Legea educației: încă o piatră de gât

Raluca Alexandrescu 07.01.2014
SHARE 2

Vacanța parlamentară este, ca întotdeauna, un bun motiv pentru guvern să facă ceea ce practica legiferării în România i-a învățat pe deținătorii de portofolii că e sănătos, anume să dea ordonanțe de urgență. Iar premierul Ponta, departe de a inaugura o politică guvernamentală diferită - probabil dintr-un deficit de imaginație politică, prea absorbită de postările pe rețelele de socializare -, a cules din zbor această metodă simplă și eficace de a face legi direct prin circuitul scurt de la Palatul Victoria.

La sfârșitul anului trecut, guvernul a decis că face cadou populației varianta mo­di­fi­cată a unei legi căreia de mult i s-a pro­mis atenție sporită, anume Legea Edu­cației Naționale nr. 1/2011. Cu bunele și cu relele ei, despre care s-a tot scris la vremea potrivită, LEN a avut merite incontestabile, unul dintre cele mai no­tabile fiind acela că a arătat o voință de schimbare co­e­rentă a sistemului și o sti­mulare certă a calității și com­petiției în sensul bun, la nivelul învățământului me­diu și superior. E drept că efectele legii nu s-au putut face simțite, de vreme ce no­ua guvernare USL a început să se ocupe de modificarea legii începând cu toamna lui 2012. Și astfel, elevii, eternele victime ale luptelor politice pe scena educației, au încasat, pentru a câta oară, costurile in­constanței politicilor de resort.

Principiile fondatoare ale acestui act le­gis­lativ trebuie amintite, mai cu seamă într-un moment când o parte dintre ele sunt eli­mi­­nate de modificările recente. Se re­nun­ță, de pildă, la ideea stabilirii unui cla­sa­ment viabil în ierarhia universităților, așa cum se inițiase conform legii. Acest cla­sa­ment, care împărțea universitățile în trei ca­tegorii, A, B și C, adusese o lovitură con­siderabilă entităților particulare, clasate aproape fără excepție în categoria C. Fi­nan­țarea de la buget ar fi ținut cont de noul clasament, direcționând cu precădere fondurile către cele mai bune universități. S-ar fi produs, în timp, o selecție firească: uni­ver­si­tă­țile mai bune și-ar fi putut plăti mai bine profesorii, ar fi putut înzestra mai convingător logistica, ar fi atras în mod firesc studenți mai mulți și mai buni.

Clasamentul în chestiune a fost însă atacat în instanță de rectorul unei uni­ver­sități particulare și casat în urma hotărârii instanței. Acum, guvernul a semnat actul său de deces, reconfirmând vechiul sistem (celui nou nu i s-a dat, de fapt, ocazia să fie pus în practică) de fi­nanțare pe număr de studenți, fără dis­cri­minare, indiferent de competitivitatea ins­tituției. La ce bun să mai fii performant, când numai numărul de studenți con­tea­ză, iar salariul e același, indiferent de câte publicații ai, cât de bun e cursul și cât de atrăgător pentru studenți?

Pe celălalt palier, al învățământului me­diu, lucrurile nu stau mult mai bine, deși modificările sunt aduse, formal, pentru a combate abandonul școlar și pentru a da o șansă în plus elevilor cu dificultăți de a-și construi din timp un parcurs școlar al­ternativ, profesional. S-a crescut astfel nu­mărul de ani de studiu obligatorii la 11, in­cluzând aici clasa pregătitoare. Un în­văț­ă­mânt obligatoriu de proastă calitate, men­ținut, mai ales în mediul rural, cu su­pli­nitori slab pregătiți și mizerabil plătiți, o rată în creștere a șomajului sunt tot atâtea piedici în calea atingerii acestui obiectiv.

Fericiții posesori ai unei diplome de ba­ca­laureat merg apoi să umple, indistinct, am­fiteatrele unor fabrici particulare de di­plome, protejate în continuare de mediul politic.

Învățământul gimnazial se pregătește, de la anul, pentru un examen de capacitate aparent mai serios. Sistemul care func­țio­nează de câțiva ani și unde mediile din gim­naziu decideau în proporție de 50% etapa următoare nu a dovedit în niciun fel că garantează o selecție mai bună decât, să zicem, un examen de admitere în liceu. Noua pondere, 25% mediile din gimnaziu, restul media de la examenul de capacitate, e o ocazie oferită elevilor de a recupera even­tualele pierderi date de un start mai lent în gimnaziu. Cu o condiție esențială, să existe o voință reală de a impune ri­goare, corectitudine și condiții egale de exa­minare și corectare pentru toți elevii claselor a opta, lucru deloc sigur, dacă ne ui­tăm cum s-au desfășurat anul trecut al­te examene naționale, cum ar fi ba­ca­lau­reatul, de exemplu.

Rămâne de văzut ce factori perturbatori vor interveni și aici. Certe sunt doar mo­dificările și nici acelea nu proiectează un tablou optimist. Or, învățământul a fost în ultimii 24 de ani domeniul poate cel mai supus aleatoriului experimentelor, am­bițiilor, orgoliilor miniștrilor. Fiecare mare reformă a adus cu sine schimbări bruș­te, confuze, rapide și fără viitor. Nu a existat o generație de elevi, după 1989, care să știe cu certitudine ce o așteaptă la capătul unui ciclu de învățământ. Re­zultatul îl vedem azi, deja, prin generații din ce în ce mai prost pregătite și îl vom tot vedea, atâta vremea cât sângerosul ex­periment al reformelor în educație va con­tinua în felul acesta. //

TAGS:

Comentarii 2

Andronache sorin - 01-14-2014

Pe mine m au marcat in invatamant ca elev metodele unei entitati.sunt nascut in 1969.in perioada 1979 1983 elev fiind in clasele 5 8 la scoala generala din hateg l am avut diriginte pe dragomir mircea care era profesor de sport.avea stagiul militar efectuat la securitate.este nascut in 1947.se vorbeste ca era informator al securitatii.odata la ora de dirigentie am fost amenintat cu bataia ca o sa ma mutileze si apoi sa fac petitii la ce institutii vreau.venea in stare de ebrietate la ore.percepea cotizatii la sport fara o baza legala.initea pe elevi in tehnici de paraturi.ii punea pe comandantii de grupa sa isi controleze colegii daca si au scris temele,iar cei care nu si le au scris sa i parasca la profesorul de materia respectiva.odata ca sa ma compromita,a spus in eata clasei ca as avea in par oua de paduchi.am fost la asistenta scolii,care a spus ca este matreata,dar acest paduche dragomir nu a spus in clasa ca a vrut sa ma discrediteze.o aducea pe fiicasa la orele de dirigentie sa caste gura si sa isi dea cu parerea .este nascuta in 1974.la revolutie paduchele striga in oras in gura mare jos comumismul.si a gasit credinta la greco catolici.a fost consilier local si director de scoala.a a avut probleme de sanatate.unii spun ca ar avea cancer.m am mai adus aminte ceva.a fost intre anii 1983 si 1989 membru in comisia revizie la cooperativa de credit hateg,luand indemnizatie.l au pus presedintele stegarescu ion si contabila sefa jula eva.sunt multe de scris despre aceasta canalie.

Răspunde

Fany - 01-11-2014

Invatamantul preuniversitar si-a devoalat,in aceste zile,mai mult decat alte dati,fata hidoasa a coruptiei.Cazul invatatoarei bucurestene este departe de a fi singular,el este clonat in intreg sistemul de invatamant.Toti am trecut prin scoala si stim de umilintele la care am fost supusi cand trebuia sa adunam bani pentru fondul clasei,fondul scolii si numeroase alte atentii pe care trebuia sa le oferim dascalilor(nu la toti) Ne speriam ori de cate ori dirigintele ne scula in picioare,in fata clasei,pentru a ne admonesta ca nu am adus banii pentru a fi predati mai departe." Din cauza voastra voi primi un calificativ slab la finele anului scolar",ne spunea dirigintele. Invatatoarea "ghinionista" este produsul unui liceu pedagogic unde cu siguranta a avut si dascali cu acelasi comportament degradant,comportament pe care ea,absolventa a liceului pedagogic,la "perfectionat" intr-un mediu educational corupt,transmitand,mai departe,mladitelor de pe mana ei aceasta moralitate viciata.

Răspunde

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2025 Revista 22