De același autor
Locul 1. Alex Mihai Stoenescu. Seriozitate, pricepere, pasiune, vigilenţă, patriotism fierbinte, disponibilitate totală și dotare deosebită pentru culegere de informaţii sunt câteva din superlativele Securităţii la adresa informatorului Alex. Rolls Royce-ul turnătoriei la români și idealul turnătorului dezinteresat.
Aproape, pentru că a primit și bani, dar foarte puţini. Doar pentru a-i fi stimulate calităţile native: 1.500 de lei, în trei tranșe, într-o carieră scurtă de ciripitor. Scurtă pentru că la trei ani de la recrutare a trecut în faza superioară a membrului cu drepturi depline. De partid. Cariera scurtă, succese mari.
În trei ani a produs o sută de turnătorii, cam 33 pe an, mai mult de două pe lună! Un stahanovist. Îţi vine să întrebi dacă mai avea și alt hobby. Dacă maiorul de la SRI și ungureanul de la SIE, unde Securitatea e încă la mare preţ, cel puţin sub forma dosarelor de siguranţă naţională, sunt în căutarea unui modelul pentru statuia turnătorului încă necunoscut, Alex pare omul potrivit.
Iată, din analele Securităţii, cu precizia și cu stilul ei, una din faptele de arme săvârșită la numai două săptamâni de la recrutare: „În dimineaţa zilei de 12.04.1984, la ora 9.50, a surprins, în dreptul agenţiei CEC din Piaţa Amzei, un individ care fotografia cozile la diferite magazine. Sursa l-a urmărit pe individ şi i-a reţinut semnalmentele, după care s-a deplasat rapid în dreptul cofetăriei Casata, unde a făcut cunoscute cele văzute unui sergent major de miliţie aflat în misiune. Împreună cu acesta, sursa şi alţi lucrători de miliţie, precum şi un ofiţer M.I. au pornit în căutarea individului, cercetând magazinele şi toate unităţile comerciale din zonă. La ora 10.30, sursa l-a identificat pe individ în apropierea unor cozi şi a atras atenţia ofiţerului M.I. că individul (alertat de agitaţia subofiţerilor de miliţie) s-a ascuns între oamenii de la coadă. În momentul în care individul s-a izolat de coadă încercând să-şi plaseze aparatul foto într-un autoturism a fost reţinut şi identificat”. Homeric!
Să ai 31 de ani, cât avea Alex în 1984, să trăiești ca tot românul cei trei „F”, foamea, frigul, frica, cu cozi enorme al orice, coada fiind semnul bunăstării în comunism, și să stai cu ochii pe cel care le fotografiază, să-l semalezi organului și să contribui activ la prinderea lui, este proba că Alex al nostru făcuse saltul calitativ de la maimuţă la „omul nou”, la fratele mai mic, dar atât de util lui Big Brother. Un Pavlik Morozov, adult, de Dâmboviţa. Un aliaj unic și foarte preţios de răutate, ticăloșie și prostie. Monumentale. Toate.
Când dosarele au început să devină publice, Alex și-a mărturist păcatul. Cu delicateţe și cu o anumită pudoare. Turnătoriile ţineau de profesia lui de subinginer. Aspectele sesizate de el erau de natură pur tehnică. Deși doar subinginer, era unicul specialist în tehnologice militară ce putea fi consultat de securitate! Oricum, nu ştie să fi afectat pe cineva cu informaţiile date de el. Şi, firește, minţea.
Fotograful turnat pentru că imortaliza cozi la carne, despre care Alex a dat relaţii la IGM, a fost anchetat și trimis instanţă, acuzat că intenţiona să expedieze fotografiile la Europa Liberă, iar colegi pe care i-a turnat s-au cu ales dosare de urmărire informativă, cu violarea corespondeneţei, a convorbirilor telefonice, cu mutarea în alte locuri de muncă.
Unul din laitmotivele turnătoriilor lui Alex era comentarea la slujbă a știrilor difuzate la Europa Liberă. Şi deși ţinea să-și asigure securistul care-l pilota ca el nu mai asculta Europa Liberă de vreo 10 ani, când cu nenorocirea de la Cernobil și-a călcat pe conștiinţa lui de om nou și a ascultat oficina. Dar nu pentru că presa, radioul și televiziunea de partid și de stat au ignorat știrile zile întregi. Nu. A ascultat pentru a sesiza cum sunt interpretate în colectiv!
Interpretările erau catastrofale la adresa conducerii de partid și de stat. Alex a avut mult de muncă. S-a achitat exemplar de sarcină!
Turnătorul Alex e un caz complicat și mă tem că până și psihiatrii ar avea ceva de furcă cu el. A dorit de tânăr să fie ofiţer de Securitate. N-a putut din cauza vederii. Un accident din copilărie, dar și un handicap depășit cu brio ca turnător.
După revoluţie, a migrat prin mai multe partide, a făcut cariera la nivel înalt, de la armată, la Teatrul Naţional (sub Săraru) și s-a reciclat în istoric. Specialitatea lui este lustruirea patriotismului, uneori cu diagonală, foarte prizat de securiști. Pe care nu i-a uitat. Revoluţia a fost opera agenturilor străine, securistii au fost patrioţi, legionarii n-au fost teroriști, nici antisemiţi, mareșalul Antonescu a fost doar un patriot, pogromul de la Iași a fost opera nemţilor, iar trenurile morţii au fost doar o neglijenţă. Undeva, în ceaţă din mintea lui Alex, se ghicește o conspiraţie ungaro-germano-britanico-americano-evreiască. Pentru a discredita în ochii lumii biata noastră ţărișoară!
Aleluia și amin!
Articol publicat si pe site-ul www.europalibera.org.
