Digital Services Act: Europa vs cenzură

Social media nu poate fi o „piață liberă pentru schimbul de idei” dacă nu există un minim regulament, care să nu permită cartelurile, monopolurile și alte structuri și comportamente.  

Ciprian Cucu 02.04.2024

De același autor

De ceva timp, Facebook „fură” live-urile și vizualizările „jurnalistului” Luis Lazarus. George Simion e cenzurat cu aportul statului paralel și al lui Zuckerberg însuși. Diana Șoșoacă este interzisă în presa mainstream. Ea și Trump, singurele pericole reale la adresa „sistemului”. 

Victimizarea e o bună metodă de a ralia fanii. Media alternativă vrea să domine discursul public, pretinzând că ea este singura presă adevărată (iar restul fac propagandă), când adevărul este complet invers. 

Două narațiuni false despre media coexistă, deși sunt contradictorii: prima susține că presa mainstream este doar o unealtă a globaliștilor; a doua susține că autoritățile acționează deliberat, lent, dar sigur, pentru a prelua controlul asupra media, în favoarea globaliștilor, desigur.

Aceste narațiuni au devenit perene (en. evergreen) – folosite pentru a susține alte narațiuni false. Dezinformările despre COVID sunt uneori însoțite de ideea „media mainstream nu va scrie niciodată asta”. Propaganda antioccidentală subliniază frecvent intenția „birocraților europeni” de a controla media.

În mod special, regulamentul privind serviciile digitale – DSA (Digital Services Act) este atacat în mod constant ca fiind piatra de temelie a controlului total asupra informației impus de UE. Populiștii și propagandiștii ne avertizează că globaliștii vor să elimine din spațiul public orice critici la adresa sistemului: „Se pregătește mama tuturor cenzurilor. Digital Act elimină toate opiniile contrare sistemului”; „UE introduce, de urgență, cenzura absolută în rețelele sociale”; „Cenzura pe internet servește pentru controlul alegerilor europene”.

Dacă despre narațiunile globale am mai scris, arătând că ideea cenzurii „opiniilor conservatoare” este o dezinformare, cred că este necesară o privire asupra DSA, intrat complet în efect în februarie 2024. 

DSA nu cenzurează nimic

Răzvan Ceuca, expert relații externe în cadrul New Strategy Center, susține că nu se justifică ideea că s-ar încerca vreo formă de cenzură prin DSA și că „beneficiile [DSA] sunt mult mai multe decât costurile”. Printre beneficii, susține Ceuca, se numără faptul că platformele online vor fi nevoite „să ușureze raportarea conținutului ilegal”, „să transparentizeze publicitatea și chiar să marcheze unele tipuri de conținut ca fiind neverificate de surse independente, asta mai ales când se va vorbi despre alegeri electorale în curs de desfășurare”. Expertul adaugă că „UE e un actor cunoscut mai mult pentru faptul că reglementează domeniul digital în favoarea cetățenilor, chiar cu prețul inovării”.

DSA nu este fundamental menit să lupte cu dezinformarea și nu este menit pentru cazuri individuale – de utilizatori sau conținuturi. În schimb, urmărește să standardizeze regulile pentru funcționarea platformelor online, astfel încât să fie respectate toate drepturile fundamentale ale cetățenilor – drepturi care uneori intră în conflict. Un utilizator poate considera că libertatea sa de exprimare include dreptul de a spune că minoritatea LGBT este o altă specie, în timp ce aceștia pot considera că o astfel de afirmație le lezează demnitatea. Decizia unei platforme – să elimine sau nu un asemenea conținut – nu este neapărat simplă.

Regulamentul este orientat spre analiza riscurilor (la adresa cetățenilor, siguranței publice, democrației) și impune companiilor să ia aceste riscuri în serios, să aibă planuri de prevenție și mecanisme coerente de raportare a potențialelor probleme și să transparentizeze aceste riscuri, măsuri preventive și mecanisme de raportare. Mai mult, deși rolul principal revine înseși platformelor, este creată și posibilitatea colaborării între platforme și cercetători și auditori independenți, un fel de „control civil” care are potențialul să ajute și companiile (degrevându-le de anumite activități de analiză și raportare), dar și societatea în ansamblu (asigurând o perspectivă independentă asupra realității comunicării online).

Riscurile includ dezinformarea, diseminarea de conținut ilegal, afectarea proceselor electorale și, în mod important, încălcarea drepturilor fundamentale precum demnitatea umană, libertatea de exprimare, libertatea presei, dreptul la viață privată, dreptul la a nu fi discriminat. 

Prin acestea din urmă, DSA oferă protecție utilizatorilor, exact opusul a ceea ce susțin falșii influenceri și media alternativă. Prin aceste măsuri, utilizatorii nu pot fi suspendați arbitrar, nici conținuturile publicate nu pot fi șterse fără motiv. În plus, utilizatorii trebuie să fie informați când platforma consideră că încalcă regulile (ceea ce pare să echivaleze cu interzicerea metodei shadowban4) și că trebuie să poată face contestație. Utilizatorii care se simt nedreptățiți pot cere despăgubiri.

Aceste prevederi nu înseamnă că platformele se vor transforma peste noapte. Volumul mare de utilizatori și conținut face imposibilă analiza fiecărui caz de către un operator uman, iar algoritmii folosiți pentru analiză automatizată dau greș în principal pentru că nu înțeleg informațiile în context. De aici apar situațiile în care unele postări sau comentarii benigne sunt eliminate, în timp ce altele, care încalcă în mod evident regulile, sunt lăsate să existe. DSA are ceva de spus  și despre asta, cerând transparență și în legătură cu algoritmii care funcționează în rol de gatekeepers.

Patru alte prevederi sunt, în opinia mea, demne de menționat. 

„Avertizorii credibili” (en. trusted flaggers) – experți sau organizații specializate ale căror raportări au prioritate, devin obligatorii. 

DSA impune platformelor să deschidă accesul la date pentru cercetători, o problemă semnificativă remarcată de experți din diferite domenii de cercetare. Prevederea presupune o serie de limitări, unele rezonabile (cercetătorii trebuie să fie validați, trebuie să dea asigurări că vor proteja datele obținute), unele contestabile – de exemplu se menționează faptul că toate cercetările trebuie să fie specifice (să aibă obiective clare care să justifice necesarul de date), ceea ce practic exclude cercetarea exploratorie. 

Platformele foarte mari sunt obligate să facă un audit periodic. 

Se înființează instituții naționale (Digital Service Coordinators) responsabile cu monitorizarea modului în care platformele își respectă obligațiile. Prevederea rezolvă o altă veche problemă – dificultatea în a ajunge la discuții cu reprezentanții platformelor chiar și pentru autorități, în special din statele unde sunt puțini utilizatori, se cheltuie puțin pe reclame și deci interesul platformelor este scăzut.

Riscuri reale

Dacă victimizarea falșilor influenceri și a celor din media alternativă ține doar de lupta pentru a domina spațiul și discursul public, putem considera și o serie de critici reale la adresa DSA.

Problemele principale apar de altfel la implementare. Este neclar dacă instituțiile europene au capacitatea de a monitoriza toate țările membre. Implicarea instituțiilor naționale este o idee bună în teorie, dar în practică înseamnă că în România ne bazăm pe ANCOM, o instituție profund politizată. 

La conducerea ANCOM s-au perindat personaje precum Sorin Grindeanu sau Vlad Stoica (șef de cancelarie al lui Victor Ponta și de profesie avocat), instituția fiind condusă în prezent de Valeriu Zgonea, și el fost lider PSD.

Politizarea este, de altfel, o problemă mai generală. O analiză publicată în revista Foreign Affairs de David Kaye, fost raportor special ONU pe subiectul libertății de exprimare, susține că liderii politici vor fi tentați să depășească limitele DSA, fie din motive ideologice, fie pentru propria carieră. 

Kaye susține că un astfel de exemplu ar fi scrisoarea transmisă de comisarul Thierry Breton către platforma X (fostă Twitter), în contextul dezinformărilor ce au urmat atacului Hamas din Israel. Kaye susține că Breton depășește cadrul DSA, comportându-se ca și cum platforma este culpabilă înainte ca o investigație să aibă loc. 

Riscul major pe care îl subliniază criticii DSA este că se ajunge, în final, la ideea că orice regulament, „chiar și cel mai bine intenționat”, poate fi transformat într-un instrument pentru cenzură, dacă ajunge în mâini nepotrivite. Mike Mansing, fondator al site-ului Techdirt, susține că, în ciuda insistenței liderilor europeni că DSA este despre mecanisme, în final tot se ajunge la necesitatea unei distincții între „conținut bun” și „conținut rău”. Autoritățile ar ajunge astfel să poată defini cum arată aceste categorii, iar liderii autoritari ar putea profita de situație, pentru a include orice critici la adresa lor în zona de „conținut rău”. Provocarea lansată de Mansing și de alții este să ne imaginăm cum ar arăta implementarea unor astfel de regulamente de către Viktor Orbán sau Trump.

Câteva concluzii

Este totuși neclar de ce un Viktor Orbán sau un Trump ar avea nevoie de idei, de un cadru legislativ sau de pretexte ca să limiteze libertatea presei. În Ungaria, presa independentă a fost sufocată pe nesimțite, fără vreun regulament european și fără pretextul combaterii „discursului rău”. 

Pe de altă parte, țările UE, care ar vrea să instrumentalizeze DSA pentru a limita libertatea informației și dreptul la liberă exprimare, ar intra în conflict cu instituțiile europene, pe baza articolului care face explicită protecția acestor libertăți. 

Un sistem perfect este imposibil, deci fie rămânem cu riscul politizării unor măsuri de prevenție care pot fi observate și contracarate prin mecanisme democratice, fie cu riscul manipulării informației, unde nu vorbim (doar) despre influenceri-escroci sau organizații media alternative, ci și de structuri organizate cu mii de angajați care manipulează informația, distrag atenția și impun narațiuni false în spațiul public pentru interesele unor dictatori care, de fapt, anulează orice idee de libertate. //

 

1. Ca și alte narațiuni false, și aici vorbim de copierea unor teme promovate de politicienii și media de extremă dreapta din SUA.
2.  Cozmin Gușă a făcut recent o astfel de afirmație, apărându-se ulterior că ar fi folosit expresia doar ca o sintagmă/metaforă pentru a susține că membrii
comunității LGBT sunt diferiți.
3.  Shadowban se referă la blocarea totală sau parțială a unui utilizator pe o platformă online – în general, prin ascunderea postărilor acestuia pentru alți utilizatori, fără a oferi nicio informație în acest sens.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22