De același autor
Nu contestam ca o anumita ordine pe pasunile montane ar fi necesara, dar o asemenea foaie de parcurs risca, in conditiile actuale, sa devina lichidatorul oieritului din Romania. Cine va mai accepta sa suporte asprimea celor trei-patru luni cu oile in munte dupa ce, pentru obtinerea tuturor aprobarilor prealabile necesare, va fi fost nevoit sa-si cheltuiasca pentru spagi probabil toata agoniseala de anul trecut?!
Daca lichidarea oieritului constituie cumva obiectivul, atunci nu mai este mult pana la atingerea lui. Potrivit recentului recensamant agricol, Romania a ramas cu numai 7,2 milioane ovine, fata de 15,4 milioane in urma cu 12 ani, prabusire-record care le permite inventatorilor (romani sau straini) foii de parcurs pentru ciobani sa priveasca spre viitor cu deplina incredintare ca oieritului i se va pune capat pe plaiurule romanesti, dupa milenii de transhumanta mioritica.
Punand in raport foaia de parcurs cu rezultatele recensamantului, inca si mai grav este poate un alt lucru. Foaia de parcurs pentru ciobani este evident o problema colaterala, cel putin prin comparatie cu aceea - fundamentala - a prabusirii septelului de oi. Si daca ne vom ocupa de prima problema, ignorand-o pe a doua, riscam sa avem minunate carti de identitate pentru oi, dar nu vom mai avea oi. Mult mai important ar fi sa se stie cum s-au pus de fapt problemele in negocierile cu Uniunea Europeana in chestiune, respectiv sa se stie macar daca Romania va mai fi lasata sa creasca oi sau nu!
In orice caz, daca foaia de parcurs pentru ciobani a fost ceruta de Uniunea Europeana si partea romana s-a grabit s-o introduca fara sa fi abordat in prealabil sau macar in acelasi timp problema cruciala a perspectivelor oieritului in Romania, atunci aceasta foaie de parcurs pentru ciobani devine nu numai o metafora, ci insasi emblema modului de negociere a aderarii la Uniunea Europeana si, mai larg, a procesului de conformizare la cerintele Uniunii Europene.
Foaia de parcurs pentru ciobani ajunge, din aceste puncte de vedere, inca si mai semnificativa decat cresterile de accize la carburanti, alcool si tigari si eventuala scadere a TVA la alimente si medicamente, "marile decizii" care au incoronat negocierile cu Uniunea Europeana in dosarul "impozitare", in timp ce nici una din intr-adevar marile, coplesitoarele probleme ale fiscalitatii din Romania nu si-a gasit vreo abordare, daramite o solutionare, precum tolerarea rau-platnicilor catre bugetele publice, enorma povara fiscala asupra locului de munca, fiscalizarea doar a activitatilor deja fiscalizate.
Nu poate scapa neobservat faptul ca problemele cruciale ale economiei romanesti sunt parca evitate in negocierile cu Uniunea Europeana. Aceasta este agenda Uniunii Europene? Sau este vorba de o tactica de paraj din partea autoritatilor romane? Astfel, rata de conformizare la regulile si realitatile Uniunii Europene este scazuta si se dovedeste cu atat mai slaba cu cat se refera la lucruri si aspecte mai importante.
La o analiza atenta, se constata ca preocuparile se concentreaza asupra aspectelor de rangul doi si mai ales trei, in timp ce problemele majore sunt pur si simplu facute uitate, puse deoparte sau mereu si mereu amanate. Dosarele cele mai fierbinti ale negocierilor au fost lasate pentru ultima suta de metri, unele probleme de fond nefiind nici macar atacate.
Asa cum a fost abordata problema, lupta impotriva coruptiei a fost mai mult de fatada. Nici unul dintre marii corupti nu a fost clintit. Nici vorba de vreo reforma in administratia publica. Numarul functionarimii creste in loc sa scada. Si, contrar cresterii numarului de functionari, accesul la serviciile administratiei publice s-a ingreunat. Ramane o problema terifianta sa-ti platesti impozitele sau sa obtii un act ori doar un aviz pe un act. Semn ca birocratia sporeste, si nu se diminueaza.
Reforma in justitie este o poveste cu cocosul rosu. Cerinte minime al Uniunii Europene in domeniu nu sunt reglementate legal sau, daca sunt reglementate intr-un tarziu, nu sunt aplicate. Aspectul nou este doar acela ca, intrucat reglementarile cerute au fost formulate (cel mai probabil deliberat) in mod ambiguu, deci dand loc la interpretari, au ajuns magistratii sa se infrunte intre ei, cum se intampla in legatura cu rolul procurorilor si respectiv judecatorilor in dispunerea cercetarii in stare de libertate sau in legatura cu abilitarile in materie de recurs in anulare.
In economie - unde nevoia de reforme profunde, de structura este imperioasa - se cauta mereu si mereu paliative si jumatati de masura. In loc sa fie scosi din joc, marii datornici - care au pus la pamant bugetul, sistemul de salarizare si sistemul de pensii, nivelul general de viata al oamenilor - sunt cocolositi si tinuti in viata pe seama populatiei. Bun-platnicii sunt oprimati cu biruri peste biruri pentru a stipendia rau-platnici de stat sau privati cu acoperire clientelara. Banul public este supus unei permanente agresiuni. In asemenea conditii, cercul vicios in care se afla de fapt economia nu poate fi rupt.
Sunt momente in care sinuozitatea si indecizia conformizarii cu cerintele Uniunii Europene ridica intrebari tulburatoare daca nu cumva autoritatile romane ori chiar cred ca pot accede in clubul de elita occidental prin tertipuri si jumatati de masura (in afara de cazul in care membrii insisi ai Uniunii Europene au vreun interes de a se face ca nu vad), ori stiu din culise ca cei din club nu au de fapt, dincolo de vorbele frumoase, nici o intentie sa se lege la cap cu Romania.
