Cum poate fi salvată școala de plaga pesedistă

Au trecut aproape nouă luni de când pu­terea a fost preluată de coaliția PSD-ALDE și în această perioadă a de­venit limpede că ne confruntăm cu o guvernare care și-a pro­pus să distrugă în mod sistematic toate reformele realizate în ultimii 12-15 ani. Acest proiect de des­truc­tu­rare „tous azimuts“ a eforturilor de euro­pe­nizare a României este singurul și autenticul „program de guver­na­re“ al PSD. Niciun domeniu important, de la justiție, economie și administrație până la cultură și învățământ, nu este iertat de furia restaurației pesediste.

Invățământul de stat este un bun teren de încercare pentru politici autoritare pentru că rezistența es­te mai slabă decât în alte sisteme și, de aceea, modul în care este gu­vernată educația e revelator pentru an­samblul guvernării. Dacă admitem că ne confruntăm cu o contrareformă sis­tematică, atunci Liviu Pop nu trebuie privit ca o simplă caricatură de mi­nis­tru al Educației, drept un provincial rău alfabetizat care se vaită de „ge­nunche“ și pledează ridicol pentru util­i­tatea manualelor de sport și dirigenție. Nu este un simplu politruc in­com­pe­tent ajuns întâmplător într-o funcție ca­re îl depășește, un capriciu al vre­mu­rilor de care te adăpostești până trece urgia. Este un om cu o misiune.

Ca să înțelegem ce misiune, să ne amin­tim prin ce s-a făcut remarcat dom­nul Pop în trecut. În 2012, ca mi­nistru interimar, a modificat com­po­nența Consiliului Național de Etică cu două zile înainte ca acest organism să se pronunțe asupra acuzațiilor de pla­giat aduse predecesorului său, Ioan Mang, înlocuind profesori de prestigiu cu membri PSD. Două săptămâni mai târziu a desființat Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Cer­tificatelor Universitare în ajunul șe­din­ței în care CNATDCU trebuia să se pro­nunțe asupra plagiatului lui Ponta, a pu­blicat noaptea – mereu noaptea – ordinul în Monitorul Oficial și s-a dus personal în ședință ca să le comunice membrilor Consiliului că nu mai există și, ca atare, n-au niciun drept să dea ver­dict de plagiat. În schimb, s-a pro­nunțat Consiliul Național de Etică proas­păt „reformat“ de Pop, care l-a exonerat pe Ponta de orice acuzație. Ce a demonstrat Pop cu acest prilej a fost faptul că este dispus să abuzeze de prerogativele puterii executive pen­tru a impune o decizie convenabilă par­tidului și liderului acestuia. Nu are ni­cio importanță că între timp Ponta a intrat în conflict cu Dragnea și a fost exclus din PSD. Liviu Pop și-a dovedit „valoarea“ pentru partid. După acest tri­umf politic, Pop s-a remarcat ca unul dintre cei mai activi adversari ai Legii Educației, pe care a mutilat-o împreună cu Ecaterina Andronescu până când au făcut-o inutilizabilă. Prin mâ­na acestor doi oameni, Pop și An­dronescu, Legea Edu­cației din 2011, con­si­derată o lege re­for­mis­tă și modernizatoare, a fost schilodită, iar acum ni se promite o le­ge nouă care să sta­tueze noile realități po­litice. Etica, integritatea și performanța aca­de­mică sunt indezirabile în noul sistem pesedist de învățământ, al cărui scop este să satisfacă sin­di­catele afiliate PSD, asociațiile de părinți cu conexiuni politice și vasta mașinărie de produs diplome și titluri academice lucrative. Este un sistem sclerozat din care performanța, competiția și di­na­mismul sunt excluse și înlocuite cu supunerea mută și conformismul.

Domnul Liviu Pop își dă măsura potențialului dis­truc­tiv şi aici, în acest loc. Atunci când demite inspectori ge­nerali în masă vineri seara prin fax o face pentru a-i umili pe toți inspectorii și pentru a-i avertiza că nu contează niciun fel de concurs, nicio procedură le­gală, doar dispoziția și bunul plac al ministrului și că, prin urmare, nu exis­tă alternativă la obediență. Atunci când desființează printr-un simplu or­din toate materialele auxiliare o face pen­tru a da o lovitură editurilor prea in­dependente și pentru că la ușă aș­teaptă o armată de autori de partid înfometată. Atunci când desființează manualele alternative o face tot pen­tru a lovi în editurile și autorii in­de­zi­rabili, dar și pentru că PSD este din prin­cipiu împotriva ideii de concurență și de opțiune liberă. Nicăieri însă în acestă rețea de interese și complicități nu se regăsesc vreun moment și presu­pușii beneficiari ai procesului de învă­țământ, elevii și studenții, pentru sim­plul motiv că beneficiarii reali ai con­trareformei sunt alții, oamenii siste­mului.

Mircea Miclea i-a acuzat pe Pop și PSD de „ceaușism“, dar nu sunt deloc sigur că pentru ei „ceaușism“ este un cuvânt de ocară. Mai degrabă un titlu de glorie. Ceaușismul este asociat cu mizeria, cu sărăcia sterilă și ar­bi­trariul. Or, tot ce s-a întâmplat în în­vățământ de la Ordonanța 54 de pre­lungire a acreditării școlilor doctorale adoptată în sesiune extraordinară în miez de august până la meschinele manuale de sport și dirigenție sau pe­nibilele „compendii“ pentru gimnaziu care înlocuiesc manualele adevărate creează o atmosferă grea de mizerie sterilă și absurdă.

Există ieșire din acest dezastru? Nu, pentru că este un sistem prea dis­tor­sionat și corupt. Salvarea va veni, cred, ca întotdeauna, de la indivizi. Așa cum economia prosperă prin an­tre­prenorii care rezistă presiunilor sta­tu­lui, așa cum justiția va supraviețui îm­po­triva regimului prin procurori și ju­de­cători incoruptibili și independenți, școa­la va fi salvată de profesori com­pe­tenți și integri care vor face educație îm­potriva abuzurilor sistemului.