Lachei la curtea doctorului Ponta

Politicieni din guvern şi din parlament pun la dispoziţia unui singur om două puteri ale statului, în încercarea de a-l exonera de răspundere pentru furt. Furt intelectual.

După eşecul de la prezidenţiale, pentru Victor Ponta părea iminent riscul pierderii susţinerii partidului, deci, al pierderii funcţiei de prim-mi­nistru şi, implicit, a unei foarte ridicate cote de influenţă. Ceea ce nu ar fi doar o chestiune de onoare, ci ar putea implica şi re­tra­ge­rea titlului de doctor. Situaţie pe care, datorită funcţiei, din 2012, de la izbucnirea scan­da­lului de plagiat, a reuşit să o blocheze. Trei subalterni de-ai săi, miniştri ai Educaţiei – Li­viu Pop, Ecaterina An­dro­nes­cu şi Remus Pricopie – ca­re aveau nu doar po­si­bi­li­ta­tea, ci obligaţia legală de a-i retrage titlul aca­de­mic dovedit de Universitatea Bucureşti a fi fost obţinut prin rapt intelectual, nu şi-au asu­mat decizia, fiind incapabili să-şi de­pă­şeas­că sta­tutul de lachei la curtea doctorului Pon­ta.

În momentul în care Victor Ponta nu va mai conduce guvernul, e posibil, însă, ca această hotărâre să fie luată. Şi, de asemenea, în con­di­ţiile pierderii din autoritate şi influenţă, e posibil să se trezească şi cu probleme penale. Asta, dacă unul dintre autorii din care s-a „ins­pirat“ îi va face o plângere. Legea drep­turilor de autor prevede că plagiatul poate fi pedepsit, chiar cu detenţie, în baza unei plân­geri depuse de cei după care s-a copiat.

Aşa că, imediat după pierderea alegerilor, d-l Ponta a încercat să-şi prindă o plasă de si­gu­ranţă. Alţi lachei – de la cei din Ministerul Educaţiei, Co­misia juridică a Camerei De­putaţilor şi Avocatul Poporului – s-au grăbit să facă sluj. Să ne amintim.

16 decembrie 2014. Pre­mie­rul României, doctor Victor Pon­ta, anunţă public Uni­ver­si­tatea din Bucureşti că re­nun­ţă la titlul de doctor. Motivul oficial invocat – faptul că îşi dorea ca mandatul nou-numitului ministru al Educaţiei, Sorin Câmpeanu, să nu fie „per­tur­bat de o temă care, în timp, a devenit emi­namente politică“. Sigur, dacă şi-ar fi dorit acest lucru, asistam la altceva: la o demisie a sa şi la retragerea de către ministrul Educaţiei a titlului de doctor. Cum d-l Ponta nu a de^­mi­sionat, niciunul dintre miniştrii post-2012 nu-şi putuseră depăşi condiţia de subordonaţi po­litruci. Asta, deşi Legea educaţiei prevede re­tragerea titlului de doctor, ca sancţiune, pe ba­za unor rapoarte externe de evaluare. Or, ast­fel de rapoarte există din 2012. Ceea ce a lip­sit a fost doar voinţa miniştrilor Educaţiei de a aplica legea şi, astfel, de a-şi înfrunta şeful.

18 decembrie 2014. D-l Sorin Câmpeanu anun­ţă că la minister a ajuns solicitarea Univer­si­tă­ţii din Bucureşti de retragere a titlului de doc­tor premierului Victor Ponta. Într-un acces de obedienţă, ţine, însă, să sublinieze că la baza deciziei universitarilor stă solicitarea primului ministru. O solicitare „cu o semnificaţie pro­fundă“, făcută de d-l Ponta „nedorind să afec­teze prestigiul educaţiei“. Ca un detaliu de înţelegere a contextului, merită reamintit că d-l Câmpeanu a fost numit, în 2012, în CNATDCU. Comisie care, sub conducerea sa, spunea că plagiatul d-lui Ponta nu se con­fir­mă. Infirmând verdictul dat de comisia an­te­ri­oară, reorganizată exact în ziua în care urma să se pro­nunţe oficial asupra plagiatului.

Cum în acest demers al său, de renunţare la titlu, d-l Ponta s-a împiedicat de Legea edu­caţiei, care, în forma actuală, nu permite re­nun­ţarea la titlul de doctor, ci doar retragerea acestuia, ca sancţiune, trebuia găsită urgent o soluţie. Legală.

29 decembrie 2014. Guvernul Ponta vine cu re­zolvarea pentru problema premierului Pon­ta. Şi anunţă modificarea Legii educaţiei, prin ordonanţă de urgenţă – 94/2014. Rapidissim şi fără consultarea mediului universitar. Ast­fel, Legii educaţiei i se anexează un articol ca­re să le confere titularilor titlului de doctor dreptul să renunţe la el. Deci, un articol care să-l exonereze pe premierul plagiator de răs­pundere. Deşi ordonanţa intră în contradicţie cu legea fundamentală – care la articolul 115 spune că guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă „numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cu­prinsul acestora“, or, unde e situaţia ex­tra­or­dinară în acest caz şi care e motivaţia acestei decizii? –, se miza pe lipsa de reacţie a Avo­catului Poporului. Singurul care poate ataca la CCR o ordonanţă de urgenţă. S-a mizat efi­cient. D-l Victor Ciorbea nu a văzut vreo pro­blemă în această ordonanţă cu dedicaţie.

28 ianuarie 2015. Din cauza scandalului declanşat şi în presă, şi în mediul universitar, ministerul anunţă că OUG nu se poate aplica încă pentru că Metodologia de revocare a ti­tlu­rilor academice nu a fost finalizată. Nu e vor­ba despre o renunţare la ea, ci doar des­pre o amânare, pentru o zi cu ape mai liniştite.

10 februarie 2015. În ajutorul lui Victor Ponta încearcă să vină alţi slujbaşi de-ai săi - depu­taţii din Comisia juridică. Aceştia dau aviz po­zitiv pe respectiva ordonanţă.

25 februarie 2015. Planul e, momentan, de­jucat în plenul Camerei Deputaţilor, unde, cu o majoritate covârşitoare, au fost eliminate articolele ce vizează posibilitatea de renunţare la titlurile academice. Rămâne de văzut ce se va întâmpla curând în Senat – cameră de­ci­zională în acest context –, dacă vor fi su­fi­ci­enţi parlamentari care să accepte să facă sluj în faţa d-lui Ponta şi să treacă această or­do­nan­ţă, care să-l exonereze de răspundere. //