De același autor
Curtea Constitutionala s-a plasat in centrul conflictului politic. Daca pentru initiatorul curtilor constitutionale, austriacul Hans Kelsen, rolul acestora era de a instaura ordinea juridica bazata pe ierarhia normelor, acolo unde parlamentele, prin excesul de legiferare, creau instabilitate legislativa, Curtea Constitutionala romaneasca, prin decizia din 6 iulie, a ilustrat caracterul conservator si politic al institutiei. Tocmai pentru a limita impactul conservatorismului juridic asupra unei societati in schimbare, Curtea Constitutionala austriaca este formata nu doar din juristi, ci si din politologi. Desi creatorii sai au incadrat aceasta institutie in sistemul separatiei puterilor in stat, Curtea Constitutionala risca, de la origini, sa se plaseze dincolo de acesta. Pentru ca era o contrapondere a parlamentelor, numirea politicienilor ca membri ai sai a devenit un mecanism de control eficient, dar riscant. Aparuta in cultura politica central-europeana, extinsa dupa al doilea razboi mondial in restul Occidentului, Curtea Constitutionala este viciata in contextul balcanismului romanesc de politizarea excesiva. Romanii au dovedit, o data in plus, ca pot compromite orice institutie.
Fara decizia Curtii Constitutionale de a declara neconstitutionale cateva articole din legea reformarii justitiei, alegerile anticipate din Romania ar fi ramas o ipoteza de lucru. Faptul ca aceasta instanta a oferit ocazia crizei politice cu puternice accente institutionale a legitimat alegerile anticipate. Dupa decizia de pe 6 iulie, ajustata cu grija in forma apararii unor drepturi pentru a camufla protejarea unui centru de putere, guvernul se afla in defensiva, iar opozitia, in special PSD, intr-un avans tactic evident. Fara a mai putea declansa procedura concursului si, prin acesta, reforma personalului de conducere, transformarea justitiei era, in linii mari, blocata. Si, dincolo de cererile UE privind consolidarea statului de drept, Romania era condamnata pentru cel putin inca un deceniu sa conserve aceeasi structura oculta de putere.
Alegerile anticipate sunt solutii ultime la situatii de criza. Cand mecanismele parlamentare sunt blocate din cauza ireconcilierii majoritatii cu opozitia, cand majoritatea se clatina, cand institutiile ajung in conflict, formula recursului la arbitrajul ultim si neechivoc al natiunii, singura detinatoare a suveranitatii, devine inevitabila. Scopul acestei proceduri exceptionale este reconfirmarea sau respingerea unui program politic. Obtinerea majoritatii parlamentare este un simplu mijloc prin care programele si politicile capata forma si sunt transformate in actiuni. Tocmai pentru ca in politica tentatia abuzului de putere poate duce la utilizarea acestui artificiu doar pentru a intari guvernul, alegerile anticipate au fost limitate prin proceduri de siguranta constitutionala. Doar in regimurile parlamentare de tip britanic, unde insa cutuma si bunul simt cenzureaza excesele, nu exista nici un fel de limitari la acest capitol. In cealalta extrema, prezidentialismul de tip american nu cunoaste acest mijloc, in schimb, alegerile au loc la fiecare doi ani pentru intreaga Camera a Reprezentantilor si pentru o treime din Senat.
Oricare ar fi motivul invocat pentru alegerile anticipate, fara o criza reala reactia electoratului ramane imprevizibila: de la absenteism la votul de protest, alegatorii sanctioneaza jocul politic meschin. De aceea, trecand de la simplele crize de incredere in guvern (precum in Franta, in 1997, sau in Germania, anul acesta) la crizele majoritatii (ca in Olanda, in 2003) ori crizele institutionale sau de sistem (ca in Franta, in 1968), alegerile anticipate au fost mai mereu rezultatul unui blocaj politico-institutional. Nici in contextul romanesc situatia nu va sta altfel. Cauzele alegerilor anticipate trebuie cautate cel mai recent in alegerile din 28 noiembrie 2004. Nu coalitia ca atare, cat caracterul ei compozit si improvizat au limitat libertatea de actiune a guvernului in domenii cruciale, precum combaterea coruptiei sau concurenta.
Cand lansa, in ianuarie 2005, tema anticipatelor, presedintele Basescu sugera ca fara o majoritate clara, lipsita de ambiguitate doctrinara, politica guvernului se va dilua pana la compromisul cu sistemul. In aceasta confruntare, integrarea europeana este doar un fundal. In miezul conflictului nu se afla guvernarea, cat centrele oculte de putere care au controlat transpartinic tranzitia. Pentru prima data alegerile parlamentare vor fi separate de cele prezidentiale. In centrul lor nu vor mai fi persoanele, ci programele. De aceea alegerile anticipate nu privesc viitorul Aliantei, nici soarta PSD, nici chiar influenta presedintelui Basescu, ci ofera pentru prima data, dupa 1989, posibilitatea de a alege, dincolo de partide sau lideri, programe, de a arbitra intre institutii, de a prelua o parte din control.
