De același autor
Dosariada este cel mai recent sport de masa practicat in Romania. Toata presa, chiar si trusturile care pana acum pareau sa aiba interdictie de a se ocupa de acest subiect, participa entuziaste la deconspirarea informatorilor. Varfurile de lance sunt televiziunea lui Vantu si Antenele lui Voiculescu, personaje pentru care tratamentul cu dosare de Securitate este chiar contraindicat. Sa ne amintim ca in FNI lucrau nenumarati veterani ai Securitatii, iar la firmele lui Voiculescu pesemne ca si astazi ocupa pozitii cheie persoane din conducerea fostei Securitati. S-au format aliante ad-hoc intre personalitati incompatibile. Cum s-ar putea explica prezenta in aceeasi barca a lui Voiculescu si Constantinescu, care-si revendica tardiv titlul de campion al luptei cu Securitatea? In haosul general declansat de media, cu ocazia primelor deconspirari, nu mai e loc pentru nuante, pentru verdicte echilibrate asupra vinovatiilor fiecaruia. Informatorii apar mai vinovati decat ofiterii de Securitate care i-au instrumentat, iar un angajament semnat cu Securitatea pare suficient pentru a condamna o persoana, chiar daca ea nu a dat nici macar o nota informativa. Unii participa la aceasta dosariada din convingere, pentru ca, vreme de 16 ani, au clamat necesitatea reformei morale, care nu poate sa inceapa decat cu studierea dosarelor de Securitate. Altii se folosesc de dosariada pentru a-si plati polite mai vechi. Liberalii din jurul lui Tariceanu au imbrancit-o pe Mona Musca, aliata Cotroceniului, din PNL, pe motiv de angajament si de impostura in frontul lustratiei. Potentialul electoral al deconspirarii nu pare deocamdata convingator. Asta daca sondajele de opinie nu vor indica contrariul. Atunci si alte partide ar putea fi convinse ca o atitudine grava si o decizie transanta de sanctionare a colaborarii cu Securitatea vor aduce procente in sondaje.
Zilnic in presa sunt deconspirati politicieni, mai mici sau mai mari. Altii, simtind cum se apropia funia de gatul lor, se grabesc sa se spovedeasca in public, incercand sa diminueze cat mai mult daunele de imagine.
In toata aceasta operatiune, impostorii si veleitarii fac casa buna cu oameni de a caror onestitate si buna-credinta nu poate nimeni sa se indoiasca.
Graba cu care se dau verdicte, cu care se comenteaza dezvaluirile risca sa reediteze istoria anului 2000, cand SRI a livrat cu prioritate CNSAS dosarele lui Paleologu, Ionescu-Quintus, victime ale represiunii comuniste. Serviciile au livrat atunci dosarele fostilor detinuti politici ca sa ne sature de deconspirare, pe cei care, de 16 ani, cerem acest lucru. La fel si acum, cand nimeni nu se intreaba cum de noul val de deconspirare a inceput tocmai cu anumite persoane si cand nimeni nu se mira ca Razvan Theodorescu si Adrian Nastase joaca partitura de victime ale Securitatii. Victima se pretinde si Ion Iliescu. Dar si generalul Plesita. Parlamentarul Merce a ajutat oameni si nu-si reproseaza nimic. Urmeaza probabil ca si Iulian Vlad sau Postelnicu sa-si faca loc pe lista victimelor Securitatii. Comentariile fata de ultimele deconspirari sunt proba cea mai elocventa ca intelegem prea putin felul in care functiona regimul totalitar. Poate ca cei care ne servesc aceste deconspirari nici nu vor sa intelegem mai mult. Altfel, n-am mai putea fi atat de usor manipulati.
In tot acest haos (intretinut?) al deconspirarii, CNSAS este singurul indreptatit de lege sa puna lucrurile la punct. Colegiul Consiliului are acces la informatiile din dosare, chiar si trunchiate, are personal calificat, a acumulat suficienta experienta pentru a face diferenta intre gradele de vinovatie. Ii lipseste insa autoritatea. Deciziile controversate si contradictorii i-au subminat-o. Ar putea-o recapata printr-o prezenta publica mai consistenta. Nu anchetele care sa stabileasca scurgerile de informatii catre presa i-o vor reda. Si nici secretizarea votului in Colegiu. CNSAS ar fi trebuit sa faca publice numele politicienilor pentru care Securitatea deschisese dosare de retea sau de urmarire informativa. Si nu sa taca, incurajandu-i pe cei care lanseaza zvonuri manati de rafuieli personale si jocuri politice dictate de conjuncturi. Secretomania in care se complace CNSAS risca sa contribuie la compromiterea definitiva a deconspirarii Securitatii. Nimeni n-a facut deconspirarea doar de dragul deconspirarii, ci pentru a contribui la reforma morala a societatii. Ratarea deconspirarii ar putea contribui decisiv la esecul reformei morale.
