De același autor
Parcă mai adineauri (în 1977) am început să traducem, găzduiți într-un sat de lângă Timișoara, la clinica de psihiatrie din Gătaia, de niște generoși prieteni psihiatri, primul volum de Heidegger din cultura română: Originea operei de artă. Aventura noastră era oricum nebunească și era firesc să înceapă acolo, „în mijocul nebunilor“, cum ne plăcea să spunem. Cu vremea, s-a dovedit că „nebunii“ erau mai aproape de cumințenia minții, în timp ce adevărații nebuni rămăseseră afară.
Aveam 30 și ceva de ani. („Adineauri.“ Totul în viața noastră s-a petrecut adineauri. Adevărul e că nu există, când ne uităm îndărăt, decât timpul recent.) Vreme de zece ani, aproape zi de zi, ne-am întâlnit la mine acasă, în Intrarea Lucaci, ca doi funcționari conștiincioși: de la 10 dimineața la 10 seara. Nu mai eram prieteni. Deveniserăm rude. Timp de zece ani, Thomas a făcut parte din familia mea. Am tradus împreună trei volume din Heidegger. Eram fericiți. Ne instalam pe o insulă numai a noastră, pe care nimeni altcineva nu putea pune piciorul. Se numea Insula Heidegger-în-limba-română. Pentru noi era o insulă extrem de importantă. Nu semăna cu nicio insulă din lume. Deși se afla în apele teritoriale românești, pe ea nu flutura steagul cu secera și ciocanul. Era ducatul nostru, rezervația noastră, era un teritoriu autonom. Ce se petrecea acolo? Cu ce se îndeletniceau unicii ei locuitori? Aș spune că se căzneau să aducă în țara lor o „piramidă din Egipt“ (căci asta însemna Heidegger în istoria gândirii), pe care mai niciun român nu ajunsese s-o vadă vreodată. Făceam un transplant cultural care lărgea hotarele limbii române. A durat câțiva ani discuția cu autoritățile pentru ca „piramida Heidegger“ să poată intra, în sfârșit, în țară... (În 1982 a apărut primul volum.) Acum ea face parte firesc din peisajul cultural al României.
După ᾽90 am început să ne vedem din ce în ce mai rar. Insula noastră a fost colonizată (au venit pe ea „tinerii heideggeriologi“). Treptat, ea a devenit un arhipelag și atât Thomas, cât și eu ne-am găsit alte rosturi de viață. În fapt, ne-am despărțit. Ne ținuse laolaltă vraja isprăvii noastre comune, lupta pe care o duseserăm împreună la granița dintre două limbi.
Plecarea lui Thomas, precum plecarea oricui face parte din edificiul afectiv al vieții noastre, mă împuținează. Și pentru că totul s-a petrecut adineauri, pentru că toți suntem timpul contras al trecerii noastre prin lume, prin plecarea lui Thomas am pierdut una dintre cele mai frumoase vârste ale vieții mele.
 - Copy.jpg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/06/Karol Nawrocki polonia.jpg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/05/Foto Laura Stefan.jpg)
Comentarii 9
?????? - 11-21-2017
Parcă este despre "plus-valoare" ?
Răspunde?????? - 11-21-2017
Bre nea "Giovanii Becali" al filozofiei, preocupat cu "transferuri de idei filozofice" , 'mneata nu publici chiar toate comentariile adresate ? Când publicași 'mneata cartea aia despre care zici, la "Editura Politică", din care nu am citit decât vreo două pagini că m-am cam plictisit, " Și cine mai publica pe vremea aia la Editura Politică !"; și ați plătit și "drepturile de autor" urmașilor ?
RăspundeMircea Ordean - 11-19-2017
Apropo de Liiceanu și Kleininger (bașca alții), observ că-s minți tare fine, dar în paralel nu se obosesc a sesiza un lucru. Și anume că al lor Grup pentru Dialog Social nu a făcut în viața lui ce scrie în titulatura-i. Mai exact, știu că nu a făcut ce spuneam..., dar enteresul li-i mai mare să tacă, despre acea fățișă inadvertență...
RăspundeMircea Ordean - 11-19-2017
Relația dlui Liiceanu cu publicul (mai exact partea aceluia convinsă deja de valoarea sa) îmi duce mintea la o eminesciană: „Lăudîndu-te pe tine, lustruindu-se pe el”. La o adică, așa ceva se află la baza vieții sociale (aceea croită pe grupuri, căci nu merge a debita cele de mai sus vreunora neconvinși deja, ori - Doamne-feri! - adversari ai noștri) ...
Răspundeqasman - 11-16-2017
« :metoda falsificării nu presupune inferenţe inductive, ci numai transformăriIe tautologice neproblematice ale logicii deductive. » K. Popper
Răspunde?????? - 11-15-2017
Ați remarcat și că nu toate comentariile care vă sunt transmise ajung și să fie publicate ? Aveți și "politici de cenzură" ? Considerați că Helvigii, Cicârlanii, Bizdazii, ar trebui sancționați dacă nu asigură transmiterea corectă a informațiilor ?
Răspunde?????? - 11-15-2017
Zic unii că ăia mai buni "sunt luați mai repede" ; 'mneata ce opinie ai ?
RăspundeMIHAI 2 - 11-14-2017
Minunata marturisire. La Gataia deci.
RăspundeBASCA - 11-14-2017
Ferice de voi cei care stiti sa iubiti si dincolo de cuvinte.
Răspunde