De același autor
Care sunt dimensiunile Europei?
Ce se va intampla cu NATO dupa reuniunea de la Praga?
Gandindu-ne la agenda post-Praga, ne intrebam ce se va intampla in urmatorii cinci ani. Praga s-a incheiat; ce urmeaza? Si atunci: ce este Europa, cine sunt europenii, care sunt dimensiunile Europei? Problema va fi sa definim acest concept de “Europa”, pentru generatia aceasta si pentru aceea de dupa Praga. Havel a dat un raspuns scurt, explicand ceea ce Europa nu este: Rusia. Dar chiar si asa, el n-a explicat ceea ce Europa este.
Deocamdata, in NATO au intrat 70% dintre statele aspirante, multe dintre ele inca de la prima incercare, si 10 dintre candidate vor intra foarte curand in Uniunea Europeana. Pe de-alta parte, exista si tari europene care nu sunt inca natiuni bine definite - Macedonia, de exemplu, inca se lupta ca sa hotarasca care ii este numele. Moldova nu e un stat-natiune. De asemenea, inca se mai discuta daca aceste tari sunt democratii adevarate. Este Ucraina o democratie?
In secolul al XIX-lea au fost create statele-natiune, in secolul al XX-lea s-au extins democratiile, iar in secolul al XXI-lea se formeaza comunitati de natiuni. Cu alte cuvinte, noi acum incercam sa reducem 300 de ani de istorie la trei ani. In acest context, discutam despre integrarea Turciei in Uniunea Europeana, despre Ucraina, despre integrarea intregii parti vestice a Balcanilor. Se afla, in aceasta zona, 170 de milioane de oameni care incearca sa se apropie de Europa. Sunt toate aceste tari europene? S-ar putea crea discutii nesfarsite daca ai spune ca georgienii sunt europeni, de exemplu. Chiar si despre Ucraina ar putea exista dubii.
Care ar fi locul Romaniei in acest context?
Bucurestiul are un rol foarte important in “noul NATO”. El ar trebui sa devina noua Varsovie din sud-estul Europei, din cauza populatiei Romaniei, aproape 22 de milioane de oameni, si din cauza pozitiei sale centrale. Pe de-alta parte, este importanta stabilirea unui sistem de securitate al Marii Negre. Ar fi vorba despre Romania, Bulgaria, Turcia si Grecia. Este nevoie ca aceasta relatie sa se transforme intr-un nou sistem de securitate, o Carta a Marii Negre sau ceva de acest fel.
“Multi europeni au spus, referindu-se la primul val de integrare: dati-i afara!”
Dar Europa “veche” nu pare a fi intotdeauna prea amabila cu noii aspiranti, nu-i asa?
Exista doua tabere, una care isi doreste o Europa mai mare, mai toleranta, mai increzatoare, si o alta tabara care isi doreste o Europa mai mica, mai egoista, mai zgarcita. Multi europeni au spus, referindu-se la primul val de integrare: dati-i afara! Dar SUA si alte tari s-au opus si au spus: nu, acele tari sunt parte din comunitatea europeana. Parerea mea este ca prima tabara a reusit sa dea afara Turcia, si urmatoarea miscare ar fi fost sa dea afara Bulgaria, Romania si Serbia. Vor sa-si protejeze economia, politicile agriculturale comune.
“Institutia care e cu adevarat confuza acum este Uniunea Europeana.”
Romania asteapta cu nerabdare intrarea completa in NATO. Dar acum se pare ca NATO nu mai e ce era inainte, fiind subminat de diviziuni interne. Credeti ca NATO mai are inca un rol de jucat?
Stiu ca acum a devenit un fel de moda intelectuala europeana de a adopta aceasta perspectiva. Dar ea nu cred ca rezista unei examinari empirice. NATO a trecut mereu prin crize, de exemplu, in anii ‘80, si la inceputul anilor ‘90. Demonstratiile impotriva SUA au fost mult mai puternice in timpul conflictului din Bosnia sau Kosovo. Acum trebuie sa transformam alianta creata din cauza razboiului rece intr-o alianta creata pentru a face fata unor noi amenintari. Cat de functionala este aceasta alianta? A durat vreo sapte zile pana sa se poata lua o decizie in privinta Turciei. Sapte zile nu inseamna mare lucru intr-un astfel de context istoric. Turcia se va alatura coalitiei, si coalitia va lupta impotriva Irakului.
Dar institutia care e cu adevarat confuza acum este Uniunea Europeana. Una dintre cauzele acestei situatii este combinatia dintre slabiciunea politica a Germaniei si insolenta presedintelui Chirac. Caracteristicile acestei situatii sunt urmatoarele: e o situatie temporara, cred, si care are si o natura personalizata: Chirac il uraste pe Blair, Bush il detesta pe Schröder. Dar crizele autentice sunt permanente, implica forte structurale si conflicte ideologice. Acestea produc crizele adevarate. Aici e vorba despre personalitati si despre temperamente.
Pe de-alta parte, criza a fost provocata si de asteptarile Europei. Europa a crescut foarte repede si nu s-a putut adapta. Cum altfel sa iti explici iesirea aproape isterica a presedintelui Chirac, cum ca Europa “noua” ar trebui sa-si tina gura?
“Singurul care are o relatie amoroasa cu regimul irakian si afaceri de 60 de miliarde de dolari este Jacques Chirac.”
Nu credeti ca este vorba si de o anumita stangacie a administratiei Bush? O parte a sa (D. Rumsfeld) a spus: “nu mergem la ONU, vom duce razboiul cu Irakul singuri”; Powell a spus “sa mergem la ONU, sa obtinem un sprijin international larg”. Dar, cum se vede, exista acum disensiuni importante la ONU, in NATO, in UE, in opinia publica. S-ar putea sa castigati batalia, dar sa pierdeti corabia.
Europenii sunt, chipurile, sofisticati, iar Bush e stangaci! Dar cine tipa: “nici o vorba!”? Sa fie asta eleganta franceza? E o perioada dificila. Suntem in mijlocul unui razboi impotriva terorismului. Avem a face cu o generatie care se credea protejata, si care descopera ca e in pericol. Bush si Powell au luat deciziile impreuna. Am vorbit de curand cu un oficial german si l-am intrebat cum e cu faimosul plan franco-german de dezarmare a Irakului. “Nu-l lua in serios”, a fost raspunsul. Nu era un plan serios, era o modalitate de a trage de timp. Si apoi, ei ne-au acuzat pe noi ca suntem motivati de afacerile cu petrol. Dar deocamdata, singurul care are o relatie amoroasa cu regimul irakian si afaceri de 60 de miliarde de dolari este Jacques Chirac. Si el ne acuza pe noi ca am avea interese in privinta petrolului irakian?
Pare a exista o diferenta intre tratamentul aplicat de SUA Coreei de Nord si cel aplicat Irakului. Cu Coreea de Nord, SUA sunt relativ ingaduitoare, in ciuda faptului ca nord-coreenii au anuntat ca produc arme nucleare si se declara dispusi sa le foloseasca. Cu Irakul, SUA sunt agresive. Diferenta sa fie ca nord-coreenii nu au petrol?
Exista diferente fundamentale intre Coreea de Nord si Irak. In primul rand, Irakul a folosit arme de distrugere in masa asupra propriei sale populatii. In al doilea rand, Irakul a mintit in privinta armelor sale, pe cand Coreea de Nord a jucat cinstit. Personal, eu cred ca ar trebui sa adoptam o linie mai dura in privinta Coreei de Nord. Totusi, dialogul cu aceasta este perfectibil. In schimb, Irakul are o istorie de 13 de ani de nesupunere la rezolutiile ONU.
