De același autor
Prin 1992, un locatar dintr-un bloc bucurestean deranjat de poluarile provenite de la un atelier de pictura de sticla, solicitand judecatorului sa dispuna interzicerea respectivei activitati, a obtinut-o, dar nu pentru motivul "otravirii" aerului, ci invocandu-se banala, dar istorica... tulburare a folosintei locuintei! Cazul ramane semnificativ pentru modul în care justitia reactioneaza înca în fata noului si în special a problematicii ecologice, dificil de perceput în tiparele dreptului clasic. Perpetuarea unei asemenea atitudini, în ciuda evolutiilor rapide de la nivelul legislatiei si al mentalitatilor, inclusiv judiciare, devine însa din ce în ce mai preocupata.
Intr-adevar, în societatea postmoderna în care deteriorarea grava a ambientului afecteaza major calitatea vietii, justitiabilitatea legislatiei ecologice si efectivitatea ei reprezinta o prioritate, iar pentru Romania chiar o conditionalitate a integrarii europene.
Domeniul mediului a cunoscut, si în tara noastra, mai ales în contextul preluarii acquis-ului comunitar, o reglementare abundenta, exprimata în peste 300 de acte normative si zeci de tratate internationale ratificate, constituindu-se astfel dreptul mediului, devenit în ultimii 16 ani, pe langa o consistenta ramura a sistemului juridic, o disciplina de studiu universitar si domeniu de doctorat. Realizarea acestei masive si stufoase legislatii genereaza, în mod evident, numeroase cazuri de neaplicare sau aplicare insuficienta ori incorecta, care presupun, spre corijare, adeseori implicarea justitiei. Contenciosul de mediu - civil, penal, administrativ - ramane, totusi, limitat în raport cu amploarea reala a fenomenului (încalcarile reale de lege).
Asa, de exemplu, potrivit raportului pe 2005 al Garzii Nationale de Mediu, cele 41.549 de controale efectuate au condus la aplicarea a 6.093 de sanctiuni contraventionale si la declansarea urmaririi penale în 76 de cazuri; numarul contestatiilor la masurile dispuse a fost de 352 de dosare.
La acestea se pot adauga cateva zeci de dosare civile sau penale generate din alte surse, tot pe marginea unor probleme de natura ecologica. Totodata, în ultimii ani, s-au adoptat si reglementari suplimentare si specifice privind garantarea si facilitarea accesului la justitie în materie de mediu, pentru satisfacerea cerintelor dreptului la un mediu sanatos (recunoscut constitutional si prin Conventia de la Aarhus).
Cum se poate explica o asemenea ineficienta a aplicarii legii ambientale?
Explicatiile sunt mai multe si se întrepatrund.
Reticentele judecatorului pleaca mai ales de la noutatea domeniului si redundanta mentalitatilor profesionale traditionale, pe fondul absentei preocuparilor de însusire a unor concepte si asimilare de practici inedite si specifice. Pasivitatea cetatenilor în a actiona în justitie ilegalitatile ecologice are si ea partea sa de vina; la faptul ca doar cateva procente dintre acestia considera problemele de mediu ca importante, se adauga lipsa informatiilor adecvate si mentalitatile civice involuate. Bine cunoscuta lentoare si complexitate a procedurilor judiciare si caracterul lor, uneori constiinta, amplifica aceasta atitudine.
Inactivitatea organizatiilor neguvernamentale pare si ea inexplicabila; desi înregistrate cu sutele la tribunal, iar legea conferindu-le dreptul de actiune în justitie, în ultimii 10 ani, doar trei dintre acestea au înteles sa uzeze de el. Lipsa fondurilor minime, experienta scazuta si instruirea neadecvata a activistilor, pe fondul unei culturi civice ecologice scazute, constituie o cauza principala.
Daca aceasta este situatia si explicatiile ei, se pune întrebarea: ce-i de facut?
Facilitarea accesului la justitie, prin masuri precum: scutirea de taxa de timbru a cererilor privind mediul, asigurarea gratuitatii asistentei juridice si a expertizelor tehnico-stiintifice necesare, stimularea societatii civile si a publicului de a angaja procedurile judiciare aferente (în special, dar nu numai, printr-o informare si o educatie adecvate).
Simplificarea si accelerarea procedurilor judiciare, concomitent cu pregatirea complementara a magistratilor în materie; daca instituirea unor instante specializate pe probleme de mediu ar parea, la acest moment, excesiva, crearea unor complete pregatite în acest sens ar fi, fara îndoiala, binevenita, precum si pregatirea speciala în cadrul formulelor existente.
Stimularea ONG-urilor de mediu, dupa modelul occidental, în a utiliza calea justitiei pentru protejarea mediului si prin consacrarea legislativa a posibilitatii ca acestea sa exercite drepturile recunoscute partii civile (inclusiv încasarea contravalorii daunelor-interese si a cheltuielilor de judecata, sume care sa fie folosite conform scopului lor) în cauzele vizand repararea prejudiciilor directe sau indirecte aduse intereselor colective prin poluare sau degradarea în alt fel a mediului.
Si, nu în ultimul rand, perfectionarea si completarea continutului legislatiei de mediu, promovarea conceptelor si institutiilor juridice adecvate si eficiente în domeniu.
Numai dupa depasirea acestor restante si afirmarea unei adevarate si eficiente justitii ecologice, protectia mediului va deveni, tot mai mult, si o realitate romaneasca.
