De același autor
La patru zile dupa aceea, unul dintre aliatii europeni ai liderului american, Silvio Berlusconi, isi reunea simpatizantii la Roma: interventia sa de o ora a fost oprita de 83 de ori de ovatiile asistentei. Fidel Castro are de ce sa fie invidios! Atat Bush, cat si Berlusconi isi lansau, de fapt, campaniile electorale: folosind pretextul discursului despre starea natiunii, respectiv aniversarea a zece ani de la intrarea in politica, Bush si Berlusconi si-au pus in scena programele, dar si strategia pentru alegerile prezidentiale din SUA, respectiv pentru alegerile europene din acest an. Presedintele american a profitat de absenta din Congres a democratilor, "absorbiti" de "caucusul" din Iowa si de alegerile primare din New Hampshire; Berlusconi a convocat peste 6.000 de membri ai Forza Italia, pentru a le transmite ca "va muri trudind pentru schimbarea Italiei". Nici unul dintre cei doi candidati nu are o situatie foarte comoda: John F. Kerry, candidatul democrat cel mai bine cotat deocamdata si care a castigat deja primele doua teste electorale, a reusit sa-l devanseze pe Bush in sondaje; la randul sau, Berlusconi este atacat sistematic de Romano Prodi, in care italienii de stanga vad singura solutie de mobilizare "anti-Cavaliere". In acest timp, Romania era incet-incet acoperita de zapada. Manifestarile de simpatie si lansarile electorale nu au avut succes. Plecat la Iasi pentru a irosi mai multe miliarde la serbarea Unirii, Ion Iliescu a facut cale-intoarsa la Bucuresti, infrant de viscol. Mai tenace, Stolojan s-a luptat cu nametii, ajungand pana la urma, foarte satisfacut, in capitala Moldovei, dar a abandonat proiectul pentru care sosise, de fapt, acolo: lansarea candidaturii sale la presedintie a fost amanata pentru o vreme mai buna, asa cum a declarat seful filialei PNL Neamt, Gheorghe Stefan, mai cunoscut - inclusiv de catre liberali - sub numele Pinalti, cu care il alinta tribunele de fotbal.
Intr-un mod curios, atmosfera tipica preliminariilor electorale americane si-a gasit loc si la... Cimitirul Ghencea. Acolo, nostalgicii lui Ceausescu, reuniti ca in fiecare an de 26 ianuarie, s-au impartit in mai multe tabere, intr-o adevarata dezbatere electorala: potrivit Cotidianului din 27 ianuarie, unii ii propuneau lui Iliescu sa preia fraiele Partidului Muncitoresc Roman, in vreme ce altii au fost de parere ca Vadim Tudor este cel mai bun presedinte pentru Romania de azi. Obsedat, ca si Berlusconi (!), mai degraba de erorile adversarilor din ultimii zece ani, decat de propria prestatie politica, Ion Iliescu a tinut, tot pe 26 ianuarie, sa evoce in culori sumbre dusmanii social-democratiei: acestia ar fi conservatorii si liberalii postcomunisti, care ar fi blocat, in opinia presedintelui, schimbarea Romaniei, imbratisand viziuni interbelice, dar si... comuniste. In treacat fie zis, Ion Iliescu a tinut acest discurs dupa ce i s-a decernat un nou doctorat honoris causa. De fapt, in ultimii doi ani, deviza lui Iliescu pare a fi devenit: "mai multe doctorate decat mandate!". Numeroase universitati romanesti il ajuta sa implineasca acest vis.
PSD a tinut sa adauge culoarea sa specifica atmosferei electorale. Decizia de a substitui, in viitoarea campanie, banalelor afise tehnici de tipul "door to door", a fost tradusa de lideri mai putin experimentati sub forma: "vom intra in apartamentele oamenilor". Sa speram ca, dupa ce urnele au fost duse in piete, supermarketuri si parcari, pentru a raporta indeplinirea planului la Constitutie, inviolabilitatea spatiului privat nu va fi totusi suspendata pe timpul campaniei electorale.
In acest timp, adversarii PSD par a fi descoperit importanta pregatirii candidaturilor. Cu toate acestea, desi aliati, liberalii si democratii nu reusesc sa se coordoneze. Traian Basescu cauta sa le impuna liderilor PD de prim-rang propriul sau model: astfel, Radu Berceanu, Maria Petre, Emil Boc etc. ar urma sa devina candidati la alegerile locale; liberalii, in schimb, prefera sa mizeze pe cativa primari si consilieri liberali (inclusiv fosti ApR) aflati in functie, dar si pe o colaborare cu PD in unele mari centre urbane. PRM nu are timp pentru discutarea candidaturilor, caci si-a descoperit un nou adversar: Partidul Socialist Unit, intemeiat de fostii colaboratori ai lui Vadim Tudor - Sever Mesca si Ilie Neacsu; plecati din PRM, cei doi au incercat sa intre in gratiile lui Nastase, dar au esuat, iar acum mizeaza totul pe discreditarea fostului sef.
In fine, Viorel Hrebenciuc a anuntat (reluat de mai multe gazete) ca schimbarea modului de scrutin pentru legislativele din 2004 a fost abandonata. Din motive diferite, PSD, PNL, PD si UDMR au exclus astfel (si) posibilitatea ca PRM sa fie izolat politic, fie ramanand in afara Parlamentului, fie dispunand de un numar de mandate mai mic decat procentele de la urne: mai multe tipuri de scrutin permiteau atingerea acestui scop. Democratii de "toate culorile" au considerat insa ca marginalizarea politica a PRM nu merita nici un sacrificiu. Modelul francez ar fi fost, in acest context, o buna sursa de inspiratie, caci politicienii Republicii a V-a au gandit moduri de scrutin diferite pentru alegerile locale, legislative si, recent, regionale, toate avand insa ca scop marginalizarea extremistilor politici din Frontul National. Maturitatea democratiei se masoara prin capacitatea elitelor de a defini un consens impotriva intolerantei si a anti-democratiei. Politicienii de la noi nu au descoperit reperele acestui consens.
