De același autor
La 15 ianuarie, Vladimir Putin l-a destituit pe Dmitri Medvedev din fruntea executivului de la Moscova și a anunțat modificarea Constituției. Tot la mijlocul lunii ianuarie, Putin ordona închiderea lungii frontiere cu China, unde izbucnise o epidemie despre care se știa destul de puțin la acea dată. Însă nimic nu părea să perturbe planurile politice ale liderului de la Kremlin, care avansau conform unui scenariu pregătit din vreme. Comitete speciale, dezbateri, propuneri și contra-propuneri, un caraghios, dar sofisticat dans birocratic, mimând respectarea procedurilor și principiilor democratice, pentru a se ajunge acolo unde toată lumea intuia: la crearea condițiilor pentru ca Putin să rămână la putere. Puțini se îndoiau de motivația reală a modificării legii supreme, fapt surprins de sondajele de opinie.
Încheierea procedurilor tehnice de pregătire a textelor articolelor modificate coincide cu o dublă modificare a agendei publice, care a aruncat în plan secund problema succesiunii lui Putin.
La începutul lunii martie au eșuat negocierile OPEC+ de la Viena, din cauza tensionării relației ruso-saudite. În fața scăderii cererii mondiale de petrol generate de pandemia de coronavirus, oferta depășea cererea, iar pentru a menține un preț cât mai ridicat exportatorii ar fi trebuit să reducă producția. Ceea ce Rusia a refuzat să facă, provocând prăbușirea prețului barilului și ceva dereglări în fluxul de încasări financiare la bugetul federal. Întreaga elită politică din Rusia, dar și opinia publică urmăreau cu sufletul la gură creșterea sau prăbușirea cotațiilor acțiunilor unor mari companii rusești sau a barilului de petrol, când a explodat COVID-19.
Prima victimă, o persoană în vârstă, cu alte, să folosesc o achiziție lexicală recentă, comorbidități, a avut un deces cu o traiectorie birocratică agitată. Inițial declarată moartă de COVID, persoana respectivă deschidea lista victimelor pandemiei din Rusia. Câteva zile mai târziu, primarul Moscovei, Serghei Sovianin, a scos-o de pe listă, declarând că a murit de pneumonie, nu de COVID, deci nu se cade să fie în frunte. Pentru ca mai apoi să fie pusă din nou în fruntea listei, unde poate că se mai află și astăzi.
Pandemia de coronavirus are câteva caracteristici în Rusia. Infectările provin de la turiști ruși sau străini care au poposit în Rusia din Italia, Spania, Germania, Israel. Nu s-au înregistrat cazuri de persoane infectate venite din China, ceea ce demonstrează că închiderea frontierelor în ianuarie a dat rezultate.
Pandemia a lovit teribil Rusia, care se află pe primele locuri în clasamentul mondial la infectări, cu peste 290.000 de cazuri (la 18 mai). COVID-19 este concentrat în capitală, la Moscova, oraș cu 13 milioane de locuitori, unde s-au înregistrat 146.000 de infectați (la care se adaugă peste 28.000 în regiunea Moscovei) și mai mult de jumătate din decese (dintr-un total de 2.772 de decese, în capitală înregistrate 1.580, la 18 mai). Sankt Petersburg cu peste 10 mii și Nijni Novgorod cu peste 6,5 mii sunt pe locurile următoare, dar la mare distanță, ca număr de infectați. Asta face ca marea majoritate a cazurilor să fie consemnate în zona europeană. Care e acuratețea acestor raportări e o întrebare fără răspuns. În primele săptămâni, autoritățile au folosit un test rusesc, Vektor, cu o acuratețe mică. Probele erau trimise la Novosibirsk, la mii de kilometri, unde se mai și încurcau. Apoi s-au adus teste coreene și chinezești. Chiar dacă în comparație cu România sau cu alte țări se testează foarte mult, sunt comentatori care afirmă că e prea puțin, date fiind dimensiunile și densitatea capitalei. Citirea datelor raportate naște tot felul de întrebări. De pildă, sunt regiuni în care cifrele raportate zilnic refuză să depășească granița 100, variind - într-un mod imposibil epidemiologic - între 94 și 97, de parcă coronovirusul s-ar feri să strice graficele ministerelor de la Moscova. Regiunile de unde, de regulă, provin aceste cifre sunt tocmai cele care înregistrează rezultate suspecte în alegeri. E o adevărată știință a guvernatorilor ca nu cumva să raporteze prea multe cazuri de infectări, pentru a nu supăra Kremlinul, dar nici prea puține, pentru a nu stârni adevărate răscoale în provincie. Care ar fi miza acestor raportări false? De ce ar agrea puterea acest exercițiu de manipulare? Mai mulți comentatori ruși afirmă că Kremlinul falsifică statisticile pentru a intra în niște marje ale numărului de cazuri de diverse boli din țările dezvoltate. Rușii nu trebuie să fie mai bolnavi decât alți membri ai clubului țărilor dezvoltate, iar cifrele oficiale trebuie să confirme acest lucru. Sunt cercetători ruși în demografie care atrag atenția asupra faptului că datele privind cauza mortalității sunt manipulate de aproape 8 ani și că în cazul unor boli, cum ar fi cele de inimă, sunt constant falsificate.
Există o diferență greu de explicat între numărul mare de infectări raportate și numărul foarte mic de decese. COVID 19 este mai blând cu Rusia, decât cu alte țări. Dacă ar fi așa, de frica infectării oamenii ar trebui să fugă cu toții în Rusia, unde boala este mai puțin letală cu 7,6% decât în alte țări, în vreme ce în Moscova cu 6,8%. Cu sub 1% mortalitate la număr de infectați, Rusia este un fel de campioană la supraviețuire, nicidecum aproape de statele occidentale dezvoltate, care au o rată mai mare de mortalitate. Asta sugerează că obișnuința manipulării datelor joacă feste autorităților. Deci, Rusia este în categoria regimurile autoritate, unde cifrele sunt strict controlate. Recent, New York Times a realizat o documentată anchetă a mortalității și a ajuns la concluzia că cifra reală este cu 72% mai mare. Ministerul rus de Externe a reacționat ca la o declarație de război, somând presa occidentală să publice dezmințiri și amenințând cu închiderea birourilor moscovite ale redacțiilor respective. De fapt, presa occidentală n-a făcut decât să preia concluziile și argumentele unor analize publicate de ceva timp în presa rusă. La acestea, spectaculoasa purtătoare de cuvânt a diplomației ruse n-a reacționat în niciun fel. Ceea ce dorea puterea de la Moscova era ca aceste detalii să nu treacă în presa occidentală, afectând imaginea unei Rusii aflate în plină ofensivă de șarm.
O altă caracteristică a cazului rusesc este faptul că pandemia a developat o poză puțin măgulitoare a sistemului medical. Chiar dacă n-au fost înregistrate cazuri de abandonare a spitalelor din cauza lipsei echipamentelor de protecție, medicii s-au dovedit o categorie profesională greu de stăpânit. Zeci și sute de medici au ieșit public să deplângă condițiile precare din spitale, să acuze autoritățile de minciună și politizarea sistemului de sănătate. Și asta, în ciuda presiunii administrative la care au fost supuși unii doctori. Această presiune a fost atât de mare, încât medicii de la spitalul din Gudermes, Cecenia, care au protestat în masă, acuzând lipsa echipamentului de protecție, au apărut două zile mai târziu la televiziunea din Groznîi explicând că au fost induși în eroare, iar materialele de protecție există, doar că ei nu au știut. Groznîi TV a calificat protestul doctorilor drept „panică neîntemeiată” iar participanții au fost considerați „provocatori”. Doi medici au fost concediați, iar sora-șefă și-a pus găleți cu cenușă în cap pe rețelele sociale. Cele trei cazuri de doctori care și-au pierdut viața căzând misterios de la etaj s-ar datora tot acestui gen de presiuni administrative. Ca și în Italia, spitalele din Rusia s-au transformat în principale focare de infecție, atât din cauza lipsei echipamentului de protecție, cât și din cauza nerespectării stricte a procedurilor.
Un alt focar a fost biserica. Mulți preoți au refuzat să respecte recomandările patriarhului Kirill și au continuat să țină slujbele. În Rusia, salariul preoților depinde de donații, de banii colectați, fapt care i-a determinat să țină biserica deschisă și să continue slujbele obișnuite. Kirill s-a ferit să fie ferm, ca să nu intre în conflict deschis cu tabăra conservatoare. În cele din urmă, s-a văzut că a pierdut controlul asupra bisericii lovite de pandemie. Cele mai importante centre religioase ale Bisericii Ortodoxe Ruse au fost infectate cu COVID. Oficial, s-a recunoscut moartea din cauza COVID-ului a patru ierarhi, a unui mitropolit și a unui arhiereu. A circulat intens zvonul că însuși patriarhul Kirill ar fi fost infectat.
Din punct de vedere politic, criza declanșată de pandemie a pus în lumină limitele verticalei puterii construite și lustruite de Putin vreme de două decenii. Absorbit de proiectul modificării Constituției, Kremlinul a fost prins pe picior greșit de pandemie. De vreme ce nu putea controla fenomenul epidemiologic, Putin s-a retras la reședința de lângă Moscova și l-a lăsat pe primarul Sobianin să conducă lupta cu pandemia. A revenit de câteva ori, într-un fel de conferințe de presă online cu un public format din guvernatori, ca să anunțe măsurile-cadru, însă având de fiecare dată grijă să transfere responsabilitatea asupra liderilor locali.
Sondajele de opinie surprind scăderea fără precedent în sondaje a lui Putin. E însă devreme pentru concluzii. Putin mai are patru ani de stat în fruntea Rusiei. În această vară, va organiza probabil referendumul pentru modificarea Constituției, amânat, ceea ce-i va oferi o paletă largă de oportunități pentru a-și menține controlul asupra puterii și după 2024. Pentru a-și îmbunătăți imaginea și a-și crește popularitatea în perspectiva referendumului, Putin are la îndemână instrumentul unor pachete financiare pe care le-ar putea oferi populației și oamenilor de afaceri, după model occidental, pentru a grăbi relansarea activității economice și a consumului. //
