O reusita PSD, democratizarea saraciei

Acum catva timp, premierul spunea ca sta cu urechea la pamant. Nu ca sa auda tropotul investitorilor, ci pentru a afla dorintele neimplinite ale oamenilor. Cand si cand mai arunca un ochi pe fereastra sa vada cum sta cu oamenii, cel mai de pret capital, vorba presedintelui Iliescu. Cand capitalul e pe punctul sa faca implozie, premierul si ciracii umbla la pusculita, maresc alocatiile pentru copii, sa le faca saracia mai frumoasa. Cand vad ca se ingroasa randurile la ajutoare, promit ca vor dubla pensiile, ca vor ridica pe noi culmi de progres salariul minim, ca vor da pensionarilor din agricultura bani cum n-au mai vazut si ca vor micsora impozitele. Haiducii de la guvern au gasit solutia fericirii, distribuie saracie la cat mai multi. Saracia e numarata, cantarita, impartita in bucati cat mai mici, ca sa ajunga la toti. Arogantii din guvern au vrut mereu sa aiba o relatie buna cu saracimea. Sa fie stimati, chiar daca viata a vrut ca unii sa mearga in limuzine, altii striviti prin autobuze. Poate, de aceea, presedintele Iliescu si premierul Nastase s-au afisat, intr-una din serile trecute, intr-o cafenea de pe Corso. Au discutat cu patronul, cu clientii. Mergeau la Festivalul Enescu si si-au gasit un moment sa coboare in strada. E drept, localul nu era o spelunca populara, sa miroasa a bere si a cripta. Era luminat a giorno, cafeaua era autentica, paharele neciobite, mocheta proaspat curatata gemea de calcatura militaroasa a SPP-istilor, iar limuzinele isi urmau stapanii la pas, ca niste caini de paza ai democratiei. Cei doi au semnat condica la intalnirea cu tara printre mesele localului, sa nu se mai spuna despre ei ca sunt cu capul in traista de bani si nu se preocupa. Aceste plonjari spontane in miezul lucrurilor, in sanul multimii, sunt tot mai dese, pe masura ce trec zilele degeaba, catre anul electoral 2004. Adrian Nastase a mai facut o baie de multime acum cateva saptamani, cand a coborat in pas sportiv la metrou, sa-i miroasa mucegaiul si sa-l pipaie saracanii. Purta in buzunar o noua strategie de combatere a saraciei. Groasa strategia, rezistent buzunarul.

Saracia e importanta pentru PSD. Mai precis, combaterea ei. E sarea si piperul luptei de clasa dintre smecherii din gasca lui Adrian Nastase, care au painea, cutitul, banii si fiscul de partea lor, si restul populatiei care, pe langa saracie, mai au de aparat si nevoile, si neamul. Saracia le asigura clonelor lui Iliescu capital politic, voturi, pretuire. Cu cat e mai neagra, cu atat haiducii lui Micki Spaga si Vanghelie taie mai subtire tortul social si ramasitele bugetare. Nu trece discurs sa nu fie evocata.

Obsedati de sondaje si de pulsul statistic al natiunii, PSD-istii stau cu nasul in grafice sa vada cum le creste electoratul sarac, odata cu economia. Ii preocupa. Duc pe brate cosul alimentar care prevede ca o familie formata din 2,8 oameni consuma lunar circa 5 milioane de lei.

Discursurile si planurile de combatere a saraciei au un public numeros care creste pe zi ce trece. Mai bine de jumatate dintre romani o duc de pe-o zi pe alta. Altii spun ca n-o mai duc mult. Cand cei mai de jos ajung si mai jos, guvernul mai elaboreaza o strategie de combatere a saraciei. Saracia, desi strasnic combatuta, e tot mai prospera. I-a atins chiar si pe cei mai luxosi saraci, cei din industria de aparare si din minerit. I-a contaminat si pe militari, aruncandu-i tot mai jos pe scara sociala, alaturi de profesori si medici. Tot mai multe esantioane reprezentative bantuie economatele guvernarii Nastase. Ai zice ca preocuparea principala la guvern este sa-i faca pe oameni sa-si doreasca sa fie tot mai saraci. Le promite ca le va plati diferentele dintre pretul nou si cel vechi la energie termica sau la electricitate. Nu sufla nimeni o vorba despre influenta pe care majorarea preturilor la energie o va avea asupra celorlalte preturi. Va da partidul niste bani, ca d-aia e social-democrat. Sa tot fii sarac, docil si imbecil, la mila guvernului.

Nu stim daca renteaza sa fii sarac. Unii se complac, mandri ca au dreptul sa fie saraci. Ii vezi fericiti ca au un venit minim garantat. Fac cozi sa-si ia ajutoarele. Se bat pentru compensatii. Dau mita pentru o pensie mizera. Cand nu gasesc medicamente compensate, prefera sa boleasca in continuare. Se multumesc sa primeasca totul la pret si calitate de second-hand. Nu stiu ce smecherii sa mai nascoceasca, sa le mearga maruntisul in continuare. Ii ridica in slavi pe autorii saraciei lor. Sunt parintii lor spirituali. Privesc cu teama schimbarea codului fiscal. Nu cumva vor plati impozit suplimentar pe banii primiti pomana? Nu cumva vor trebui sa renunte la nisa lor sociala, cea aducatoare de privilegii, nu cumva vor depasi adica plafoanele minime pana la care se dau ajutoare si vor fi nevoiti sa mearga sa-si caute de munca?

E greu de stiut daca pentru saraci renteaza. Un semn ar fi ca multi saraci parasesc tara, prefera sa devina saracii altora. Sunt saraci, dar macar muncesc pentru asta. Pentru cei care impart saracia cu siguranta renteaza! Atat de mult, incat par sa premediteze indelung saracia romanilor. Asa se face ca datoriile marilor bogati sunt reesalonate sau trec la datoria publica. Atarna la sfarsit de an in toate buzunarele. Daca si-ar plati datoriile, marii finantatori ai PSD-ului ar deveni si mai saraci ca saracii din statistici. Mai mult, ar infunda puscaria. Insa, daca ar fi asa, n-ar mai avea cine sa-i finanteze pe saracii din guvern. Cine sa le organizeze seminariile simandicoase despre saracie si decalajele lumii contemporane? Cine sa le sponsorizeze cartile? Cine sa astearna masa pentru invitatii care trebuie convinsi ca in Romania s-a facut reforma? Cine sa mai contribuie la nesfarsita lor campanie electorala? Si-apoi ce poate fi mai reconfortant decat sa te gandesti ca te vor vota ambele categorii de asistati! Saracii, pentru ca au devenit dependenti de saracie si n-ar renunta la ea pentru nimic in lume, bogatii putrezi de datorii, pentru ca le place banul public. Are gust si miros de ban muncit de altii.