De același autor
Lumea așteaptă cu sufletul la gură reacția Americii după noul atac cu arme chimice desfășurat de regimul Assad în Douma. Totul se întâmplă la un an după ce Administrația Trump a lovit cu rachete bazele regimului sirian pentru un episod similar și la puțin timp după ce președintele a anunțat că vrea să-și retragă trupele din Siria. Cei mai mulți observatori se întreabă însă dacă, dincolo de represaliile de moment, de mișcările tactice (și care ar putea să fie sprijinite de Franța și Marea Britanie), de gesturile teatrale, există și vreo strategie pe termen lung? Zigzagurile Casei Albe arată mai degrabă o politică incoerentă, fragmentată, captivă toanelor președintelui.
În ultima vreme, sunt tot mai multe semnale că Donald Trump revine nu doar în discurs, dar și în substanța politicilor sale publice la o logică electorală. Probabil aici se află și cheia de interpretare a celor mai recente schimbări operate la vârful administrației. Discursul pe care președintele îl afirmă acum în spațiul public intră în contradicție majoră cu pozițiile articulate de administrația sa pe parcursul ultimelor luni. La începutul anului, într-un amplu discurs la Universitatea Stanford, Rex Tillerson creiona liniile de forță pe care administrația era dispusă să le urmeze cu privire la Siria, obiectivul urmărit fiind acela de a aplica o „înfrângere durabilă“ Statului Islamic, dar și organizației Al-Qaeda. În acest context, Tillerson anunța faptul că „Statele Unite vor menține o prezență militară în Siria pentru a ne asigura că ISIS nu revine“. Suplimentar, Washingtonul dădea semnalul unor eforturi de stabilizare limitate menite să restaureze câteva dintre serviciile de bază (electricitate, apă potabilă, medicamente) în teritoriile (în special în Raqqa) eliberate de sub ISIS. Accentele au fost reluate de generalul H.R. McMaster, la 15 martie, într-un loc simbolic pentru conștiința umanității și pentru imaginarul „Never Again“ – Muzeul Holocaustului din Washington: „Am făcut progrese imense alături de aliați, dar mai rămân multe de făcut“. SUA își vor continua operațiunile până când „ISIS este complet înfrânt, centrele urbane sunt stabilizate, iar refugiații se pot întoarce în siguranță acasă“, a mai spus generalul. Astfel de mesaje generează anumite așteptări în Orientul Mijlociu, dar și la nivelul Coaliției anti-ISIS. Însă, mai mult, ele sintetizează politici adoptate chiar de președinte într-un proces din care face parte. Or, acum s-a răsucit cu 180 de grade, la numai câteva luni distanță.
Mai este un aspect la care trebuie reflectat. Deși vorbește despre victorii decisive, Donald Trump are o înțelegere extrem de distorsionată asupra lor. El este sedus de ideea de hardpower (nu uită niciodată să vorbească despre investiții-record în armată) și are numai dispreț pentru alocările de fonduri pentru dezvoltarea internațională, de exemplu, sau pentru orice eforturi de stabilizare postconflict, considerate drept exerciții irosite de nation-building. Pentru el, victoria are o încărcătură exclusiv militară și este desprinsă din războaiele clasice. Este sugestivă din această perspectivă referința pe care obișnuia să o facă în campania prezidențială către legendarul general american din Al Doilea Război Mondial George S. Patton. Or, caracterul războiului în secolul XXI este diferit de ultima conflagrație mondială, dimensiunea societală, dar și componenta politică devenind centrale. Este una dintre lecțiile importante extrase de veteranii campaniilor post-11 septembrie. Un eveniment găzduit la începutul lui aprilie de United States Institute of Peace dedicat Orientului post-ISIS rezuma exemplar această realitate. Moderat de fostul consilier pe probleme de securitate națională al președintelui Bush Jr. (Stephen Hadley), panelul îi reunea pe cei mai importanți actori, dar în același timp și cele mai importante instrumente în implementarea strategiei americane din Orient – generalul Votel (șeful Comandamentului Central), Brett McGurk (trimisul special pentru Coaliția anti-ISIS) și Mark Green (administratorul USAID). Mesajul transmis? Componenta militară trebuie atent sincronizată cu partea diplomatică și cea de dezvoltare. Altfel, totul riscă să devină reversibil. „Aspectul militar a fost partea mai ușoară. Greul de abia acum urmează, stabilizarea și consolidarea câștigurilor noastre“, spune Votel. Cu alte cuvinte, transformarea victoriilor militare în victorii politice.
O prematură dezangajare americană din Siria și Irak riscă să lase terenul liber noului aliniament strategic al regiunii Rusia-Iran (ambele maestre în cultivarea faliilor sectare), suplimentat de o Turcie tot mai decisă să se poziționeze în răspărul Vestului. Ironia face că, în timpul campaniei din 2016, Trump l-a atacat pe Obama pentru gestionarea dezastruoasă a retragerii din Irak, mulți observatori considerând-o drept una dintre cauzele care au contribuit la ascensiunea ISIS. Totul se întâmplă și într-un moment în care Irakul intră într-un sezon electoral delicat, unde competiția pentru întărirea suveranității irakiene, inclusiv prin demobilizarea milițiilor șiite controlate de Teheran și a reconcilierii cu comunitățile sunnite este departe de a se fi încheiat. //
Comentarii 3
Ioan Vlad Nicolau - 04-14-2018
Are Trump o strategie pentru Orientul Mijlociu? Intrebarea retorica pe care dumneavoastra o folositi in titlul articolului, pentru ca sa fie exhaustiv rationala si semnificativa pentru situatia data, ar trebui sa sune cam asa: are UE posibilitatea si instrumentarul politic si militar necesar pentru a stopa si rezolva agresiunea ruseasca asupra Europei si a Siriei, zone din propriul continent si din imediata lui apropiere? Agresiune care a afectat grav relatiile intre statele europene insile si relatiile Europei cu Statele Unite? Asa ar fi corect sa sune intrebarea dumneavoastra si raspunsul n-ar putea fi altul decit un cinstit si hotarit NU! Sau? Si daca-i asa, atunci n-ar trebui ca Europa sa contribuie intr-o mai mare masura la apararea ei teritoriala si integritatea ei morala ca structura homogena bine ancorata-n realitatile zilelor noastre? N-ar trebui sa se implice in rezolvarea problemei si anume alaturi de aliata ei America si nu d-an curelea si impotriva ei? Raspunsul la aceasta noua intrebare n-ar putea fi decit un la fel de cinstit si hotarit ba DA! Ba da, fiindca datorita Europei si ca sa nu ne ascundem pe dupa bat in special Germaniei si cancelarei Merkel datoram astazi situatia precara a continentului nostru in special si a lumii in general. Dementul Putin despre care nici nu se pomeneste in propzitiune, a inhatat doua bucati bune din EUROPA nu din AMERICA, provocind o stare de razboi cronic, stationat pe teritoriul Europei si nu undeva pe teritoriul american, in Pacific sau Atlantic. Rusia ameninta lumea cu un al treilea razboi mondial, aliindu-se cu un criminal sirian, un aiatolah, nu mai putin criminal si mai recent, cu un alt super mahomedan cu complexe de sultan, formind un front comun impotriva Europei civilizate si impotriva crestinismului, front cu totul si cu totul impotriva oricarei ratiuni, impotriva naturii as zice, provocind permanent lumea si aruncid-o pe muchia de cutit a unui dezastru definitiv. Asa dar Europa ar trebui intrebata ce are de gind? Daca ea are vreo strategie impotriva amenintarii rusesti. Dece America? Dece Trump in care supermoralistii nostri europeni arunca cu legume putrede si-l blestema de mama focului, cu orice ocazie si orice ar face sau spune, de parca America si presedintele ei ne-ar fi dusmani! Nu cei care vor sa dea in Europa ca porcu-n varza! Europa ar trebui intrebata daca are vreo strategie pentru a-si apara existenta in fata unui agresor care din 2014 si pina-n momentul de fata fiindca ea, nu America, suporta fara sa cricneasca amenintari, agresiuni, incalcari de tratate si conventii internationale. De patru ani! Flagrant, nerusinat, evident! Si tot de atitia ani si tot ea, Europa, se ascunde pe dupa bat facindu-se ca ploua. Incercind sa-si escamoteze lasitatea, facind abstractie de realitatea faptului si crezind ca poate insela pe cineva, bagatelizind lucrurile cum ca de fapt nu se-ntimpla nimic, isi jutifica neputinta, spaima atavica fata de lup nu face nici macar un gest cit de mic de opozitie. Si asta de la-nceput. De la anexarea de catre Putin a Crimeii si pina astazi, bagindu-si capu-n nisip ca strutul, iar dupa fiecare porcarie facuta de rusi si mai adinc, multumindu-se sa tremure de frica-n fata monstrului si avind grija numai sa nu-l supere pe mizerabilul agresor prea tare, punind permanent surdina anemicelor, soptitelor ei proteste, de ca si cum asta ar avea vreo grija sa devina civilizat si sa reactioneze jenat la ridicarea de deget a Europei si a balanganitului lui dojenitor de la dreapta la stinga si invers, ca o bunicuta care-si dojeneste blind nepotii. Noi Europa, n-am reactionat la atacul direct al lui Putin urmat de anexiuni din propriul teritoriu, n-am reactionat chiar asa cum ne consideram noi si credem, ca suntem mama moralitatii, nici cind ei au calcat in picioare un popor intreg asasinind miseleste niste oameni inapoiati, prost inarmati si apoi initiind din ramasitele armatei lui Sadam Husein irakianul, refugiate in Uniunea Sovietica, o armata de asasini, chipurile mahomedani, dar gindita, initiata, realizata si sustinuta material logistic si militar de armata rusa, cu scopul ca prin teroare, aceasta nemaipomenita armata iesita ca prin minune din nimic, sa disloace un val de omenet pe care ei rusii sa-l arunce asupra nevinovatei, naivei si neputincioasei Europe, pentru o destabilizare definitiva a ei, cu ajutorul, FSB-ului, coloanei a cincea abundent reprezentata-n Europa prin partidele de stinga, printr-un dezmat propagandistic ne mai intilnit si a retelelor de spionaj construite de-a lungul a zeci de ani dupa prabusirea porcariei comuniste. Si sa nu uitam! Cu ajutorul masiv, de neconceput, al Cancelarei Germaniei Angela Merkel, care declara in fata televiziunilor lumii ca Europa este gata sa primeasca oriciti refugiati, nelimitat, neconditionat, veniti de oriunde si oriciti! De ca si cum ea ar fi fost presedinta UE, vreun dictator de tip Putin, Erdogan, sau vreun os de imparat! Fara sa-ntrebe pe cineva, fara sa ceara acordul celorlalti membri a deja putredului proiect european, asa cu de la sine putere, ca-i va primi, cu dragoste si cu bratele deschise. Bratele ei bine-nteles. Nu a le continentului dupa cum bine s-a vazut! Si daca n-ar fi fost Orban, un mic sef al unei mici tari europene, cu pretentii de dictator si el, ar fi intrat in Germania, ca celelalte tari nu si-au deschis cu drag bratele, nu 1.500.000 de asa zisi refugiati, printre care enorm de multi teroristi, ci poate doua zeci de milioane si chiar mai mult. Cu acordul sefei statului German! Fara acte, vara viza, ne invitati de nimeni calcind granitele ilegal sub privirile siderate a unei Europe, care a stat si s-a uitat la ne mai pomenitul fapt, tot asa cum se uita boul la tren si rumegind blind, se intreaba ce-i bizdigania aia si pe unde fluiera? Pentru a-mi preciza optiunile si a fi clar in cele ce voi spune, de la-nceput declar ca Orban nu este tipul de politician pe care eu l-as alege si-mi este profund antipatic. Ca politician si ca om! Nu! Nu fiindca-i ungur si nu fiindca este anti UE, actuala, fantomatica, asa zisa Uniune Europeana, care incepind din 2015, moment in care, s-o spunem pe bune pe teritoriul ei au navalit (navalit nu intrat!) 1.500.000 de elemente musulmane, dislocate si impinse catre Europa,de catre si cu ajutorul Rusiei, intrate ilegal, fara control, nu peste o uniune de state, ci ca definitie posibila a unei astfel de facaturi, s-ar putea spune ca au NAVALIT peste un proiect prost, conceput, rau condus si neterminat numit UE. Culmea! Aceste hoarde impinse de asa zisul Stat Islamic, catre Europa, hoarde care au determinat deteriorarea relatiilor intre statele europene, au intrat nestingherit si asa cum spuneam, cu acceptul catastrofalei Merkel, care se pretindea si probabil in inconstienta ei fara de margini inca se mai pretinde, un fel de sefa a Europei cu prerogative generale, decisive, absolute si de necontestat. Europa Unita ca proiect, n-a fost niciodata, sau mai bine spus n-a devenit niciodata un stat. Dar dupa ce in 2014 Rusia anexase Crimeea, teritoriul unui stat european, fara sa intimpine nici un fel de rezistenta, din partea proiectului UE, cu toate ca Anterior Rusia semnase tratatul de frontiera cu Ucraina și Memorandumul de la Budapesta prin care garanta integritatea teritoriala a Ucrainei, proiectul european se fisurase si incepuse sa se destrame. Si imediat dupa aceea, Rusia vazind lipsa totala de reactie a asa zisei UE, dupa aceeasi metoda si scenariu utilizat la anexarea Crimeii, a declansat un razboi civil in Ucraina determinind un asa zis razboi neconventional cu ajutorul elementelor rusesti preexistente-n Dombas , a coloanei a cincea existenta pretutindeni in lume si a armatei ruse mascata in bande de civili, sau militari fara insemne, tot asa fara reactie, de ca si cind lucrurile s-ar fi petrecut pe Marte. S-a scris s-a spus s-a constatat in presa vremii si in declaratiile sefilor de state a le intregii lumi, iar controversele, discutiile si protestele, ce au curs ploaie, au avut acelasi efect asupra rusilor lui Putin ca picaturile de ploaie asupra penelor gistii. Procesul anexării Crmeii, acest fenomen ilegal a stirnit multe controverse și este considerat de catre UE, G7, OSCE, NATO si ONU drept o anexare ilegala, care a inceput ca urmare a intervenției Rusiei in Republica Autonoma Crimeea și in orașul Sevastopol, diviziuni administrative ale Ucrainei, și dupa ce autoritați locale, necunoscute si nerecunoscute și-au declarat independența fața de Ucraina organizind un referendum, sub ocupație militara rusa, referendum nerecunoscut și considerat ilegal de guvernul de la Kiev și de comunitatea internaționala. (Din presa si comentariile mediilor mondiale de la acea vreme) A urmat interventia Rusiei in Siria, cind si-a dat seama ca in conditiile existentei Statelor Unite a le Americii, continuarea agresiunii asupra Europei ar fi insemnat un al treilea razboi mondial din care asa falimentara economic cum este, ar mai fi iesit din al treilea, daca ar mai fi iesit, mult prea mototolita pentru a mai putea sa supravietuiasca in vreun fel oarecare, asa cum a supravietuit dupa brabusirea comunismului. Ani de zile mentinind la putere un criminal ce se afla la conducerea Siriei, intre timp devenit marioneta in miinile lui Putin si in cirdasie cu asasinul si-a facut de cap in Siria, bombardind, asasinind, alungind din casele si tarile lor milioane de oameni, incalcind cu nerusinare orice fel de tratat international, orice fel de comportament si reguli morale, mintind, batjocorind organizatiile politice internationale si deciziile lor, exersindu-si armamentul si tehnica de lupta a armatei, aviatiei si marinei pe spinarea unui popor inapoiat, dezbinat, incapabil sa se apere, aruncind bombe cu gaz si facindu-se vinovati, el si marioneta lui, in felul asta de crime de razboi si impotriva umanitatii, pina in momentul de fata, facindu-se vinovati de asasinarea a 180.000 de oameni, ranirea a altor vreunui milion si ceva, nici nu se mai stie a citi, si alungarea altor milioane din casele si tara lor alaturi si in cirdasie cu asasinul suprem al tarii lui, sirianul Bashar al Assad, asasin care in lipsa sprijinului politic si inspecial militar, acordat de rusi, ar disparea la fel cum a disparut Sadam Husein al Irakului in 24 de ore si ar fi judecat si spinzurat de catre propriul lui popor, asa cum probabil se va si intimpla in cele din urma. Si iata ca astazi Simbata 14.04 2018 la ora 03, domnule Manea, Statele Unite, Franta si cu Anglia, bine-nteles fara Germania in virful careia inca se mai afla Angela Merkel, au atacat deocamdata numai o serie de obiective militare a le lui Asad. Fara sa piarda o racheta, asa cum declara Putin numai cu 24 de ore mai inainte, ca le va dobori pe toate! Cum va continua atacul asupra celor doi asasini, daca se va transforma intr-al treilea razboi mondial sau nu, nu stiu si nimeni nu poate sa stie inca, dar se pare ca intrebarea dumneavoastra infatuata, usor ironica, dar in fapt de tot naiva si-a gasit raspunsul mai repede si mai clar decit ne-am fi asteptat. Se pare ca Trump are totusi o strategie si inca in acord cu celelalte state civilizate a le Europei. Nu cu toate. Numai cu cele mai constiente si mai gata sa faca ceva pentru stoparea monstrilor care au iesit in ultima vreme ca niste tombi de sub pamint, din apele tulburi a le timpului nostru, fiindca le este foame. Le este foame de carne de om! De singe, de zeci, sute de milioane de morti. De ruine si dezastru! Ce parere aveti? Ar fi rindul cititorilor sa intrebe si al dumneavoastra sa raspundeti.
RăspundeLiviu - 04-12-2018
1. Ei da, toata lumea il blesteama pe Trump ! De ce nu si pe Obama, Hillary, Merkel si restul papagalilor din EU ? 2. De ce sa moara americani, cind sirienii insisi se indoapa in Germania si Suedia ? 3. Alternativa la Bashar e islamul - s-a vazut in Egipt ! Asa ca, cea mai buna solutie tot dictatura militara este pentru inca citeva sute de ani. 4. Rusia are nevoie de o mare calda si niciodata nu vor ceda Siria de dragul occidentalilor. 5. Siria ar fi pentru americani, cel mult, o chestie de orgoliu; deja sint implantati in Iordania, Irak, Arabia Saudita, Emirate - nu e prea rau. 6. Faptul ca Rusia se poate balaci in Mediterana satisface orgoliul ranit de saracia cronica a statului rus, distrus de alcool si coruptie.
Răspundealex - 04-11-2018
hai sa va explic: 1) nu iti stabilesti strategie pentru orientul mijlociu pentru ca iranul siria si rusia sa nu isi faca planuri! de ce sa spui ce vei face? ca ei sa se pregateasca? e asa important pentru presa americana si pentru congresmeni ca assad sa stie ce vrea america sa atace? 2) trump a spus ca vrea sa retraga america din siria si bashar s-a lasat pacalit de trump si a dat cu arme chimice in popor. de ce nu recunoasteti ca trump le-a intins o capcana iranului, siriei si rusiei spunand ca vrea sa plece? sunt sigur ca le-a zis si ca nu ii pasa de siria. si prostii l-au crezut! 3) de ce analistii americani si romani nu iau in considerare si statele musulmane din golf care au armate extrem de bine antrenate de catre americani? trump asculta de sauditi, iordanieni etc. ei ii spun ce sa faca pentru ca ei cunosc zona. sunt sigur ca printre comandourile kurde care au eliberat raqqa sau mosul se aflau si arabi din statele din golf 4) de ce nu luati in considerare ca e mai bine ca nu america sa bage bani in siria pentru stabilizare , ci sauditi si emiratele arabe unite? o sa vedeti ca cele 40 de state din coalitia musulmana condusa de sauditi vor dona bani pentru reconstructia siriei dupa inlaturarea (iminenta ) a lui bashar al assad.
Răspunde