De același autor
In galeria personajelor de tranzitie, o figura trista o face Antonie Iorgovan. Il inscriu in aceasta categorie nu doar pentru ca este considerat "parintele" unei Constitutii depasite, dar si pentru ca partidul sau pare decis sa se lipseasca de asa parinte.
Declaratia sa recenta, în care Nastase îsi alegea colaboratorii pe criterii de infractionalitate, masonerie si homosexualitate, a revarsat paharul. Liga Pro Europa l-a reclamat la Consiliul pentru Combarea Discriminarii. Au sarit în sus toti cei vizati: Eugen Bejinariu, Gabriel Oprea, Dan Matei Agathon, Marian Oprisan. Ilie Sarbu a zis ca-l ia de par si-l bate în plenul Senatului, sa-l vada toata lumea. Doar Iliescu
l-a aparat. Este "impardonabil" ce a facut Iorgovan, dar excluderea i se pare cam mult. Lasa c-o sa-l judece el în Consiliul de Integritate Morala, într-o buna zi. Conducerea superioara de partid s-a mai înmuiat, totusi, "i-a retras complet sprijinul politic". Iorgovan s-a conformat si a demisionat din functia de secretar al Senatului. Era însa prea tarziu. Comitetul judetean Caras-Severin l-a exclus din PSD pentru grave prejudicii de imagine. Iorgovan n-a recunoscut caracterul statutar al excluderii. Nici el si nici mica filiala Sichevita, unde Iorgovan era înscris. Zilele trecute Iorgovan înca vorbea ca un membru PSD despre soarta social-democratiei si încerca sa se vada cu Sorin Oprescu, seful organizatiei Bucuresti, sub aparenta unui proces în care îl apara pe acesta. Se pare ca, alungat pe usa organizatiei judetene Caras-Severin, Iorgovan ar putea sa se întoarca pe fereastra altei organizatii. Nu sunt specialist în statutul PSD, dar asa s-a pus problema si cand se vehicula ideea excluderii lui Nastase de la Bucuresti si s-a oferit sa-l primeasca filiala Dambovita. Era gata sa-i deschida si-un birou pentru audiente. Dupa acest rationament, un parlamentar exclus din organizatia pe care a reprezentat-o în alegeri ar putea face turul Romaniei, ca senator-itinerant, revenind în partid pe unde prinde un geam deschis. Chit ca nici unul, dar absolut nici un cetatean al judetului respectiv nu l-a votat.
Pe cat de ambiguu este acest statut, pe atat de confuza s-a dovedit opera capitala a domnului Iorgovan. Media a facut din el "parintele Constitutiei", lasand în umbra contributia unui Ion Muraru, seful Catedrei de Drept Constitutional, si a altor specialisti în domeniu. Insa felul impetuos de a fi, gura mare si statutul de senator independent l-au scos în fata pe Antonie Iorgovan. S-a speculat atunci ca el ar fi fost distribuit în acest rol de Ion Iliescu, tocmai pentru a juca mai convingator partitura autorului impartial al legii noastre fundamentale. Sa nu uitam ca este vorba de Constitutia prin care se împart puterile între primul presedinte, vechiul activist reciclat Ion Iliescu, si grupul lupilor tineri ai premierului Roman. Ea nu a functionat decat pe hartie, ca un fel de certificat democratic, bun pentru Occident. In fapt, cand presedintele a intrat în conflict cu guvernul, conturile s-au reglat cu minerii. Caracterul de Executiv bicefal, cu un cap la Palatul Victoria si altul la Cotroceni, a ramas consacrat, generand frictiuni permanente între toti presedintii si premierii lor. Iata de ce o iau ca pe o ironie fina ori de cate ori prim-ministrul Tariceanu caracterizeaza drept "institutionala" relatia lui cu Traian Basescu.
La fel de nefunctional este caracterul de "stat national" înscris în Constitutie, într-o tara cu milioane de minoritari si cu doua grupuri care îi reprezinta în parlament. A indus tensiune în raporturile cu comunitatea maghiara si nici nu a închis vreodata tema autonomiei.
Totusi, asa cum a fost, momentul elaborarii Constitutiei a însemnat pentru Iorgovan rolul vietii sale. Mai departe n-a facut decat sa coboare în ochii opiniei publice. Masiv si vesnic pus pe harta, cu un limbaj de peluza, Iorgovan si-a autodistrus soclul pe care soarta l-a cocotat o clipa, pana n-a mai ramas nimic. Ca avocat, a aparat cu succes tot felul de infractori, atragandu-si supranumele de "tatal hotilor". Ca un jucator care a avut noroc o data în viata, Iorgovan a continuat un joc care nu era pentru el, pana a pierdut tot. Pe mana lui, nu pentru ca se schimbase norocul. S-a vorbit despre o criza de identitate, Iorgovan nu mai stie cine e. Sa ti se spuna "parintele Constitutiei" si pana la urma "tatal hotilor" este o contraperformanta greu de egalat. Orbit, Iorgovan a protestat vehement atunci cand avocatilor parlamentari nu li s-a mai permis, de teama traficului de influenta, sa pledeze în procese penale. Ca figura politica, a reusit sa coboare si mai jos. El s-a remarcat printr-o agresivitate verbala iesita din comun la adresa fostului presedinte, Adrian Nastase, cand acesta a încercat o primenire a vechii garzi. Nastase s-a aparat cu amenintari niciodata duse pana la capat si revanse ieftine, gen "Iorgovan are probleme cu neuronii". Succesorul lui Nastase a avut parte de acelasi tratament, reforma institutiei parlamentului, propusa de acesta, fiind taxata ca cea mai mare idiotenie. Spilcuitul Mircea Geoana, proaspat picat din diplomatie, s-a dovedit la fel de inadecvat în fata stilului de mahala politica. Iorgovan a scapat cu carnetul întreg pana de curand, cand a sarit calul pentru a treia oara.
Excluderea lui Iorgovan, daca va ramane definitiva, n-are nici o noima politica, el fiind un rebel fara cauza. Iorgovan este înlaturat împotriva curentului, care curge în sensul îndepartarii preventive a fidelilor lui Nastase. Ne-am fi asteptat ca Iorgovan sa se înscrie firesc în tabara anti-Nastase. In felul lui, a si încercat sa o faca. A ridicat glasul si a tunat spre adversari: gasca de masoni, infractori, homosexuali! Pentru o clipa s-a lasat o tacere jenata, ca în birturile de cartier cand cineva se rasteste la bocanci. Pe urma l-au dat afara.
