America liberă: între Big Brother și capra vecinului

„The creation of the United States of America is the greatest of all human adventures.“ (Paul Johnson)

Mihail Neamtu 21.06.2016

De același autor

 

În vara anului 2000, călătorind prin can­toanele Elveției, am avut parte de-o ex­pe­ri­ență revelatoare. Mă legănam într-un tren InterRegio, contemplând superbul pei­saj montan dintre Lo­carno și Lugano. Intrasem în vorbă cu un student din regiunea Ticino. Dându-se vajnic discipol al co­mu­nis­tului Gramsci, companionul s-a pornit, tam-nesam, să bârfească toate păcatele po­porului american. Am pre­ferat să tac și să ascult. Des­cărcând o rafală de epitete, tovarășul de vagon nu i-a scos pe yanchei din „proști“, „im­pe­ria­liști“, „lacomi“ sau „ignoranți“. Tirada el­vețianului mi-a amintit replica unui per­sonaj de film românesc: „ăl mai prost om din lume, domnule, e americanu’!“.

 

În locul râsetelor din Balanța, a urmat un moment stingher. Umbra unui soldat s-a așternut pe fața congelată a ma­ca­ro­na­ru­lui. Tipul care tocmai se ridicase de pe un scaun vecin etala o tunsoare scurtă, brațe masive și o privire scrutătoare. Era an­tre­nat parcă de elita ofițerilor US Navy Seals. Bărbatul în uniformă s-a apropiat de mi­cul denigrator și l-a atins ușor pe vârful bărbiei, rostind următoarele cuvinte: „I’m an American citizen and you, little man, you better shut up or I’ll smash your god­damn’ face!“. S-a făcut o lungă tăcere... Ini­țial, reacția cazonă mi s-a părut cam bru­tală. Cert e că, pe toată durata călă­to­riei, nimeni n-a mai adăugat vreo șoaptă calomnioasă.

 

Revăzută după aproape 20 de ani, scena ilustrează metonimic raportul cultural din­tre America patrioților (care încă mai lup­tă pentru o cauză) și Europa frustraților (care doar se plâng, invidiază și ponegresc capra vecinului). Claritatea morală a ju­decății soldatului (călit în războaie) con­trasta cu ușurătatea minții studentului (hră­nit cu sloganuri).

 

Cine arde gazul de pomană?

 

Pretutindeni pe glob, americanii sunt acu­zați de imperialism, militarism, materia­lism sau risipă. În mod evident, societatea americană e bântuită de maladii, im­per­fecțiuni și nefericiri inevitabile. Ce țară s-a născut printr-o imaculată concepție? În pofida erorilor care marchează diferite eta­pe ale istoriei Americii (e.g., sclavia ne­gri­lor sau războiul civil), națiunea imaginată de George Washington a marcat lumea mo­dernă și satul global ca nicio altă țară occidentală.

 

Tânărul marxizant pe care-l întâlnisem acu­za faptul că guvernul american nu sem­nase Protocolul de la Kyoto, prin care di­ferite guverne se angajau la reducerea emi­siilor de carbon cu un anumit procentaj. Isteria global warming se hrănește dintr-un amalgam de prejudecăți ideologice și referințe științifice trunchiate.

 

De când e lumea și pământul, oamenii nu s-au scăldat de două ori în același râu. Heraclit avea dreptate: natura și mediul înconjurător sunt într-o perpetuă schim­bare. Să fie, deci, factorul uman principala cauză a modificării datelor ecosistemului? Putem spune că Soarele n-are, astăzi, o ac­ti­vitate neobișnuită față de secolele an­te­ri­oare? Aș putea accepta ipoteza trans­for­mărilor climatice, admițînd totuși că vre­mea, ca și omul, se schim­bă mereu.

 

Până una, alta, ca est-eu­ropeni, noi am putut ex­pe­rimenta dezastrul ecologic de la Cernobîl și toată des­cărcarea de reziduuri a co­loșilor industriali către ape­le de munte și mare, prin păduri și zăvoaie. Nu pot uita imaginea Com­bi­na­tu­lui Chimic din Victoria, așe­zat la poalele Munților Făgăraș, sau co­șurile cenușii-fumegânde ale rafinăriei de lângă plaja de la Năvodari. De ce să induc texanului sentimentul vinovăției pentru utilizarea avionului, când știu prea bine nesimțirea gherțoiului bucureștean sau com­portamentul chinezului față de na­tură? Cunoscând poluarea masivă a Bei­jin­gului ori istoria secării Mării Aral din fosta URSS, nu merită oare să ne întrebăm: cine arde gazul de pomană?

 

Cetățean versus Leviathan

 

În pofida dezastrelor create de prostia și rău­tatea ideologiilor, trăim mai departe într-un univers bogat, plămădit parcă din­tr-un elan boieresc de generozitate divină. În imensa noastră galaxie, care include pla­neta Marte, astrul selenar și ultima pi­că­tură de clorofilă amazoniană, resursa cea mai prețioasă rămâne inteligența uma­nă. De aici și mirarea poetului biblic: „Do­mine, Dominus noster, quam admirabile est nomen tuum in universa terra!... Quid est homo, quod memor es eius?“.

 

Secole la rând, America și-a pus între­ba­rea retorică a Regelui David. Cel mai bun răspuns a fost formulat prin protejarea demnității spirituale a omului plăsmuit „după chipul și asemănarea lui Dum­ne­zeu“. Recunoscând superioritatea inteli­genței umane față de orice altă specie, atunci vei organiza treburile cetății întru sporirea creativității și a prosperității. Pen­tru părinții fondatori ai Republicii ame­ri­cane, puiul de om conta, cu siguranță, mai mult decât... puiul de urs.

 

Înmulțirea talanților și descătușarea ener­giilor latente din fiecare persoană a re­pre­zentat proiectul unei națiuni tinere, for­mată din cetățeni liberi, înzestrați cu un spirit independent. Până la începutul se­colului XX, milioane de americani și-au construit viețile fiind nepăsători la acțiu­nile guvernului federal. Etica muncii re­flecta, în detaliu, parabola semănătorului. Ieșit în țarina lumii, fermierul din Virginia sau muncitorul din Michigan și-a înmulțit abilitățile sau îndemânările de treizeci, de șaizeci sau chiar de o sută de ori. Hăr­nicia, altruismul, pietatea religioasă și prag­matismul studiate atent de Tocque­ville la mijlocul veacului XIX au putut în­flori fără piedici din partea factorului po­litic.

 

Sistemul american a favorizat mereu in­dividul în fața Leviathanului, libertatea în fața egalității, proprietatea privată în fața „bunurilor publice“. Din punct de vedere economic, antreprenorii americani au fo­lo­sit democrația pentru a lărgi baza de se­lecție a resursei umane necesare oricărui proiect de dezvoltare. În plus, industriași de talia lui Andrew Carnegie sau Henry Ford s-au format într-o mentalitate con­centrată asupra oportunităților, nu asupra lipsurilor. Think Big este axioma care a sca­lat viziunea unor genii de talia lui Tho­mas Edison sau Nikola Tesla.

 

The American Dream și logica antreprenorială

 

Ambiția și temeritatea unui individ se hră­nește din măreția visului pe care-l plăs­muiește zilnic. Încă din secolul XIX, ingi­ne­rii americani au proiectat construcții gigantice, cu totul impresionante. Cea mai importantă resursă folosită? Inteligența umană. În 1807, ideea faimosului Erie Ca­nal (584 km) era deja schițată. Execuția n-a așteptat prea mult. Prin contrast, Ro­mâ­nia comunistă a finalizat abia către mij­locul anilor 1980, prin sacrificii inco­men­surabile, Canalul Dunăre-Marea Neagră (însumând 95 kilometri de apă dulce)...

 

În 1845, proiectul unei rețele feroviare transcontinentale a fost prezentat mem­brilor Congresului strânși în Washington DC, iar cele 3.000 de kilometri ne­în­trerupți de linie ferată au fost inaugurați la 1869. Brooklyn Bridge e, iarăși, un mo­nument sfidător pentru legea gravitației, ca și isprăvile antiseismice ale lui William F. Jenney (proiectant de zgârie-nori). Ame­ricanii au unificat Pacificul și Atlanticul înainte ca românii să lege feroviar Cons­tanța de Timișoara sau Iașiul de Craiova. De ce-au făcut aceste investiții? Pentru a efi­cientiza costurile operațiunilor co­mer­cia­le. Less time, more money.

 

Pragmatismul economic și individualismul politic al americanilor s-a hrănit din con­vingerea teologilor Reformei că omul cre­dinței este, fundamental, un om al cetății. Urmașii lui Jonathan Edwards și Patrick Henry n-au cultivat deloc virtuțile mo­na­his­mului benedictin, tăcerea cisterciană ori sărăcia franciscană, ci, dimpotrivă, s-au pornit să construiască faimosul City upon the Hill.

 

Primii puritani veniseră, în fond, pentru a se emancipa de mediul corupt al ca­pi­ta­lelor Europei spre a fonda noi comunități de oameni liberi, harnici și evlavioși, total dezinteresați de favorurile Statului-Le­via­than. Explozia de prosperitate rezultată din capitalismul laissez-faire s-a bazat pe credinţa coloniștilor americani în virtuțile omului gospodar. Calvinismul convins de profunda coruptibilitate a omului adus în contact cu puterea a sprijinit noțiunea de su­premație a legii și mecanismele de checks and balances ale statului de drept.

 

Misterul abundenței

 

Convinși de potențialul miraculos al în­tâl­nirii dintre spiritul uman și materia brută, americanii și-au continuat descoperirile re­voluționare în domeniul biologiei mole­cu­lare sau al fizicii cuantice. Statele Unite produc astăzi — datorită strălucirii min­ților inginerești — energie solară, eoliană, nucleară, termică (pe baza materialului carbonifer) și gaze de șist. Toate aceste rea­lizări demonstrează că America este, la pro­priu, o naţiune energică.

 

Secretul abundenței se află în lucrarea min­ții. Vă propun această ultimă com­pa­rație: generația părinților mei a fost obli­gată să-l citească, în prima tinerețe, pe Karl Marx, Zaharia Stancu sau Mihai Be­niuc. Imaginația unor Jack Welch, Bill Ga­tes ori Steve Jobs s-a hrănit din pildele unor cărți scrise de Napoleon Hill, Zig Zi­glar sau Jim Rohn. Ce uriașă diferență în­tre reușitele de peste Ocean și neîm­pli­ni­rile noastre!

 

Din acest motiv, astăzi îi dau dreptate sol­datului yancheu din trenul elvețian In­terRegio. El s-a ridicat în picioare să-și apere țara pentru că și-a amintit, pe­sem­ne, de mormintele compatrioților uciși pe nisipurile Normandiei. Pentru ce? Pentru li­bertate.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22