De același autor
O vedem bine de câțiva ani: integrarea noastră în spațiul Schengen e plină de probleme. Unele țin de formă, în speță de opoziția unor țări europene la aderarea României și a Bulgariei, altele, de fond – respectiv, de capacitatea acestor două țări de a asigura securitatea frontierelor pe care o presupune spațiul european comun. Se mai cuvin adăugate două lucruri: faptul că ne aflăm într-o lume în care varii contexte (războaie, dictaturi, dezastre naturale, sărăcie endemică etc.) accentuează fenomenul migraționist și, întâmplător sau nu, diverși autocrați – aflați pe rutele tranzitului către viața mai bună a milioane de dezrădăcinați – au înțeles că pot folosi, ca mijloc de șantaj, „robinetul” migraționist. Apoi, toate acestea sunt amplificate de perspectiva anului electoral 2024 în care, pentru unele țări, ceea ce contează e limitarea cât mai drastică a imigrației; pentru altele (în speță, România și Bulgaria) refuzul accederii în spațiul european comun ar accentua pozițiile suveraniste și euroscepticismul.

Deși nemărturisită ca atare, există o temere reală a țărilor occidentale că includerea României și a Bulgariei în spațiul Schengen va fragiliza frontierele europene (de est și de sud), favorizând migrația ilegală, traficul de persoane, de arme și de stupefiante, contrabanda și alte lucruri de care Europa vrea să scape. Oricât de mult ne-ar displăcea acest lucru, trebuie să acceptăm adevărul: cele două țări estice au, în Vest, o reputație proastă. Ambele au în spate o istorie de sărăcie și de dictaturi alternate de pusee anarhice; ambele sunt percepute ca democrații fragile, în care puterea și corupția merg mână în mână ghidate de structuri „discrete” venind din zona serviciilor militarizate (legate – inevitabil – de „vechiul regim”). Dincolo de discursurile oficialilor de ambele părți, Occidentul păstrează neîncrederea față de duplicitatea levantină. Istoriile recente – precum aceea a contrabandei cu avionul, ori a dezmințirii căderii fragmentelor de dronă pe teritoriul României – nu fac decât să confirme această circumspecție: cum să lăsăm granița Europei pe mâna unor oameni care habar n-au ce se întâmplă la propriile lor frontiere? În fine, nenumăratele istorii de impostură academică și de incapacitate de justificare a veniturilor și proprietăților înalților gradați din serviciile militarizate lasă să plutească asupra acestora umbra corupției. Or, oamenii corupți pot fi foarte ușor șantajați și/sau cumpărați de traficanți, oligarhi sau state din afara Uniunii Europene.
Mai mult sau mai puțin, Vestul păstrează imaginea unui Est ajuns mai târziu la „masa comună” și, în bună măsură, păstrând un decalaj semnificativ în ceea ce privește o mulțime de probleme care – de cealaltă parte a fostei Cortine de Fier – sunt considerate a fi închise. Sigur, relațiile bilaterale sunt marcate de politețea diplomatică, însă – indiscutabil – în anumite momente oficialii estici simt distanța cu care sunt priviți și cerințele (un pic mai accentuate) la care sunt somați să se supună. De unde, evident, o anumită frustrare a celor din Est care se manifestă – cel mai adesea – în acuzele de „dublă măsură” care s-ar aplica în „Europa comună”. Pe de altă parte, occidentalii – care sunt totuși cei care au inițiat formula în care s-au integrat ceilalți – erau obișnuiți mai curând cu o logică a acordului comun bazat, în bună măsură, pe compatibilități economice și culturale forjate de o istorie comună. „Disidențele estice” – ale Poloniei și ale Ungariei, în particular – irită deopotrivă la Bruxelles și în marile capitale europene.
Și mai surprinzător este – și a fost – cazul Austriei. Aparent, numele acesta evocă măreția unui imperiu secular, burghezia fără griji descinsă parcă din „Lumea de ieri” a lui Stefan Zweig, valsurile muzicienilor Strauss, plimbările pe Ringstrasse, cu delicioasele pauze de Cremeschnitten și Schwartz. Numai că toate acestea țin de o reclamă turistică bine întreținută. Lucrul cel mai mare din Imperiul Habsburgic erau problemele care se adunaseră vreme de secole, în timp ce o aristocrație încorsetată în „protocolul spaniol” se făcea că nu le vede. Dincolo de punctualitate, pietism și distracția de berărie, mentalul austriecilor era plin de surprizele pe care le-a pus în lumină Sigmund Freud. Cel puțin straniu, pentru o țară care mizează atât de mult pe un trecut glorios: în noiembrie 1918 n-a fost nimeni care să apere ideea de imperiu, tot așa cum în martie 1938, nimeni nu s-a ridicat în apărarea republicii. În mai 1945, Austria se prezintă ca prima victimă a lui Hitler, deși plebiscitase – entuziast – Anschluss-ul. Oameni ale căror prestigiu și anvergură erau dincolo de orice bănuieli – precum Herbert von Karajan și Konrad Lorenz – au avut și ei un trecut în care au scris și au acceptat lucruri care în anii ’90 – 2000 au ajuns să fie considerate inacceptabile. Pe fondul ascensiunii țărilor mici ca tampon între marile puteri, în anii ’70 am avut un austriac secretar general al Organizației Națiunilor Unite (și, apoi, președinte al țării sale) – Kurt Waldheim – căruia i s-a descoperit o bogată carieră militară în Wehrmacht în perioada ocupației germane a Balcanilor. În fine, Jörg Haider a fost – la vremea lui – modelul dreptei radicale ajunse la putere, la fel cum – în alte vremuri – Karl Lueger fusese și el un model pentru mulți.
Austria reală e departe de imaginea de carte poștală pentru uzul turiștilor. În ceea ce ne privește, niciodată în istorie nu am avut relații apropiate cu Imperiul ce stă la baza imaginarului austriac. După Pacea de la Passarowitz (din 1718), Oltenia noastră a fost supusă unui proces tipic de administrare colonială; tot ce au făcut austriecii (recensământ, cartografia terenurilor, stabilirea titlurilor de noblețe etc.) era dictat de imperativul impozitării. Sigur, e problema noastră (nu a lor) aceea că acest tip de colonialism ni se pare mai „luminat” decât cel otoman realizat (pe atunci) prin sistemul fanariot. Episodul Horea e semnificativ deoarece e simptomatic pentru ambiguitatea raportării noastre la austrieci: noi am luat de bună ușoara condescendență manierată a lui Iosif al II-lea față de iobăgimea românească și – în numele ei – ne-am clamat dreptul la umanitate. Pentru austrieci, prinși în sistemul relațiilor feudale care-i legau nu de pălmașii români, ci de aristocrații maghiari, era dezirabilă un soi de iobăgie eficientă (în acord cu o exploatare rațională a mâinii de lucru – proprie iluminismului), pe care abrutizarea la care erau supuși românii o limita. O iobăgie eficientă, dar nu mai mult de atât. S-a văzut în destinul lui Ioan Inocențiu Micu Klein, la 1848 și cu ocazia Memorandumului. Între 1856 și 1859, Imperiul Habsburgic s-a opus cu tenacitate unirii Principatelor, ca să nu se creeze un pol de atracție pentru românii din Transilvania.
Sigur, Banatul acela mito-poetic de mici burghezi și funcționari aulici, care se plimbau „la brațept” cu doamnele în crinolină pe „floașter”-ul Timișoarei sau al Herculanelor va fi având o oarecare realitate, atâta doar că – în timpul lui – nu era cu și pentru români. Mai ales după 1990, noi ni l-am imaginat „incluziv”, ca pe un amurg – de aur și purpură – imperial care, asemenea cerului crepuscular, li se dă, magnanim, tuturor. Mai mult – și, cred, acesta e mitul în capcana căruia am căzut – noi am luat de bună propaganda „celei de-a treia Europe”, Mitteleuropa austriacă, cea aflată (în toate sensurile cuvântului) dincolo de clivajul istoric Est – Vest, dincolo de puterea Cortinei de Fier, într-o unitate marcată de sigiliul nostalgiei Imperiului. Visul acesta frumos nu a existat decât în literatura ulterioară căderii monarhiei bicefale, în istoria științei care (în anii ’80–’90) tocmai redescoperea rădăcinile comune ale psihanalizei, fenomenologiei, filosofiei analitice și școlii economice austriece și în puterea de seducție a câtorva mari figuri ale acelui timp, precum Otto de Habsburg sau François Fejtő. Toate, grefate pe o opération image a statului austriac care, în felul acesta, voia să‑și depășească provincialismul și să intre pe piața turismului global, valorizându-și inteligent atuurile.
Onest vorbind, austriecii au fost dintotdeauna ceea ce sunt acum: un ghem de complexe – deopotrivă inavuabile și de superioritate – care nu (mai) au forța necesară de a fi ceea ce își imaginează că merită să fie, dar au destulă putere pentru a se opune proiectelor altora. Cred că – dincolo de culorile crepusculare ale faldurilor imperiale – asta e ceea ce ne poate oferi o privire lucidă asupra acestui stat mic, dar cu orgolii mari, de care ne lovim din ce în ce mai des. Problemele austriecilor sunt ale lor și, dacă ne uităm la istoria lor milenară, avem toate motivele de a spera că și le vor rezolva – eventual, printr-o nouă explozie culturală – ei înșiși. Ceea ce ne-ar fi nouă util e mai multă luciditate în relațiile externe. Peste tot sunt probleme punctuale care se cer rezolvate – și aici se cuvine să ne facem treaba, fără scuze și mofturi, dar e și un arrière-plan istoric și cultural, pe care s-ar cuveni să-l cunoaștem și să-l înțelegem pentru a nu ne face iluzii și a nu cădea în dezamăgiri. Aceasta e și o pledoarie pentru utilitatea studiilor culturale la diverse niveluri ale învățământului nostru, inclusiv în școlile diplomatice și jurnalistice.
L.E.: în timp ce scriam acest text, am văzut că România a scăpat de MCV. S-ar putea să fie bomboana dulce care să ne facă să îndurăm hapul amar al încă unei amânări la integrarea în Spațiul Schengen.
Comentarii 27
Gigi has - 10-02-2023
"Moldovean"? Nuuuu, prostovean....
RăspundeDaniela - 09-28-2023
Mie imi place cand dam cu toti de pamant. Noi, niste insi debusolati intr-o tara corupta pana in maduva oaselor. Noi, cu tichia de margaritar stand pe un morman de gunoi. Noi, incapabili sa ducem un proiect de tara, sa-l punem in aplicare, dar tot noi, zborsindu-ne la toti care de bine de rau au democratii functionale de niste sute de ani, care de bine de rau ne-au sustinut asa cum suntem noi, ca daca nu eram in UE si in NATO era jale acum. Imi place cum vine cate un jurnalist si ne zgandare orgoliile noastre prafuite si noi ne simtim asa de bine incat injuram si pe austrieci si pe olandezi si pe suedezi si pe germani si pe cine ne vine la mana cum ca se opun sa fim noi primiti in Schengen sau alte alea. Intr-un amestec de orgolii (prostul nu e prost destul daca nu e si fudul) aducem in discutie fapte din istorie in care sa-i facem putin praf pe nenorocitii de austrieci care nu ne vor ca nu ne vor, nu ca au niste motive. Restul tarilor nu mai zic nimic pentru ca au destule pe cap si pana la urma au realizat ca nu vom rezolva nimic din ce ne cer. Cum de timp de doi ani nu s-a gasit nici un gram de drog in tot Portul Constanta? Cum de nu functioneaza nenorocitele de scanere? Chiar si acum cand dam din gura sa fim primiti in Schengen, nu au fost puse in functiune. De ce? Vedem cu totii coruptia care ne ingroapa, retelele de traficanti cu legaturi pana la varful politicului, dar noi ne ratoim in continuare la unii si la altii, care vezi Doamne, nu vor sa ne iubeasca si pace. Incepand de la fotbal si pana la Schengen, toata lumea are ceva cu noi, suntem neindreptatiti. Nu mai stim decat Schengen in sus si Schengen in jos. Pana la urma o sa fim admisi si preconizez ca nimic nu vom fi in stare sa facem cu acest avantaj. Asa cum nu stim sa facem nimic din fondurile europene. Nu accesam, nu dzvoltam. Da` in gura suntem tari rau. Imi mai place acest gen de abordare psihologica unde insiram niste minusuri ale noastre dupa care urmeaza acel „dar”. Adica, domne suntem noi cu bubite in cap, dar aia au ditamai bubele: imperiu + fascism + provincialism + un ghem de complexe +...+... Cah Austria, cah. Cand il vad pe Ciolacu, in toata splendoarea lui stralucitoare, cum se ia smechereste de austrieci, imi dau seama ce impresii face prin Occident, de tipul: cand s-a dus el la germani si le-a propus sa trimita trupe in Romania, nestiind ca nu e treaba Germaniei in cadrul NATO sa faca asa ceva. E de vis. Si daca imperiul a fost atat de nociv, de ce ne mandrim cu Transilvania, cu mostenirea culturala, arhitecturala etc? Sunt din Sibiu si sunt mandra de asta. In familia mea suntem si sasi si svabi si maghiari si este foarte bine. Sau poate vreti o rescriere a istoriei, o salubrizare a acesteia, o cancel culture. Sa demolam, conform noilor dogme, sa aderam la „religia” marxista a noii ordini. „Toate, grefate pe o opération image a statului austriac care, în felul acesta, voia să și depășească provincialismul și să intre pe piața turismului global, valorizându-și inteligent atuurile. Onest vorbind, austriecii au fost dintotdeauna ceea ce sunt acum: un ghem de complexe – deopotrivă inavuabile și de superioritate – care nu (mai) au forța necesară de a fi ceea ce își imaginează că merită să fie, dar au destulă putere pentru a se opune proiectelor altora”. Dvs va auziti ce scrieti? Provincialismul lor? Proiectele altora? Adica, ale noastre? Care proiecte? De 33 de ani ne zbatem in jeg. Imi doresc sa fim in Schengen, dar mai intai mi-as dori sa combatem cu adevarat marea coruptie.
RăspundePimp Rasputin - 09-27-2023
Ce e de fapt Austria? O curva ruseasca.
RăspundeMihai - 09-26-2023
Nu le datorăm nimic. Povestea cu lebedele a fost doar o invenție britanică.
RăspundeDogaru - 09-25-2023
Vezi, în acest sens, articolul "Putin exposes the myth of Austria’s victimhood" la https://www.politico.eu/article/its-time-to-end-austrias-gemutlichkeit/
RăspundeSilviu-Gabriel Lohon - 09-23-2023
Pentru cei cu adevărat interesați de ideea de Austria aka. Kakania, rog a se zăbovi cu atenție asupra romanului Omul fără însușiri al lui Robert Musil.
RăspundeS. - 09-23-2023
Provii din fosta RSSM?
RăspundeSean - 09-23-2023
Ca de-obicei, analizele d-lui profesor sunt foarte bune. Pertinente, echilibrate. Desigur, se găsesc mulți care nu sunt/nu vor fi de acord cu ele. Treaba lor. Un lucru e sigur: până când nu vom scăpa de cozile de topor cocoțate la vârful establishment-ului țării, poziția "ghiocel" a României în arhitectura UE va dăinui mult și bine. Cu consecințele de rigoare. Necazul este că acest lucru trebuie făcut cu mijloace legale. Doamne - ferește de o altă abordare! Apropo însă de faptul că "niciodată în istorie nu am avut relații apropiate cu Imperiul ce stă la baza imaginarului austriac" : cu mai bine de un secol în urmă, două imperii s-au prăbușit în vecinătatea noastră; s-au format, pe ruinele lor, state noi; a existat însă un stat mic care a "crescut" pe seama lor...România. Câte asemenea situații au mai existat de-a lungul timpului? Nerecunoscute ca atare și nemărturisite, decât eventual printre rânduri, complexele de superioritate ale Austriei și...Rusiei sunt acolo în mentalul lor colectiv. Trebuie doar să le conștientizăm și să acționăm ținând cont de ele. Crede cineva că ele nu există? Să-și verifice...propria părticică a mentalului colectiv!
RăspundeLucian M. Nicolescu - 09-22-2023
Austria e birlicul Gernaniei, Frantei si Olandei. Restul e propaganda lirica.
RăspundeIon - 09-22-2023
MCV-ul a fost declarat ,,corupt'' din noiembrie 2022. Acum au facut reconstituirea. https://www.stiripesurse.ro/stelian-ion-il-critica-pe-klaus-iohannis-dupa-anuntul-privind-ridcarea-mcv-entuziasmul-sau-e-depl_2668170.html
RăspundeCititor - 09-22-2023
Serios? Să ieșim din UE? Așa, și pe urmă? Cât despre Austria, le datorăm niște lebede...
RăspundeSir blues stelu - 09-22-2023
Domnule Maci, nu ati obosit sa gasiti justificari superioare la toate mizeriile occidentale? Chiar ne credeti pe toti prosti/naivi? Daca va dati analist politic atunci analizati si legaturile politico-economice austro-ruse, sunt de o mie de ori mai stranse decat ale noastre cu rusii, desi toti care se opun razboiului sunt catalogati automat putinisti. Pai Austria, tara UE si Schengen, e de o mie de ori mai putinista decat Romania. Cat despre ratza care macane ca vezi Doamne doar Austria se opune iat Germania, Olanda si Franta nu pot face nimic, desi ne-ar vrea si asta seara in Schengen, va rog sa o lasati jos ca macane prea tare.
RăspundeMaria Barbu - 09-22-2023
Am ras destul de mult. Domnule Maci, granitele inexistente ale Austriei sunt deja fragilizate 100% de granitele inexistente ale Germaniei care invita deschis migrantii ilegali, sa stii ca mai suntem unii care chiar traim in Germania si chiar vorbim si germana, asa ca nu avem nevoie sa ne luam lumina din revista 22, ci o luam din realitatea cotidiana. Ati vazut declaratiile oficiale ale ministreselor germane de interne si externe cu privire la valul recent de ilegali din Lampedusa? Germania se ofera sa ii primeasca pe toti. Dupa parerea Dvoastra de fin analist multilateral (filosofic-politic-civic-etc), Austria si celelalte stralucitoare tari occidentale se tem ca deschiderea granitelor noastre ar putea crea un flux de migranti. Parerea mea e sa ne uitam pe harta si sa vedem cine e mai aproape de Tunisia, granita de vest si sud a Romaniei sau Lampedusa? Si o intrebare la care nu reuseste nici un fin intelectual pro-occidental sa-mi dea raspuns? Daca Austria e asa ingrijorata de extinderea Schengen, atunci de ce a acceptat Croatia? Sa ne uitam din nou pe o harta a globului pamantesc? Hai spor la propaganda politic corecta si simulat echilibrata! Si spor la cenzura!
RăspundeGheorghe Popescu - 09-22-2023
Articol bun, dar autorul nu mentioneaza nimic despre legaturile guvernelor austriece cu rusii. Nu credeti ca si asta era ceva de adaugat? Astia fac jocul rusilor. Rusii nu ne vor integrati complet in Europa. Povestile cu romanii care nu se integreaza sint basme. Nici italienii nu s-au integrat inaintea romanilor. Ultimul venit e intotdeauna incomod, mai ales cind da peste o turma de aroganti suficienti cu nasul prea sus sa poata vedea realitatea de pe pamint. Romanii trebuie sa fie putin mai duri cu europenii, ca si aia au de cistigat de pe urma noastra.
Răspundeesop - 09-21-2023
Austria a cazut in capcana decisa de catre Romania .Cu ceva vreme in urma Romania , contrar afirmatiilor Austrei ce ne aratau forma lor de Veto ,a supus votului in JAI aderarea .Acum Spania si urmare a declaratiilor doamnei Ursula von der Leyen, cu privire la gestul obligatoriu de bunavointa de a primi Bulgaria si Romania in Shengen, se afla in situata de a refuza a a doua oara fara motive evidente decizia tuturor natiunilor Europene ce evident nu isi mai pot schimba decizia pozitiva initiala. Austria nu mai poate veni in fata natiunilor , dupa atita vreme , cu aceiasi poveste si nici nu poate inventa o alta istorioara . O data, este posibil sa greseti dar sa faci acelasi gest(greseala) si a doua oara totul indreptat impotiva tuturor natiunilordin UE este o eroare pe care nici macar Austria nu si-o poate permite .
RăspundeMoldovean - 09-21-2023
Trebuie să ieșim din EU. Nu avem nici un avantaj în eu.
RăspundeCorneliu - 09-21-2023
Austria este exact ceea ce a ,,invitat-o" România să fie !!! De ce pentru Ungaria,Polonia,Bulgaria,Serbia,Cehia,Slovacia etc.nu reprezintă mai nimic dar a instaurat,în condiții neelucidate, o hegemonie economică totală asupra României ??! Întrebarea este pur retorică iar răspunsul este arhicunoscut !!! Întrebați-l pe Năstase ce a cedat pentru intrarea României în U.E. și,probabil, veți afla ce se va întâmpla cu acceptarea în Schengen !!!
RăspundeAnca Vasile! - 09-20-2023
Ridicole toate guvernele de după 1990! Un exemplu concret a fost primirea Croației în Senghen .Trebuia sa votam împotriva primiri Croației! La pachet toate cele 3 state sa fie primite împreună sau nu! Interesele erau foarte mari pt.Croatia cu deschidere la mare a statelor vecine cu Austria Germania....și altele! Am votat ca prosti și apoi ne-au închis ușa nas!!! Evident ca șanț și alte argumente care nu au fost exploatate în anii anteriori! Suntem prostii Europei și mai ales fata de Austria!
RăspundeStelian - 09-20-2023
Eu cred că neprimirea tari noastre în spațiul sengen tine de istoria noastră că popor și înțelegerea unui anumit mod de a ne comporta că popor,valoarea,studiile și comportamentul conducătorilor noștri,hotărârea cu care ne susținem discuțiile și diplomația activităților ce le desfășurăm in interiorul tari dar mai ales în exteriorul tari,modul în care privim și susținem economic și social întreaga viață ,puterea militară de cate dispune România la nevoie.
RăspundeMarioara Avram - 09-20-2023
Bun articol și totodată foarte necesar.
RăspundeMarinescu50@gmail.com @gmail.com - 09-20-2023
De regulă imperiile uită foarte adesea cât au luat fără permisiune din România, sau mai direct, cotropit, jefuit. Uită de asemenea rolul, țărilor române, în umbra cărora s-au dezvoltat, iar acum au aceiași credință și comportament de mari boieri, pe când eu sunt de multă vreme pe un trend descendent, oricum, nu sunt ce par a dori sa fie, multe ifose, țâfnă, fanfaronadă, în rest tinichele.
RăspundeIonel Rizică - 09-20-2023
un fost imperiu multietnic ,un colos cu picioare de lut, acum o țară mică și perfidă. Când trec prin Austria ,nu opresc sub nicio formă.Mi-e silă.
RăspundeMariana Kremser - 09-20-2023
Corect
RăspundeToma Vsleru - 09-20-2023
Fiind bine scris, nu e nimic comentat. Totusi, pe același ton si cu aceleași nuanțe, ar fi interesant un demers vis a vis de *problemele actuale la nivel global ale lui Homo*.
RăspundeAngelo Florian - 09-20-2023
Sincere felicitari! Din analiza lipseste partea economica: Austria este un stat sarac in resurse si forta de munca proprie, ca de putere imdustriala nici nu poate fi vorba! Au mostenit abilitatea de a stoarce telatiile comerciale cu fostele provincii satelie.
RăspundeMarius Leupert - 09-19-2023
Hello, da, ati nimerit bine, numai ca Austrieci nicht acum nu stiu (sa vor sa stie cum ei au condus pe vremurile Habsburgilor)! De curand am vazut un reportaj despre Cernauti, se spunea ca atuci canf a ajund la ei 31% erau romani...
RăspundeLucian Nicolescu - 09-19-2023
Abdolut un articol magnific, așa cum ne-a obișnuit domnul Maci. Indiferent cum am privi noi Austria, trebuie înțeles că vina stă în lipsa de caracter și de tact diplomatic al unora ce-și zic cu emfază conducători ai nației. Ai unei națiuni la fel de slabe.
Răspunde