Cu mitraliera la tampla pacii?

Cu exceptia discursurilor bombastice ale liderilor Hamas, nici un comentator politic nu dadea drept sigura victoria gruparii teroriste in alegerile electorale din cadrul Autoritatii Palestiniene. Chiar si sondajele efectuate in ziua votului dadeau drept victorioasa gruparea Fatah, ce-i drept la o foarte mica distanta de Hamas. Si deodata, lovitura de teatru: cu o majoritate surprinzatoare, gruparea terorista invinge, declansand explozia de bucurie a sute de mii de simpatizanti si stupoarea Occidentului.

Miercurea neagra

Asa au denumit aceasta zi atat israelienii, cat si palestinienii sustinatori ai miscarii Fatah. Dar nimeni nu a comentat rezultatele si nici nu a criticat modul in care s-a desfasurat scrutinul. Si nu numai din cauza stupefactiei, ci si din cauza ca fiecare a fost nevoit sa recunoasca in sinea sa tristul adevar pe care nu a vrut sa-l accepte niciodata: victoria Hamas era mai mult decat evidenta. Semnalul decisiv a fost dat in timpul alegerilor locale, cand reprezentantii hamasisti au castigat in cele mai importante localitati din cadrul Autoritatii Palestiniene.

A fost un vot pentru schimbare, un vot de pedeapsa pentru liderii Fatah si pentru coruptia care atinsese cele mai inalte nivele ale acestei miscari. Nu a fost nicidecum un vot direct impotriva Israelului, fiindca insisi liderii Hamas, desi nu au nici o experienta politica, au stiut sa-si desfasoare campania electorala in asa fel, incat sa cuprinda tot spectrul necesitatilor imediate ale poporului: eliminarea coruptiei si a saraciei, eliberarea detinutilor miscarii si, atentie, de abia pe locul trei, lupta impotriva Israelului.

A fost o victorie care i-a speriat nu numai pe adeptii democratiei, dar chiar si pe cei care au obtinut-o. Desi pe tot parcursul campaniei electorale au depus toate eforturile pentru a se autoconvinge ca vor castiga, odata victoria obtinuta, liderii Hamas s-au trezit fata-n fata nu numai cu opinia publica interna, cat mai ales cu cea internationala, care astepta de la ei nu numai lozinci, ci fapte concrete si decizii, in special in relatiile cu Israelul. Asemenea unor elevi prinsi cu lectiile nefacute, noii alesi au inceput sa se lanseze in fel de fel de declaratii contradictorii, de la distrugerea Israelului la constituirea unui stat islamic intre raul Iordan si Marea Mediterana si pana la posibile contacte cu “entitatea sionista”, prin intermediul unui partener neutru, sau chiar tratative directe cu statul evreu. Unii s-au grabit sa declare ca se vor opera amendamente in Charta Hamas cu privire la Israel, altii au spus ca nimic nu se va schimba.

Si, in timp ce invingatorii incercau sa ingurgiteze victoria, invinsii au actionat imediat: Abu Ala si guvernul sau au demisionat, anuntand ca Hamas este cel care va forma noua guvernare, iar Abu Mazen, Muhamad Dahlan si Djibril Rajub au dat declaratii aproape identice, anuntand ca nu vor participa la o coalitie guvernamentala cu Hamas.

Palestinienii pe baricade

Violentele care au cuprins AP in acest sfarsit de saptamana reprezinta o expresie clara a debusoladei ce caracterizeaza strada palestiniana. Sustinatorii Fatah au iesit in strada cu zecile de mii, cerand atat demisia actualei conduceri a partidului, pe care o acuza nu numai de coruptie, ci mai ales de pierderea alegerilor, cat si neparticiparea la un guvern din care face parte Hamas. Din masini care circulau in viteza, adeptii miscarii teroriste au deschis focul asupra fortelor de ordine si asupra manifestantilor Fatah, inregistrandu-se cel putin 12 raniti. Situatia tensionata din teritoriile palestiniene este agravata si de reactia comunitatii internationale, care, in frunte cu SUA, dupa ce si-au revenit din socul victoriei Hamas, au anuntat ca nu vor mai trimite ajutoarele financiare pana cand gruparea islamista nu va renunta la terorism si nu va recunoaste statul Israel.

Ca reactie imediata, liderii Hamas, in frunte cu Ismail Hanie si Mahmud A-Zahar, au denuntat “santajul” american si au sfidat opinia internationala. Dar aceste luari de pozitie drastice se vor atenua curand, in momentul in care pragmatismul va domina starea de spirit tipica miscarii teroriste, fiindca, din momentul in care vor lua in mod oficial in maini fraiele puterii, hamasistii vor trebui sa-si puna in practica promisiunile electorale. Si cum vor plati salariile a zeci de mii de angajati? Cum vor asigura conditii de lucru zecilor de mii de someri? Cum vor obtine eliberarea detinutilor aflati in inchisorile israeliene? Cum vor negocia intoarcerea refugiatilor palestinieni? Prin continuarea atentatelor sinucigase impotriva Israelului si infruntarea comunitatii internationale sau prin diminuarea, daca nu stoparea activitatilor teroristilor si asezarea la masa tratativelor cu statul evreu, dupa ce vor recunoaste dreptul sau la existenta?

çnsusi premierul interimar israelian, Ehud Olmert, a declarat la Congresul interdisciplinar care a avut loc recent la Herzlia ca Israelul va fi gata sa trateze cu orice organizatie sau for care va fi gata sa-i recunoasca legimitatea prezentei in regiune.

Mai mult decat atat, liderii Hamas stiu foarte bine ca daca, dupa ce vor lua puterea, vor continua actiunile teroriste antiisraeliene, reactia Israelului va fi cu mult mai dura decat a fost pana acum, fiind vorba de un stat cu parlament, si nu de o organizatie terorista. Iar bunastarea palestinienilor, trambitata de hamasisti, depinde aproape in totalitate de pacea cu Israelul sau macar de acea “liniste tehnica” pe care Abu Mazen nu a reusit sa o impuna, de frica izbucnirii unui razboi civil.

Israel in expectativa

Si iata ca tocmai statul evreu, cel mai direct interesat in aceasta afacere, nu reactioneaza oficial asa cum multi s-ar fi asteptat: nu s-au luat masuri speciale de securitate, nu s-au inchis punctele de trecere, nu s-a interzis intrarea muncitorilor palestinieni in tara si nici nu s-au lansat declaratii amenintatoare. Mai mult decat atat, desi a devenit tinta atacurilor dreptei nationaliste si a partidelor religioase, care cer intreruperea oricaror contacte cu AP condusa de Hamas, guvernul, constituit numai din ministri ai partidului Kadima, a dezbatut in sedinta sa saptamanala... posibilitatea transferarii in continuare catre AP a sumelor de bani obtinute din taxele TVA. Totodata, premierului interimar Ehud Olmert, recunoscand ca “acesti bani nu apartin Israelului”, a atras atentia ca aceste sume transferate palestinienilor risca sa fie utilizate de organizatiile teroriste. In schimb, ministrul Afacerilor Externe, Tzipi Livni, a sustinut ca este prematura o decizie de blocare a acestor plati si trebuie asteptat ca AP sa-si recapete echilibrul.

De remarcat ca, in aceasta problema, guvernul israelian se confrunta cu o situatie sensibila, dupa ce SUA si Europa au anuntat public ca nici un fond financiar nu va fi transferat AP conduse de Hamas, atata timp cat organizatia terorista nu va renunta public la violenta si nu va elimina din Charta sa paragraful prin care se cere distrugerea Israelului.

Surprinzator si poate de bun augur este faptul ca in aceste zile, cand anarhia pare sa fi pus stapanire pe teritoriile aflate sub controlul Autoritatii Palestiniene, ministrul israelian al Apararii, Shaul Mofaz, a explicat guvernului ca “Hamas da dovada de responsabilitate” si ca in scurt timp “organizatia va incerca sa franeze actele de terorism”. Mofaz a subliniat ca, in aceste zile, “conducerea palestiniana se afla in stare de soc, iar Fatah, preocupat de a face ordine in partid, nu este pregatit sa franeze Hamasul”. In final, guvernul israelian a decis sa nu mai transfere banii catre AP.

Fara masuri drastice militare si de securitare, dar si fara declaratii amenintatoare, Israelul si-a anuntat in mod concis si clar pozitia oficiala dupa victoria Hamas, prin glasul premierului interimar Ehud Olmert: statul evreu ramane ferm pe pozitiile sale, nu va accepta nici un compromis si cere dezarmarea organizatiilor teroriste, anularea paragrafului din Charta Hamas privind distrugerea Israelului si respectarea acordurilor incheiate si asumate de Autoritatea Palestiniana.

Tel Aviv, 29 ianuarie 2006