„Revoluția fiscală“ bate în retragere?

De câteva zile, PSD se comportă ca o găi­nă cu capul tăiat, care aleargă fără noimă prin ogradă știind că se va prăbuși. Mai exact, de când premierul Tudose a amânat „re­vo­lu­ția fiscală“ a tripletei Drag­nea-Mișa-Vâlcov, anulând ședința de guvern de vi­neri, când „revoluția“ ur­ma să fie adoptată prin OUG, și apoi pe cea specială de luni, PSD s-a distins prin incoerență și indecizie, astfel încât luni nimeni nu mai știa cine se întâlnește cu cine și ce mă­suri fiscale se vor mai lua. Cu alte cuvinte, domnea haosul, cert fiind doar faptul că Liviu Drag­nea a încasat o nouă lovitură din partea premierului Tudose. Punerea în apli­care a Legii salarizării bugetarilor a de­venit incertă, căci ea depinde de re­formele fiscale propuse de Dragnea și Mișa și contestate de toată lumea: de la sin­dicate, care amenință cu greva generală, la patronate, care avertizează asupra hao­sului și destabilizării economiei, la so­cie­tatea civilă, care încearcă să oprească, prin proteste de stradă, zelul demolator al echipei Dragnea.

Reformele ministrului Mișa fuseseră deja avizate negativ atât de Consiliul Economic și Social (CES), cât și de Consiliul Fiscal, iar președintele Iohannis a demascat pu­blic lipsa de substanță a gândirii eco­no­mi­ce a PSD, întrebându-se, pertinent: 1) cum se poate explica faptul că, deși economia creș­te spectaculos, după statisticile pese­diste și proiecțiile Comisiei de prognoză, înca­să­ri­le la buget scad, ajungând la un mi­nim is­toric de aproximativ 25% din PIB, și 2) dacă PSD promite creșteri sa­lariale, de ce totuși salariile nu cresc ca urmare a apli­cării Legii sa­larizării bu­getarilor - sau cresc numai cu trei lei? De­și Liviu Drag­nea s-a făcut că nu aude criticile pre­șe­dintelui, pre­mierul Tudose pare să le fi înregistrat. Să refacem însă parcursul de­construcției eco­nomice pro­puse de PSD-ALDE, pen­tru a în­țe­lege mai bine di­mensiunile răului pro­vocat de ciuma popu­listă care are focarul în sediul PSD.

Totul a început după ce PSD a constatat că, după ce a mărit pensiile, in­dem­ni­za­țiile parlamentarilor și salariile primarilor și angajaților din administrația locală, re­ducând totodată o serie de taxe și im­pozite, pur și simplu nu poate finanța creș­terile salariale de 25% promise perso­na­lu­lui bugetar. Ca să salveze aparențele, pese­diștii au recurs la artificiul trecerii con­tri­buțiilor sociale și de sănătate integral în sar­cina angajatului, ceea ce duce, e drept, la o mărire cu aproximativ 25% a sala­riu­lui brut, nu însă și a salariului net, adică a venitului care contează pentru angajat. Dereglările nu s-au oprit însă aici. Pentru a compensa pierderile provocate de eli­mi­narea tichetelor de masă și de diminuarea sporurilor, guvernul a mărit salariul mi­nim și a redus impozitul pe venit de la 16% la 10%. Primarii de toate culorile po­litice, care au și așa dificultăți în a asigura plata salariilor din primării, au înțeles rapid efectul devastator al acestei reduceri asupra bugetelor locale, care primesc o cotă defalcată din impozitul pe venit. Până și liderul UDMR Kelemen Hunor s-a arătat nemulțumit, iar primarul general al Capitalei, Gabriela Firea, a cerut com­pen­sații. Dar compensațiile ar umfla și mai mult deficitul bugetar, într-un moment în care bugetul este în dificultate. Spita­le­le, de pildă, au rămas fără bani, pentru că guvernul nu le-a achitat integral sub­ven­ția de 2,8 miliarde de lei aferentă măririi salariale în sectorul sanitar. În sfârșit, nu vom mai vorbi de reducerea drastică a investițiilor publice care sacrifică infra­structura - și poate chiar viitorul uzinei Dacia-Renault de la Mioveni.

Pe de altă parte, mărirea de 25% poate fi garantată însă doar în sistemul public, nu și în cel privat, unde guvernul nu poate im­pune modificarea contractelor de mun­că, deși Ionuț Mișa și Liviu Dragnea ne-au asigurat de contrariu.

Potrivit analizelor publicate în presă, marii perdanți ai reformei fiscale marca Mișa ar fi micii întreprinzători care fac producție, avantajați fiind cei care des­fă­șoară activități independente, inclusiv fir­mele de avocatură și consultanță și, de­sigur, statul, care ar încasa mai mulți bani din contribuții sociale și sănătate, cu con­diția însă ca toți întreprinzătorii privați să aplice integral mărirea salariului brut cu 25%, ceea ce nu este deloc sigur. Iar dacă firmele mici și mijlocii nu vor putea face față taxei de solidaritate, costurilor im­pli­ca­te de modificarea tuturor contractelor de muncă și creșterii salariului minim, atunci unele se vor închide sau vor dis­ponibiliza o parte din personal, caz în ca­re contribuțiile la buget se vor reduce sau vor dispărea. De altfel, potrivit Consiliului Fiscal, guvernul nu a precizat de unde va lua cele 5,2 miliarde de lei care reprezintă costul reformei fiscale propuse.

În fața protestelor de stradă, care vizau, de fapt, tot actul de guvernare, a aver­tis­mentului președintelui și a opoziției veni­te la unison din partea partenerilor so­ciali, premierul Tudose a oprit, pentru mo­ment, „revoluția fiscală“, antagonizându-l din nou pe Liviu Dragnea, care își vede au­toritatea știrbită de neputința de a pre­tinde că a îndeplinit promisiunea măririi salariilor bugetarilor din programul de gu­vernare.

Se pare că Legea salarizării bugetarilor va fi modificată, iar măririle de salarii vor fi aduse cu picioarele pe pământ la doar 3-4%, dar, la ora la care scriu, singura cer­ti­tu­dine este instituționalizare hao­su­lui. Ghi­cim bătălii politice cumplite în spa­tele uși­lor închise, dar ele nu garantează rez­ol­va­rea durabilă a problemelor. Pentru aceasta e nevoie de eradicarea maladiei care le-a generat - adică a „ciumei roșii“. De pre­fe­rință, înainte de decesul pacien­tului.