De același autor
Decizia Comisiei Europene de a întrerupe plăţile în cadrul finanţării proiectelor POS-DRU nu a venit din senin şi nici nu a provocat - oricât de cinic ar putea să sune - în mod real, printre cei implicaţi, surprize de proporţii.
Pe lângă disfuncţiile mai grave şi modalităţile ineficiente de acordare a finanţărilor - relevate de auditul efectuat recent şi care a provocat schimbarea conducerii POS-DRU -, devenise destul de limpede, încă de la izbucnirea scandalului în care a fost implicat fostul ministru al Muncii Ioan Botiş, că gestiunea acestei linii de finanţare cu bani europeni este defectuoasă. În ceea ce-l priveşte pe fostul ministru, care ar fi trebuit să stimuleze cheltuirea eficientă şi transparentă a fondurilor europene date spre păstorire, el crease un ONG la domiciliul personal, prin care atrăsese jumătate de milion de euro din fondurile POS-DRU, angajată fiind propria soţie. Scandalul care a izbucnit atunci a dus la demisia ministrului, precum şi la demiterea, semnată de primul ministru Boc, la câteva zile după aceea, a directorului de atunci al Autorităţii de Management al POS-DRU.
Exemplele la nivel înalt (invocate într-o analiză a Institutului de Politici Publice citată de cotidianul România liberă) ar putea continua cu Silviu Bian, fostul şef al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, învinuit de luare de mită în valoare de peste 270.000 de euro, de la opt angajaţi din cadrul unor proiecte POS-DRU.
Corupţia este cu siguranţă una dintre cauzele majore pentru care POS-DRU nu a funcţionat, fiind actualmente întrerupt pe termen de două luni (avem un termen de graţie până la jumătatea lunii martie pentru rezolvarea problemelor semnalate de mai bine de un an de auditul efectuat deja) cu şanse mari de a fi, în caz contrar, suspendat.
O altă cauză semnalată în ultima perioadă - şi care şi-ar putea găsi o parte de explicaţie în prima, dar poate şi în lipsa de competenţă a diferiţilor şefi care s-au perindat la conducerea acestei Autorităţi în anii trecuţi - este alocarea unor fonduri disproporţionat de mari pentru proiecte cu bătaie modestă, care nu justificau, din punct de vedere al proiecţiilor pe buget, alocarea unor sume importante, de ordinul milioanelor de euro. Consecinţele au fost numeroase, unele „naturale“, ţinând seama şi de maniera în care funcţionează, în genere, genul acesta de finanţări europene. Mecanismul este acelaşi la mai toate de acest tip, ele funcţionând pe bază de avansare a sumelor din partea entităţii contractante, care trebuie să facă apoi dovada cheltuirii judicioase - şi conforme cu bugetul - pentru a obţine rambursarea. Or, chiar şi în măsura în care aceste alocări ar fi fost făcute în deplină transparenţă, anvergura sumelor cerute nu a putut fi susţinută, în multe cazuri, de forţa insuficientă de absorbţie a organizaţiilor care primiseră pe mână proiectele. Imposibilitatea cheltuirii sumelor - importante - aflate în discuţie a condus, în mod inevitabil, la blocarea lor, ele neputând fi realocate unor alte proiecte (logica infailibilă a categoriilor de buget).
Până la urmă, chiar dacă nu corupţia e cea prezentă în aceste cazuri, de management defectuos cu siguranţă se poate vorbi, iar acesta a fost unul dintre principalele motive care au dus, de-a lungul timpului, la destituirea nu unuia, ci a doi şefi ai Autorităţii de Management al POS-DRU.
Într-un interviu realizat de Sabina Fati cu ministrul Afacerilor Europene Leonard Orban şi apărut în acelaşi cotidian, oficialul român declară că nu se consideră „nici pe departe principalul responsabil“ al întreruperii finanţării POS-DRU. Leonard Orban spune că problemele pentru acest program au fost depistate încă de la auditul făcut în 2009, sugerând astfel că miniştrii Muncii din această perioadă ar fi responsabili fiindcă „au ignorat neregulile“. „Data viitoare când greşim s-ar putea să nu mai fie întrerupte fondurile europene, ci suspendate“, a avertizat ministrul pentru Afaceri Europene, explicând că există nereguli la toate nivelurile. Leonard Orban a recunoscut că există dificultăţi şi din cauza conflictelor de interese, dar nu crede - în mod surprinzător, date fiind antecedentele domnului Botiş, de pildă - că demnitarilor ar trebui să li se interzică să acceseze fonduri europene. Până la urmă, România se trezeşte cu fonduri blocate nu atât pentru că nu este capabilă să le cheltuiască, ci mai ales pentru că, fundamental, nu a reuşit nici până acum să facă dovada că face cu adevărat parte din structurile la care formal a aderat la 1 ianuarie 2007. //
