De același autor
Din punctul de vedere al strategiei politice, Steve Bannon, ex-strategul-șef al Casei Albe, a avut dreptate atunci când i-a cerut președintelui Donald Trump să nu dea niciun pas înapoi de la comentariile privind responsabilitatea împărțită între grupurile extremiste – alb-naționalist cu accente nazi și antifascist cu accente leninist-troțkiste – pentru violențele din Charlottesville, Virginia, din urmă cu mai bine de o săptămână. În confruntările dintre cele două grupuri au fost rănite mai multe persoane de ambele părți, dar numai una a murit, atunci când un tânăr din Ohio a intrat în mod deliberat cu mașina într-un grup de manifestanți antirasism. După ce, inițial, Trump a condamnat violența rasistă, a revenit ulterior cu nuanțe privind împărțirea vinii între rasiști și militanții a ceea ce el a numit „alt-left“, mișcarea de extremă stângă care își spune mai nou Antifa, de la antifasciști, care au luat parte la violențele din Charlottesville. Aceste „nuanțe“ prezidențiale, precum și declarațiile sale împotriva îndepărtării din spațiile publice în statele din sud a monumentelor dedicate figurilor istorice ale Confederației (la Charlottesville a fost decizia de a îndepărta statuia generalului Lee dintr-un parc, cea care i-a determinat pe militanții alt-right să declanșeze protestele) i-au atras lui Trump acuzații larg răspândite în presă și în rândurile opoziției democrate că simpatizează tacit cu cauza rasistă.
Potrivit New York Times, care citează surse din cadrul administrației, Bannon ar fi susținut că o revenire asupra revenirii nu are niciun rost pentru că nu îi va liniști nici pe democrați, nici pe republicanii anti-Trump și cu siguranță nu va liniști mass-media, care sunt oricum de stânga și îl urăsc orice ar spune și orice ar face și ar proclama orice schimbare de atitudine ca fiind prea puțin prea târziu. În schimb, o asemenea schimbare i-ar submina propria bază politică, nucleul dur al simpatizanților trumpiști care au apreciat revenirea nuanțată a lui Trump drept o denunțare curajoasă a „corectitudinii politice“ și care s-ar simți trădați de o revenire asupra revenirii. În consecință, Bannon i-ar fi recomandat lui Trump să mențină o linie ideologică inflexibilă și să nu dea înapoi, indiferent de ceea ce spun criticii, ceea ce, susține cotidianul newyorkez, i-ar fi grăbit plecarea „strategului“ de la Casa Albă, câteva zile mai târziu. Cum am afirmat la început, cred că, din punct de vedere strategic, Bannon a avut dreptate. Cu riscul de a fi taxat drept rasist, Trump și-ar fi consolidat prestigiul în rândurile așa-numitei clase muncitoare albe, care reprezintă baza sa de susținere și care s-a dovedit complet imună la știrile despre prestația prezidențială din acest an, rămânându-i fidelă acestuia. Prioritatea lui Bannon a fost întotdeauna întărirea acestei baze solide de pe care să pornească ofensiva de cucerire a altor categorii de americani, iar, în baza acestei logici, orice încercare de conciliere cu tabăra adversă nu ar aduce niciun avantaj, dimpotrivă. Și, când spunem „avantaj“, ne referim la avantaje electorale, cuantificabile în voturi.
Incidentele din Charlottesville, cu toată încărcătura lor politică și socială extrem de complicată și de explozivă, au implicații profunde care pun la încercare țesătura democrației americane și care merită, fiecare în parte, o dezbatere serioasă. În ultimul an, grupurile considerate odinioară marginale, situate la extremă au ocupat o mare parte a centrului vieții politice americane și au devenit, dacă nu mai numeroase, cu siguranță mai vizibile și mai agresive. Charlottesville nu este decât una dintre manifestările acestor mișcări sociale aflate în plină desfășurare și despre care nu poți afla mai nimic din media. Pe măsură ce extremiștii devin mai vizibili, crește și pericolul confruntărilor violente. Fundamentele înseși ale democrației americane, cum ar fi Primul Amendament al Constituției, cel care garantează libertatea de exprimare, sunt puse la îndoială. Întrebări legitime privind motivele pentru care clasa muncitoare albă a ajuns să se identifice cu Trump și să formeze baza lui electorală în primă instanță rămân fără un răspuns acceptabil altul decât prejudecățile stângii radicale că e vorba de o grămadă de rasiști ratați.
Trump a câștigat alegerile pe o platformă antisistem, promițând că va asana „mlaștina“ politicii americane și va cutremura din temelii „statul profund“ al elitelor birocratice, autoritare și indiferente la problemele reale ale americanilor. Atitudinea lui Trump și Bannon față de Charlottesville dovedește că acești campioni ai „anti-Sistemului“ sunt la fel de mainstream ca majoritatea politicienilor de la Washington, pentru că singurul mod în care au interpretat ceea ce s-a întâmplat în Virginia a fost același în care interpretează establishmentul orice eveniment: convertindu-l în voturi. Trump a demonstrat în nenumărate rânduri că este lipsit de caracter și de orice dimensiune morală. Modul cinic în care a convertit un eveniment în care o persoană a murit în urma confruntărilor politice în calcul electoral ar trebui să fie dovada falimentului moral al Casei Albe sub administrația sa și să-i convingă și pe ultimii dintre cei care încă îi mai acordau credit.
