Finalul unui ciclu politic chilian după 28 de ani și reformele restante

Duminică, 19 noiembrie 2017, a avut loc primul tur al alegerilor prezidențiale din Chile, câștigător al acestuia fiind fostul pre­ședinte Sebastián Piñera. Alegerile au fost marcate de schimbarea sistemului de vot și de apa­riția unui nou actor politic important, coaliția de stân­ga Frente Amplio (Frontul Amplu, FA). La 28 de ani de la tranziția la democrație du­­pă dictatura generalului Au­gusto Pinochet (1973-1990), Chile pare că se îndreaptă spre un nou ciclu în care sis­temul politic nu va mai fi cel imaginat de fostul dictator și arti­cu­lat în jurul a două mari coaliții de dreapta și respectiv de stânga, ci va fi pluralist, cu un al treilea actor politic important, Fron­tul Amplu.

Fragmentarea peisajului partizan și dezinteres electoral

Una dintre cele mai importante reforme in­troduse în actualul mandat al pre­șe­din­tei Michelle Bachelet (2014-2018) a fost mo­dificarea sistemului electoral. Adoptată în 2015, reforma electorală a permis tre­cerea de la un sistem binominal, imaginat de regimul Pinochet pentru a recompensa par­tidele de dreapta, la un sistem pro­por­țional. Pe lângă aceasta, numărul depu­ta­ți­lor a crescut de la 120 la 155 și cel al se­na­torilor de la 38 la 50. La alegerile recente, prezența la vot a fost însă foarte scăzută: dintr-un total de 14.308.151 de alegători, au votat doar 6.676.319, adică 46,66% din electorat. Pentru prima dată s-a votat în ex­terior și în acest caz prezența a fost mai importantă, de 59,55%, adică 23.308 de alegători. Reforma electorală a introdus și o cotă de gen, partidele fiind obligate să in­cludă pe liste cel puțin 40% candidate. O altă noutate a fost introducerea ale­ge­ri­lor primare. A scăzut, de asemenea, pra­gul pentru alegerea unor candidați in­de­pendenți, care diferă în funcție de circum­scripția electorală.

Surprinzătorul loc trei: Frontul Amplu

La alegerile prezidențiale s-au prezentat opt candidați: Sebástian Piñera din partea Chile Vamos/Haide Chile (coaliție de dreap­ta), Alejandro Guillier din partea Nueva Ma­yoría/Noua Majoritate (coaliție de cen­tru-stânga), Beatriz Sánchez din partea Frontului Amplu (coaliție a noii stângi), Carolina Goic din partea Partidului Creștin Democrat, Marco Enrique Ominami (Par­ti­dul Progresist), Eduardo Artes (Partidul Uniunea Patriotică), Alejandro Navarro (Par­tidul Țara) și Antonio Kast, care a can­didat ca independent.

Rezultatele primului tur îl plasează pe Se­bastián Piñera pe locul întâi, cu 36,64% din voturi (coaliția sa obținând și 72 de de­putați), iar pe locul doi s-a situat Ale­jan­dro Guillier  cu 22,7% și 57 de deputați. În mod surprinzător, Beatriz Sánchez din par­tea Frontului Amplu, coaliție de par­ti­de apărută în urma protestelor din pri­mul mandat al lui Sebastián Piñera, a obținut 20,27% din voturi, 20 de locuri în Ca­mera Deputaților și un senator. Beatriz Sánchez, care s-a prezentat drept can­didata anti­bi­par­ti­dismului de­ja clasic dintre coa­lițiile de dreapta și cen­tru-stân­ga, era cotată cu un scor mai mic de 10% de son­da­je, dar a ob­ți­nut un re­zul­tat foarte apro­piat de cel al lui Guil­lier. Alți can­didați au ob­ți­nut sco­ruri sur­prin­zătoare, pre­cum An­tonio Kast (su­pra­numit și Trump chilian), susținător al ge­ne­ralului Augusto Pinochet și care a fost vo­tat de 8% din cei care s-au pre­zentat la vot.

Sebastián Piñera 2? „Vremuri mai bune“ pentru dreapta chiliană...

Primul plasat după primul tur al alegerilor din 19 noiembrie, Sebastián Piñera a fost deja președinte între 2010 și 2014. Di­plo­mat al Universității Harvard, Piñera pro­vine dintr-o familie a elitei chiliene. Om de afaceri, miliardar, fost proprietar al ca­na­lului de televiziune Chilevision, al com­paniei de zbor LAN și al clubului de fotbal Colo-Colo, Piñera are un profil similar celui al lui Mauricio Macri, ales președinte al Argentinei în urmă cu doi ani. Ambii se situează la dreapta. În cazul lui Piñera, este vorba de dreapta care (nu) se (mai) re­vendică de la regimul Pinochet, fiind ales senator (1990-1998) din partea par­ti­du­lui Renovación Nacional (Reînoirea na­țională, RN). Piñera este acum candidat din partea alianței Chile Vamos creată în 2015 din RN, UDI (Uniunea Democrată In­dependentă, celălalt partid de dreapta moș­tenitor al regimului Pinochet) și alte două partide de dreapta, Evópoli (Evoluție Politică) și PRI (Partidul Regionalist Inde­pen­dent). Primul mandat al lui Sebastián Piñera a fost marcat de cele mai mari proteste împotriva sistemului de educație privată creat de dictatura Pinochet, cele din 2011. Acestea au și permis apariția unor noi actori politici, care acum au ajuns pe locul trei ca parte a Frente Am­plio.

Alejandro Guillier: „un președinte pentru oameni!“.

Cunoscut mai ales ca jurnalist, întâi în pre­sa scrisă, apoi la radio și în fine la te­le­vizor (cu emisiuni de politică precum To­leranță zero), Alejandro Guillier a fost ales în 2013 senator pentru Antofagasta din partea PRSD (Partidul Radical Social Democrat). Noua Majoritate este cea mai recentă formă a largii coaliții (Con­cer­ta­ción) care a guvernat țara pentru cea mai lungă perioadă după tranziția la demo­cra­ție din 1990. Reformată pentru alegerea lui Michelle Bachelet, Nueva Mayoría in­clude acum Partidul Comunist, Partidul pen­tru Democrație, Partidul Radical So­cial-Democrat, Partidul Socialist și Creștin Democrații. După alegeri, coaliția de cen­tru-stânga are acum 50,8% din de­putați. Programul lui Guillier va continua într-o anumită măsură politica Nueva Mayoría.

Bilanțul regimului Bachelet 2 și reformele promise

Michelle Bachelet, care se apropie acum de finalul celui de-al doilea mandat pre­zidențial (2006-2010 și 2014-2018), a avut o perioadă marcată de numeroase scan­daluri, dar și de începutul unor reforme im­portante. Deși promisiunile lui Bachelet erau mult mai ample la începutul celui de-al doilea mandat în ceea ce privește reforma constituțională (Chile are încă o Constituție scrisă în timpul dictaturiii Pi­nochet) și scrierea unui nou text cons­tituțional, reforma sistemului de educație privatizat de Pinochet, reforma sistemului de pensii private rezultat tot al dictaturii Pinochet, reușitele sale au fost mult mai reduse, ca urmare a negocierii constante cu partidele care formează coaliția de gu­vernare, dar și a scandalurilor de corupție care au destabilizat-o. În plus, după o creș­tere economică de 5% între 1990 și 2014, mandatul 2 al președintei Bachelet a înregistrat scăderea acesteia la 1,5% pen­tru 2016 și 2017.

Reforma sistemului de educație a debutat în Chile în 2015, după vastele proteste lan­sate încă din 2011. Actuala reformă nu a mers pe cât de departe își doreau protes­tatarii, adică la crearea unei educații pu­blice gratuite, dar au fost făcuți pași în acest sens. Astfel, la sfârșitul mandatului lui Bachelet, se estimează că vor beneficia de educație universitară gratuită 60% din studenții cei mai săraci.

Mai mult, proteste importante au marcat și cel de-al doilea mandat al lui Bachelet, precum cele care privesc reformarea AFP (Administradoras de Fondos de Pen­sio­nes), adică a sistemului de pensii private, și au apărut mișcări contra acestora pre­cum No+AFP (nu mai vrem AFP). Există 6 AFP și 3 dintre ele acoperă 72% din pen­siile private. Chilienii plătesc 10% din ve­nit pentru pensie, dar procentul celor ca­re contribuie a scăzut de la 64% din an­ga­jați în 1980 la 58% în 2006. Dintre aceștia, doar jumătate primesc sume suficiente. Pensia nu este una fixă, ci depinde de pia­ță, sumele depuse de angajați fiind in­ves­tite de companiile de pensii private. Intro­duse de José Piñera, fratele lui Sebastián Pi­ñera și unul din așa-numiții „Chicago Boys“ (economiștii care au fost la originea revoluției neoliberale introduse de dic­ta­tu­ra Pinochet), pensiile private sunt extrem de contestate începând de anul trecut, când proteste masive cu milioane de chi­li­eni au fost înregistrate. Reforma introdusă de dictatura Pinochet nu i-a inclus și pe militari și pe alți angajați publici, care au continuat să primească pensii cu o valoare superioară celei a majorității chilienilor; conform scandalului din 2017 provocat de dezvăluirile privind pensiile militarilor, aceștia au în medie pensii de peste 4.000 de dolari pe lună, în condițiile în care ma­joritatea pensionarilor primesc sume de doar 250/300 de dolari pe lună.

Reforma introdusă de Michelle Bachelet în august 2017 vizează crearea unei entități publice, Consejo de Ahorro Colectivo (Con­siliul de Economisire Colectivă), ca­re să administreze fondurile și creșterea cu 5 puncte a cotizațiilor lunare ale anga­ja­ților, pe care însă le vor plăti angajatorii; din aceste sume, 40% vor merge către o pensie de solidaritate intergenerațională și 60% pentru creșterea pensiei personale. Va exista și o pensie minimă pentru cei ca­re, deși au contribuit, nu primesc su­fi­ci­ent, dar și o pensie de asistență pentru cei care nu au contribuit deloc.

Rămâne ca pe 17 decembrie chilienii să vo­teze în turul doi al alegerilor prezidențiale între Piñera și Guillier. Va deveni Chile ur­mătoarea țară sud-americană care trece de la un guvern de stânga la unul de dreap­ta sau va rămâne condusă de Nueva Mayoría, trebuind să țină cont de noua stângă reunită în Frontul Amplu în gu­vernarea sa?