Posibile explicatii economice ale votului din noiembrie 2004

Rezultatele scrutinului din 28 noiembrie par sa demonstreze ca, dupa 12 ani, s-a revenit la un vot pozitiv in infruntarile electorale, punandu-se capat votului negativ care a caracterizat alegerile si din 1996, si din 2000, soldate cu scoaterea de la guvernare a fortelor politice aflate la putere. In scrutinul din 28 noiembrie 2004, partidul la putere nu numai ca nu a pierdut alegerile, dar are mult mai multe sanse decat fortele acum in opozitie sa formeze noul guvern. Observatiile spun ca ar fi pentru prima data in tarile in tranzitie din Europa Centrala si de Est cand se intampla asa ceva! Faptului merita deci a i se cauta explicatii. Cu atat mai mult cu cat, potrivit majoritatii analistilor, votul negativ aproape generalizat in tarile zonei in deceniul din urma a fost pus in seama nemultumirilor populare generate de constrangerile presupuse de procesul accentuat de reforma in perioada tranzitiei. Cu alte cuvinte, partidele la putere platesc cu audienta proprie reforma facuta. Vin la carma alte forte politice, dar necesara reforma continua!

Ceea ce este oarecum curios este ca, in Romania, votul negativ n-a fost generat de prea multa reforma! Mai degraba baltirea reformei in timpul primei guvernari pedeseriste si neputinta si incoerenta reformei pe vremea guvernarii taranisto-liberalo-pediste au scos din joc la alegeri fortele politice aflate la putere! Fara a exagera cu nimic, guvernarea pedeserista 2000-2004 a facut reforma, chiar daca nu completa si intr-o masura doar de fatada. Si chiar daca unii nu sunt dispusi sa accepte aceasta asertiune. Nu stim cat a dorit reforma, dar de facut a facut-o, probabil inainte de toate impinsa fiind de la spate, indeosebi de presiunea aderarii la Uniunea Europeana! Privatizarile din sectorul energetic, care deschid calea unor noi reguli de joc concurentiale in economie, privatizarea PETROM si SIDEX, care sunt rupturi majore in relatiile clientelare, reglementarea (chiar daca nu si aplicarea integrala) a retrocedarilor in imobiliar si funciar, reforma desi inca schioapa a justitiei, restructurarea armatei pentru compatibilizare cu standardele NATO, schimbarile de reglementari si proceduri interne care au permis ca state vest-europene sa dea liber, fara vize, circulatiei romanilor in tarile respective - sunt numai cateva expresii in acest sens. Ar fi insa simplist sa se afirme ca, tocmai pentru ca a facut reforma, partidul la putere n-a mai fost penalizat cu pierderea alegerilor dupa patru ani, cu toate ca unele din respectivele reforme au adus si lucruri bune, unele tangibile, pentru oameni, ca de pilda libertatea de a calatori in strainatate si, prin implicatie, de a accede la un trai mai decent lucrand in strainatate.

Lucrurile sunt mai complexe. O posibila explicatie este strategia aplicata de partidul de guvernamant care s-a dovedit castigatoare. PSD a facut reforma pentru ca n-a avut incotro, fortata fiind de presiunile externe. Pentru a contrabalansa insa efectele in plan social, s-a oprit in mod deliberat asupra unui segment de populatie. Un segment imens, deci cu potential electoral pe potriva, dar a carui bunavointa costa, in mod obiectiv, foarte putin: saracii Romaniei. PSD a dat la saraci pe intreaga perioada a guvernarii sale, doar intensificand putin ritmul in preajma alegerilor. Acum pare sa culeaga roadele politice. Si, intrucat n-a luat de la propriii baroni pentru a da la saraci, a luat de la clasa mijlocie abia in formare. De aceea, aceasta n-a votat cu PSD, caci are alte asteptari. N-o intereseaza pomenile, nici nu i-ar fi de ajuns, ci fiscalitatea mai prietenoasa. Ar dori mai multe nise de piata, precum si sa intalneasca mai putine bariere clientelare. Numai ca PSD - desi ca partid social-democrat ar fi urmat sa fie interesat de soarta clasei mijlocii - a facut insa o alegere pragmatica precisa. Clasa mijlocie reprezinta inca o minoritate, in timp ce saracii sunt multi si atragerea lor in propriul bazin electoral costa putin. Reprezentand, dimpotriva, un potential electoral imens, saracia a inclinat determinant balanta, obtinand de fapt victoria in alegeri.

Pe un plan mai general, este o victorie obtinuta intr-o societate care, aflata pana acum in clivaj politic, resimte, pentru prima data in mod acut in perioada postdecembrista, gravul clivaj social determinat de aiuritoarea polarizare sociala produsa in aceasta perioada. Este o victorie a satului asupra orasului, este o victorie a periferiilor asupra centrului, este o victorie a perdantilor saraci asupra castigatorilor din perioada tranzitiei.

Intr-o totala neintelegere - dar de inteles - a situatiei lor, saracii Romaniei au votat masiv tocmai cu cei responsabili in cea mai mare masura de polarizarea sociala postdecembrista, pentru ca acestia au fost la carma 11 din cei 15 ani ai tranzitiei. Si saracii au votat totusi asa, pentru ca cei aflati in ultimii patru ani la carma tarii au stiut sa le exploateze in mod dibaci si profesionist conditia de saraci. Diversele pomeni - atat de incriminate de catre oameni cu buzunarele pline - de la "cornul si laptele" la ajutoarele pentru caldura si de la cele cateva zeci de mii de lei la pensie la milionul pe hectar pentru reluarea productiei, au jucat un rol probabil hotarator, deoarece pentru saraci si foarte putin in plus conteaza enorm. A contribuit de asemenea asocierea deschisa a d-lui Iliescu care, desi a parohiat nefasta polarizare a bogatiei in societatea romaneasca, a reusit sa pastreze aparentele unui aparator al celor multi. Un rol poate chiar extraordinar l-a jucat "tinerea la secret" a costurilor aderarii la Uniunea Europeana, indeosebi pentru satul romanesc, nimeni nesufland vreo vorba oficial despre soarta celor aproape trei milioane de lucratori care trebuie sa paraseasca agricultura.