Democrația, între Catedrala Neamului și Casa Poporului

Chestiunea definirii familiei în Constituţie este numai începutul unui șir de măsuri care combină manipulator politici publice protecționiste, proiecte distopice de societate și măsuri pronataliste cu iz național-ceaușist.

Raluca Alexandrescu 13.06.2017

De același autor

 

„Referendumul este expresia ultimă a de­mo­cra­ției“, „voința poporului“, „întoarcerea la po­por“: toate aceste fraze sunt zilnic pro­nun­țate în România, dar și în alte colțuri ale Eu­ro­pei, iar „poporul“ a devenit, din nou, obsesia unor elite po­litice în pană de inspirație ori cu agendă ascunsă. „Po­porul“, construct unificator ieșit din laboratoarele se­co­lu­lui XIX, revine periodic pentru a acoperi, sub argumentul ex­presiei supreme a de­mo­cra­ției, proiecte ori inițiative fără mare legătură cu aceasta.

 

Istoria și mișcarea ideilor din ultimele două secole ar fi trebuit să imprime o sănătoasă ne­încredere (cu totul carteziană!) față de ori­ce proiect care vorbește despre uni­tăți ab­stracte (popor, partid, etnie) sau în nu­mele lor, dar care alege să uite că îndărătul eti­chetelor stau întotdeauna indivizii, ce­tă­țe­nii: liberi, egali în drepturi și în obligații, unii în ra­port cu alții și toți în raport cu statul. Im­pasul democrațiilor contemporane se leagă, într-o manieră din ce în ce mai evidentă, de ne­re­cu­noașterea ori de ignorarea culpabilă a unei suc­cesiuni - ne place sau nu - fon­da­toa­re pen­tru modernitate: Declarația Universală a Drepturilor Omului, sistemul reprezentativ, dis­tincția public-privat. Sau, cum Benjamin Con­­s­tant a spus-o cel mai bine, cel mai lim­pe­de și cel mai simplu : dis­tinc­ția Antici-Moderni, în con­textul unui stat secular care de­curge na­tural din aceasta.

 

E o construcție a modernității care începe în secolul al XVI-lea și care este legată, în di­fe­rite moduri, de Renaștere, de Reformă, de schimbările de sub­stanță pe care le aduc aces­­­te noi paradigme în con­cepția asupra raporturilor din­tre individul-cetățean și noua arhitectură a sta­tului. Secolul al XVI-lea nu este unul paș­nic: e înțesat de războaie, de con­flicte de na­tu­ră religioasă și/sau politică. Dar, din pers­pec­tiva care ne interesează as­tăzi, două mari principii se conturează treptat și devin fun­da­mentale arhitecturii politicii mo­derne: cons­tituționalismul și libertatea (cu co­ro­larul său, dreptul la rezistență). Cons­ti­tu­țio­nalismul asi­gu­ră cadrul general al acțiunii statului în re­la­ția cu cetățenii săi, în vreme ce afirmarea prin­cipiului rezistenței indică sensul dublu al acesteia și-și rezervă un spațiu de reven­di­care în raport cu instituțiile politice.

 

Pentru România, relaxarea vinovată față de apă­­rarea drepturilor civile este cu atât mai stu­­pefiantă, cu cât numai o generație stă în­tre prezentul nostru discordant și sfârșitul unui regim totalitar care a bifat multe puncte afla­te astăzi din nou pe agenda publică.

 

În acest context, dezbaterile care se des­fă­șoa­ră în ultimele luni pe scena publică ro­mâ­neas­că (introduse de Coaliția pentru Familie) in­dică voința de a impune un discurs din ce în ce mai puțin aderent la democrația re­pre­zen­ta­tivă modernă, care în fond nici nu a apucat să funcționeze cu adevărat în ultimii 27 de ani. Suntem departe (încă) de a fi reușit să cons­truim un sistem democratic modern, sis­te­mul de partide este în mare măsură ne­func­țional, iar statul de drept este în continuare un concept care trebuie apărat cotidian cu mâ­na pe baionetă. Pe de altă parte, egalitatea de șanse (alt indicator important al de­mo­cra­ții­lor moderne) e încă un concept abstract, iar familiile - în toate formele și varietățile pe care situațiile de viață le pot genera - suferă în sărăcie, violență și abandon. Acestea sunt probleme reale și palpabile, iar îngrijorarea e legitimă. Ce ni se propune?

 

Actuala polemică în jurul Articolului 48 al Cons­tituției nu opune conservatori și pro­gre­siști, cum adesea se spune, căci și unii, și alții au jucat, de la începuturile democrației re­pre­zentative, du­pă regulile jocului modernității. Mo­derni sau antimoderni, ei fac parte din ace­eași pa­ra­digmă și au contribuit, în egală mă­sură, la ar­hitectura ei actuală, cu bune și cu rele.

 

Ceea ce se propune e ieșirea din joc și aban­do­nul unor puncte fixe, cum ar fi pro­iectul de­mo­crației liberale și căutarea unei uto­pice uni­tăți, un soi de Paradis pierdut al sen­tin­țe­lor de­finitive, certitudinilor absolute și co­n­tro­lu­lui. Chestiunea definirii familiei es­te numai în­ceputul unui șir de măsuri care combină ma­nipulator politici publice pro­tec­ționiste, pro­iec­te distopice de societate și mă­suri pro­na­ta­liste cu iz național-ceaușist. Îm­brăcate, toate, în mantia proteguitoare a cer­ti­tudinii. Dubiul cartezian e demodat. Ni se propune, încă o da­tă, întoarcerea la o unitate inițială, „trad­i­țio­nală“, deși experimentele si­milare ale ul­ti­mu­lui secol (religioase, politice etc.) arată cu pri­sosință cât de dezastruoasă poate fi pu­ne­rea lor în practică.

 

Nu suntem în Ungaria lui Orbán (încă), dar ne per­mitem luxul de a cocheta cu limitarea drep­turilor. Avem o Catedrală a Mântuirii Nea­mului cât Casa Poporului, dar citim peste tot semnele pierzaniei. Până într-atât, încât spi­ri­tul unei Constituții democratice (care pro­te­jează și garantează, nu restrânge și interzice) ori drepturile individuale devin mofturi, detalii supărătoare.

 

Ultimii ani au supus la grele încercări pro­iec­tul democrației liberale, în contextul tot mai fragilizat de elitele politice cutremurate de scandaluri de corupție sau minat de in­com­pe­tența autorităților în asumarea rolului fun­da­mental de protecție a propriilor cetățeni în fața amenințărilor de tot felul, în special te­ro­riste. Este limpede că democrațiile au nevoie de aer proaspăt: poate fi însă acesta generat de suflul propriei implozii?

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

CELE MAI CITITE

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2019 Revista 22