De același autor
Principiul unei declaratii personale de avere pentru toti cetatenii tarii si nu doar pentru demnitari - demers propus de vicepremierul Videanu si insusit de guvernul Tariceanu - este bun. Iar obiectivul intocmirii si urmaririi acestor declaratii de avere - anume descurajarea, combaterea si penalizarea evaziunii fiscale - este strict corect. Ca si in alte multe domenii, diavolul sta insa in detalii.
Probabil cel mai coplesitor "detaliu" este daca fiscul va putea administra cel putin vreo 17 milioane de dosare, continand declaratii de avere si declaratii de venit pe ani de zile! Daca ne uitam inapoi, nu prea am putea fi incurajati. Nu se cunosc prea bine nici macar cei cu drept de vot, pe liste aparand morti si neaparand vii. Si, in conditiile libertatii de miscare prin Europa, lucrurile se vor complica destul de serios, chiar admitand ca dotari computerizate vor putea schimba situatia administrarii in viitor.
Despre performantele de administrare in domeniul fiscal in sine ne vorbeste bilantul aplicarii impozitului pe venitul global. Regularizarea, prin confruntarea datelor culese de catre fisc cu datele din declaratiile personale, se afla cu aproape doi ani in urma. Si, atentie!, au fost administrate se pare doar vreo 3 milioane de dosare, caci n-au completat declaratii de impozit global decat cei ce aveau venituri din mai multe surse (si nu dintr-o singura sursa) si, oricum, se contabilizau practic numai veniturile din munca, in timp ce veniturile din capital, indiferent de forma lor (dividende, dobanzi), nu se "globalizau". Cu cat optimism ne-am putea gandi la administrarea fiscala a 17 milioane de dosare, daca nu vor fi cumva chiar mai multe, caci pot exista averi si pe numele copiilor?! Si cu ce bilant financiar se va derula o operatiune de o asemenea anvergura?! Raportul incasari/cheltuieli in aplicarea sistemului de impozitare pe venitul global a fost execrabil. Ceea ce s-a obtinut in plus la bugetul statului prin aplicarea "globalizarii", care a marit impunerile facute individual la sursa sub forma de avans, se pare ca nici n-a compensat cheltuielile de personal, tehnica de calcul si timp pentru introducerea si derularea sistemului.
Cel mai deranjant "detaliu" este insa faptul ca poate, pentru vreo 80% dintre cetateni, declaratiile de avere ar fi absolut degeaba si din punctul de vedere al principiului, si din punctul de vedere al obiectivului actiunii. Este vorba de saracii Romaniei, cu sau fara patalama oficiala ca sunt saraci. Caci oficial - dupa studiile facute de Banca Mondiala pentru Guvernul Romaniei, ale caror criterii acesta din urma le-a impartasit -, sunt considerati saraci doar cei cu un venit mediu pe membru de familie sub echivalentul a 1,5 dolari pe zi. Sa nu fim insa atat de cinici si sa consideram ca, daca s-a ajuns cumva la 2 dolari pe zi (adica la ceva peste un milion si jumatate pe luna), cei in cauza ar fi altfel decat tot saraci!
Ce rost ar avea ca, fara vreun impact si fara vreo finalitate, 80% din populatia tarii sa fie pusa pe drumuri, sa stea la cozi sa-si depuna declaratiile de avere, pentru ca apoi armate de functionari sa proceseze aceste declaratii din care nu ar avea ce sa afle?! De ce sa divagam? De ce sa deturnam atentia ocupandu-ne de cei de care nu trebuie, in loc sa punem direct artileria pe cei care trebuie, caci se stie prea bine cine face evaziunea fiscala si in ce mod o realizeaza?! N-ar fi strigator la cer sa punem la zid pe toti cetatenii tarii, cand stim prea bine pe cei care intr-adevar trebuie pusi la zid?
O suspiciune generala de evaziune fiscala ar lua inutil locul incriminarii celor care "au depasit" faza suspiciunii, fiind evazionisti in toata regula. Exista date concrete, bine cunoscute administratiilor fiscale, cu privire la o enorma evaziune fiscala la vedere, comisa de cei carora li se permite politic sa nu-si achite obligatiile financiare. Este un imperativ sa se rezolve mai intai aceasta problema - care nici macar nu este una fiscala, ci una politica! - si apoi sa se introduca un control al intregii populatii, din randurile careia cei mai multi sunt niste bieti amarati oprimati tocmai de cei ce nu-si platesc darile la stat.
De departe insa cel mai vulnerabil "detaliu" al unei viitoare actiuni de introducere a declaratiilor de avere pentru toti cetatenii tarii este faptul ca aceasta introducere ar urma sa insemne un fel de "moment zero"! "Nu ne intereseaza cum si-a dobandit averea un cetatean sau altul in ultimii 15 ani", spune vicepremierul Videanu, probabil pentru a da asigurari ca nu va fi vorba de o vanatoare de vrajitoare si ca legea nonretroactivitatii va fi respectata. "Declaratia de avere este necesara, continua d-l Videanu, pentru ca organul fiscal va avea la ce sa se raporteze, la un moment dat, cand va vrea sa faca o evaluare prin sondaj, comparand declaratia de avere cu declaratiile de venit din ultimii 5 ani". Asta, la un moment dat, in viitor!
Dar ,daca nu se va scoate nimic pentru stat din averile facute prin furt in ultimii 15 ani si daca vinovatii nu vor fi cu nimic pedepsiti, atunci introducerea declaratiilor de avere pentru toti cetatenii tarii - ca moment zero pentru a se deschide o noua etapa, sa admitem mai buna, dar si ca punct din care se face tabula rasa cu trecutul - nu devine o superba legitimare a hotiilor din ultimii 15 ani?! In acest mod, hotii ar urma sa primeasca un fel de certificat de recunoastere sociala pentru lucrurile furate, dupa care n-ar mai avea altceva de facut decat sa-si moralizeze (adica sa-si "spele") capitalul si imaginea, devenind buni capitalisti! Cred ca si corifeii modelului latino-american de capitalism, spre care Romania se indreapta cu toate panzele sus, ca o ironie a soartei tocmai cand i se deschide usa clubului de elita european, ar fi invidiosi ca n-au descoperit ei aceasta minunata gaselnita!
