare și Alexandru I pot fi invidioși pe Putin. Astăzi, flota rusească se poate adăposti în estul și sudul Mediteranei (Tarsus, Latakia, Benghazi și Tobruk), cum împărații Rusiei nici nu visau.
Urmează câteva luni de foc pentru Occident, în general, pentru Uniunea Europeană în special. Alegerile pentru Parlamentul European vor crea infinite oportunități pentru Rusia, care va sprijini mișcările separatiste, pe cele antisistem, va încerca să adâncească falia dintre Statele Unite și Germania, va contribui la consolidarea și extinderea regimurilor iliberale, de tipul celui construit de Viktor Orbán, în Ungaria. Un Parlament European și mai divizat, în care euroscepticii să alcătuiască un grup cât mai consistent, o Europă tot mai neîncrezătoare în viitorul ei sunt obiective pe care Rusia speră să le poată atinge.
Încă înainte de alegerile europene, în țările Parteneriatului Estic, Republica Moldova și Ucraina, vor avea loc alegeri parlamentare și prezidențiale decisive pentru viitorul acestor țări și chiar pentru viitorul Parteneriatului Estic care, în luna mai 2019, va împlini 10 ani de la lansare. Va fi un bun moment de evaluare și recalibrare a lui.
Care ar trebui să fie liniile roșii ale Occidentului în relația cu Rusia în 2019?
Să mențină sancțiunile până ce Rusia își va modifica comportamentul pe scena internațională, va respecta tratatele și acordurile semnate chiar de ea.
Să-și consolideze capacitatea de reacție la atacurile cibernetice și la intruziunile trollilor ruși în spațiul virtual, care vor încerca să creeze confuzie, mai ales în alegerile europarlamentare și alegerile parlamentare și prezidențiale în Republica Moldova și Ucraina. UE și partenerii săi ar putea să se concentreze asupra reformelor și europenizării fostelor republici sovietice din Parteneriatul Estic, în special a Ucrainei. Dacă Ucraina devine o poveste de succes, ea va reprezenta un model pentru societatea și elitele din Rusia, care se vor grăbi să-l urmeze. Și nu e doar cazul Rusiei, ci și al altor foste republici sovietice.
Inutil de investit acum resurse și energie în contacte cu Rusia, în colaborarea sectorială cu ea, mai ales în domeniul energiei. În mod paradoxal, deschiderea Vestului față de Rusia în ultimele două decenii a contribuit la consolidarea regimului autoritar.
Dacă, acum 30 de ani, elita sovietică era lipsită de usage du monde, prost educată, dar, mai degrabă, prooccidentală sau cel puțin neutră față de Vest, astăzi e una care vorbește fluent engleză și germană, se îmbracă în costume de mii de euro, cu tineri birocrați absolvenți de Oxford, Sorbonna sau Humboldt din Berlin. Iar copiii celor mai înalți demnitari din stat stau în apartamente de milioane de dolari din centrul Parisului, Londrei sau New Yorkului. Cu toate acestea, regimul de la Kremlin nu s-a occidentalizat, nu s-a deschis, ci a devenit o amenințare mai mare chiar la adresa Occidentului.
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/11/Lukoil.jpg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2016/06/justitie-1.jpg)
Comentarii 5
Mircea Dragomir - 12-24-2018
De când a devenit un ideal „a te occidentaliza”? În privința asta, Eminescu a surprins excelent fenomenul „occidentalizării” la români: „Ai noștri tineri la Paris învață La gât cravata cum se leagă, nodul, Ș'apoi ni vin de fericesc norodul Cu chipul lor isteț de oaie creață... În altă ordine de idei: noi îi plângem pe ruși care au o țară cât un continent (mustind de resurse). Vorba ceea: Câinele moare de drum lung...
RăspundePristanda - 12-19-2018
Hopa !! UIte ca au patruns pana aici frumusetea de trolli FSB -iști !
Răspundeprofesoru - 12-19-2018
Erată: ”și ministrul nostru al Apărării, Mihai Fifor, livra gogoși similare”.
Răspundeprofesoru - 12-18-2018
”De la forțarea granițelor aeriene cu avioane de vânătoare, în diverse regiuni ale globului, din zona Scandinaviei până în Alaska” - șopârlă realizată profesionist. Atenție, zice ”forțare” (ce o însemna asta?), nu zice ”încălcare”. Hai să vedem cum funcționnează propaganda: 1. Dacă avioanele rusești sunt interceptate în apropierea spațiului aerian al țărilor NATO, propagandiștii susțin că e vina rușilor, că de ce se aflau acolo. Dacă avioanele NATO sunt interceptate în apropierea spațiului aerian rusesc, propagandiștii susțin că e vina rușilor că ce au cu avioane aflate în spațiul aerian internațional! :) 2.Atunci când avioanele rusești ajung în apropierea spațiului aerian al țărilor NATO, faptul e prezentat de oficiali și în media ca fiind o încălcare a acestuia, deși nu e. Cunosc cazuri concrete- ministrul britanic al apărării a declarat că avioanele rusești au încălcat spațiul aerian britanic, subiectul a fost bombă media. Ulterior ministrul a rectificat, ”n-au încălcat, doar s-au apropiat”, dar dezmințirea nu a avut nici un ecou, lumea a rămas cu impresia din declarația inițială. Ministrul bulgar a declarat și el la fel, că avioanele rusești au încălcat spațiul aerian bulgar, bombă media, după care ministrul a rectificat și a spus că nu era spațiul aerian, ci zona de responsabilitate aeriană (zona de sute sau mii de kilometri unde un stat dirijează traficul aerian, deasupra apelor internaționale). Astfel de declarații par coordonate, și Fota al nostru livra gogoși similare, probail că sunt indicații trasate de la vârful NATO, parte a războiului psihologic anti-Rusia. Război din care fac parte și articolele de propagandă.
Răspundeprofesoru - 12-18-2018
Alt articol de propagandă, toate le zice pe dos: ”După anexarea Crimeei, amenințarea Rusiei la adresa Occidentului s-a accentuat.” - nu s-a accentuat de loc, Rusia ar fi foarte fericită dacă Occidentul s-ar liniști și și-ar vedea de treabă. Rusia n-are nimic de împărțit cu țările UE/NATO. Conflictul a început atunci când Occidentul a decis că Ucraina va adera la NATO (summitul de la București din 2008, iar revoluția Maidanului făcea ca aderarea Ucrainei să devină posibilă), ceea ce ar fi afectat grav securitatea Rusiei. Prin intervenția militară Rusia a blocat aderarea Ucrainei, și-a atins obiectivele, și acum urmărește doar calmarea situației. ”Indecizia Vestului față de războiul civil din Siria i-a permis lui Putin să redevină un jucător cheie în Orientul Apropiat.” - păi și de unde și până unde ideea că Orientul e un spațiu rezervat influenței occidentale?! Rusia e și ea mare putere, iar Assad a fost aliatul Rusiei, Rusia avea baza navală de la Tartus. Și aici Occidentul a încercat să modifice statu-quo-ul, să-l debarce pe Assad aliatul Rusiei. Intervența rusească a urmărit menținerea pozițiilor sale în regiune. Asta e dovadă de agresivitate rusească?! După mintea propagandiștilor Rusia ar trebui să stea ca o cloșcă pe ouă și să asiste placidă la deteriorarea situației sale geopolitice. ” Alegerile pentru Parlamentul European vor crea infinite oportunități pentru Rusia, care va sprijini mișcările separatiste, pe cele antisistem, va încerca să adâncească falia dintre Statele Unite și Germania...” - a devenit un obicei ca propagandiștii să denunțe ”amestecul rusesc” în tot felul de minuni: alegerile americane, Brexit, secesionismul catalan, revoltele din Franța etc., etc. Dacă media rusești sau conturi social-media scriu ceva despre evenimentele respective (și cum să nu scrie?!), imediat sar propagandiștii că se amestecă Rusia. Incredibil. Rusia are relații bune cu partidele populiste/naționaliste/eurosceptice nu pentru că acestea se opun UE, ci pentru că doar aceste partide vor să aibă relații bune cu Rusia! Dar Rusia ar fi super-fericită dacă TOATE partidele, toți politicienii din Occident ar vrea relații bune cu Rusia. Rusia nu înceracă să adâncească falia dintre Germania și SUA, încearcă doar să aibă relații bune cu Germania. E exact invers, americanii încearcă să blocheze NordStream II, să împiedice normalizarea relațiilor Rusia-Germania.
Răspunde