Puwak, pastrata ca tap ispasitor!

Cazul Puwak este absolut clasic pe malurile Dambovitei. Nu poate mira pe nimeni, n-are cu ce intriga si protestele sunt in van. Un demnitar isi foloseste influenta demnitatii publice detinute pentru a dobandi, pentru familia sa - asa, ca sa nu se implice el insusi in afacere! - un contract derulat pe bani publici. Daca se poate din bani publici externi, si mai bine! Oricum, bani care nu costa, caci, investiti cu califictivul nerambursabili, nu trebuie dati inapoi! Controversa daca d-na Puwak era sau nu ministru la inceputul procedurilor de obtinere a finantarii de 150.000 de euro din bani nerambursabili de la Uniunea Europeana este falsa. Intrucat, inainte de a fi ministru, d-na Puwak era tot demnitar, fiind parlamentar PDSR si influent membru al uneia din comisiile cu profil economic ale Camerei Deputatilor. Probabil, cand firma familiei sale a depus cererea de finantare, d-na Puwak nu era ministru, ci doar deputat. Este insa d-na Puwak singurul parlamentar care si-a folosit pozitia spre a dobandi, pentru o firma a familiei sale sau chiar a sa, acces la finantari din bani publici? Nu! Evident ca nu! Asta, daca stam bine sa ne gandim, a fost, dimpotriva, chiar regula in cele mai multe afaceri din Romania postdecembrista. Platforma politica a fost cea mai scurta cale de intrare in afaceri profitabile, pe banii statului. Personal, cunosc doar cativa fraieri - vai, atat de putini! - care au fost demnitari si nu si-au folosit demnitatea publica detinuta pentru a vari indirect in buzunare, prin montari de afaceri, niscai bani publici!

In fond, ca deputat din opozitie, poti obtine favoruri din bani publici mai lesne chiar decat un ministru! Mai putini ochi te au in vizor! Si poate te si costa mai putin! Caci, daca obtii favoruri din bani publici pe mana partidului la guvernare, mai trebuie sa lasi ceva si la partid!

Ulterior, cand d-na Puwak a devenit ministru si inca ministrul Integrarii Europene, care in parohie are si raspunderea administrarii corecte a banilor nerambursabili veniti din partea Uniunii Europene, procedurile de aprobare si varsare efectiva a finantarii si-au urmat cursul birocratic convenit. D-na ministru realmente nu avea sa trebuiasca a misca vreun deget pentru cei 150.000 de euro. Caci firma familiei sale oricum pastra intaietate in eligibilitatea privind finantarea. Cine ar fi indraznit sa dea la o parte aceasta firma in favoarea alteia?! O comisie din partea Oficiului Antifrauda al Uniunii Europene s-a sesizat si va cerceta cazul. Ce sa descopere? Ca nu s-au respectat procedurile?! Nu, acestea s-au respectat! Vulnerabilitati se pot eventual depista in alte privinte, in cazul in care firma familiei Puwak, atat de increzatoare in acoperirea pe care o oferea d-na ministru, a facut greseala impardonabila de a nu respecta toate normele! Oricum, insa, problema este in alta parte: daca este firesc si moral, chiar daca nu s-au incalcat proceduri legale, ca exact cel pus sa administreze ajutoare externe sa-si ia si el o parte din acest ajutor (si nu una derizorie, caci pentru Romania, 150.000 de euro este o avere!). Aceasta este problema: daca este normal sa se infrupte din cascaval tocmai cel pus sa-l imparta la altii?!

Toate privirile se indreapta acum spre primul ministru pentru solutia salvatoare. Ce sa faca insa premierul? S-o demita pe d-na Puwak? Pentru ce?! Pentru ce au facut, intr-un fel sau altul, si ceilalti pedeseristi, ministri sau parlamentari?! Ar ramane fara guvern, fara partid. Si chiar fara Parlament, intrucat ii uitasem pe cei, parlamentari sau fosti ministri, din opozitie! De aceea, solutia se afla numai la d-na Puwak. Domnia sa va trebui sa decida asupra demisiei. Solutia nu-i poate decat apartine, cu atat mai mult cu cat problema nu este numai a domniei sale. Aflata pe pozitia codasa in indeplinirea criteriilor de aderare si pusa si asa intr-o postura delicata de atitudinile proamericane adoptate in chestunile razboiului din Irak si Curtii Penale Internationale, Romania numai de incompatilibitatile morale tocmai ale ministrului pentru Integrarea Europeana nu mai avea nevoie!

Probabil insa, nici sa se fi decis sa-si prezinte demisia d-na Puwak nu va putea sa o faca. Partidul nu-i va da voie. Daca tot a bagat mana la cascaval (si s-a descoperit), trebuie sa achite o nota de plata. Si, pentru ca este foarte posibil ca Romania sa nu primeasca nici in acest an statutul de economie de piata functionala din partea Uniunii Europene - in fond din cauza faptului ca in esenta relatiile clientelare, si nu criteriile de piata decid in economia romaneasca (si cazul ministrului Integrarii o dovedeste cu prisosinta) -, d-na Puwak, ca responsabil direct cu integrarea, poate fi cel mai bun tap ispasitor. Cineva tot va trebui sa raspunda in cazul unui eventual esec? Cine sa fie facut responsabil pentru ca Romania nu va primi statutul dorit: guvernul pentru ca n-a rezolvat problema proprietatii, pentru ca n-a lichidat intreprinderile producatoare de pierderi, pentru ca isi lasa clientii politici sa nu-si plateasca obligatiile la bugetele publice? Nu mai bine ca raspunzator sa fie d-na Puwak, despre care se va spune ca n-a urmarit suficient realizarea exigentelor de aderare sau ca n-a fost destul de ferma in coordonarea actiunilor de integrare intre ministere sau chiar ca n-a prezentat la Bruxelles indeajuns de convingator marile progrese obtinute de Romania in timpul mandatului pedeserist!? Prinsa cu mana in cascaval, d-na Puwak este un ideal tap ispasitor. Si, probabil, va fi pastrata ca ministru tap ispasitor pana in noiembrie, cand va aparea raportul de tara al Uniunii Europene privind Romania cu verdictul: da sau ba statutului de economie de piata functionala!