De același autor
Preambul
Septembrie 2007, Bruxelles, sediul Comisiei Europene: o echipa de tehnicieni ai Comisiei examineaza progresele inregistrate de Romania si Bulgaria, inventariind restantele si semnaland riscurile, in dosarul atat de complicat al agriculturii. In mare, raportul este schitat, dar expertii sunt rigurosi, calculeaza, confrunta, evalueaza. Verifica la sange datele colectate din teren, le compara cu cele din raportul alcatuit in urma cu un an, mai exact in 26 septembrie 2006, cu cele din ultimul raport intocmit in iunie 2007 si le coroboreaza cu angajamentele inscrise in Tratatul de Aderare. Echipa care lucreaza la dosarul Romaniei a avut nevoie de date suplimentare, esantionul de control pentru identificarea parcelelor agricole in functie de care se vor face plati a fost marit de la 6% la 10%. Daca ar fi fost sa se ia dupa suprafetele declarate de producatorii agricoli, Romania ar avea o suprafata cu mult mai mare. Nici sistemul computerizat din cadrul Agentiei de Plati, prin care banii ar trebui sa ajunga in mana oamenilor, nu este pus la punct. Expertii europeni scot din raft Tratatul de Aderare si verifica prevederile Regulamentului nr. 1423/2006 al CE, adoptat in temeiul art. 37 al Tratatului: acolo sunt inscrise sanctiunile pentru nerespectarea graficului, anume, reducerea cu 25% a platilor, adica circa 100 milioane de euro. Expertii CE nu tin cont, nu e treaba lor ca in satele romanesti e jale, ca multi agricultori nu-si vor putea plati creditele, ca vor da faliment si ca nu vor avea cu ce sa insamanteze in toamna. Ei tin cont doar de faptul ca banii comunitari nu pot fi aruncati pe geam, asa incat, inainte de a inainta concluziile lor comisarului pe Agricultura, Mariann Fischer Boel, mai verifica o data.
Septembrie 2007, Bucuresti, o cafenea din Piata Dorobanti: Ioan Avram Muresan si Decebal Traian Remes, un fost si un actual ministru al Agriculturii, se intalnesc pentru a perfecta o licitatie cu dedicatie, undeva, in Valcea, "pe silvici", care face in jur de 6 milioane de euro, in favoarea unui magnat local, Ghita Ciorba. Afacerea de coruptie e clara si merge ca pe roate: ministrul in functie este "uns" cu un plic in care nu se stie inca daca ar fi fost 15.000 de euro sau acte bisericesti, dar sigur a fost miluit cu 100 de litri de palinca si niste lazi cu caltabosi. Comisionul pe o licitatie se ridica la 30% din afacere, asadar, circa 2 milioane de euro urmeaza sa intre in buzunarul intermediarului si al binefacatorului Remes. "Imparatul", cum ii spun intre ei Muresan si Ciorba.
Discutia dintre Muresan si Remes din cafenea este scurta si criptata. Cei doi se inteleg mai mult prin semne, strambaturi cu talc ale fetei, notite pe hartie. Dar "Imparatul" intelege tot, se ridica greoi si pleaca la guvern. Fata de toate angaralele pe care le are de rezolvat, cum ar fi licitatia asta pentru Ciorba, treburile ministerului sunt curata belea.
10 octombrie 2007: "Astazi CE a trimis Romaniei o scrisoare prin care ii aduce la cunostinta ca risca reducerea provizorie cu 25% a subventiilor agricole din partea UE, in cazul in care nu poate remedia o serie de lipsuri grave din sistemul administrativ si de control inainte de a proceda la efectuarea platilor catre agricultori. (…) Mariann Fischer Boel, comisarul pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala, i-a transmis o scrisoare ministrului roman al Agriculturii, d-l Decebal Traian Remes, asteptandu-se un raspuns pana la data de 9 noiembrie."
Scrisoarea cade ca un buzdugan in usa Palatului Victoria, anuntand pericolul activarii clauzei de salvgardare pe agricultura, tocmai cand guvernul Tariceanu, scapat dintr-o motiune de cenzura, isi refacea imaginea prin anuntarea unor cadouri consistente catre populatie (cresterea pensiilor s.a.). Scrisoarea pica prost, foarte prost si pentru PNL, partidul premierului, care, in tot acest an zbuciumat, cu un istovitor razboi intre capii Executivului, presedinte vs. premier, se aparase constant: pe noi nu ne intereseaza decat actul guvernarii; vrem sa guvernam pentru ca stim s-o facem. In plus, pentru liberali, vestea cea rea de la Bruxelles intuneca cerul apropiatelor alegeri europarlamentare, percepute de toata lumea ca un barometru viu al optiunilor populare.
Scrisoarea venita de la CE nauceste guvernul, desi misiunile de audit de la Bruxelles semnalasera deficiente si avertizasera Executivul de la Bucuresti inca din 26 septembrie 2006, revenind la fel de ferm intr-un raport facut public la 27 iunie 2007. Practic, intr-o luna trebuie sa faca ce nu s-a facut intr-un an. Un an in care ministrul Gheorghe Flutur ("macar el stia despre ce e vorba" - spun taranii), care reusise sa inlature steguletele rosii in vederea aderarii, este debarcat pe motive de disidenta politica. Dupa ce lasa Ministerul Agriculturii fara cap vreme de o luna, premierul Tariceanu il numeste in post pe Dan Motreanu, un tanar istoric care habar nu are si nici nu-si bate capul cu soarta unui domeniu atat de nenorocit ca agricultura. In fine, PD este scos de la guvernare si in noua echipa este cooptat la Agricultura Decebal Traian Remes. Fusese ministru de Finante in guvernarea CDR si ramasese in mentalul colectiv prin impozitele pe care voia sa le puna pe scaunele din carciumi. Competenta lui in agricultura se limiteaza la cresterea porcilor in ferma lui de la Baia Mare. Prima masura pe care o ia la agricultura este de a scoate din minister mobila folosita de Flutur. Ca sa se impuna, se rasteste ca un stab si, apelat intr-o emisiune TV, i se taie legatura, nu inainte ca telespectatorii sa-si dea seama ca era beat. Numirea lui Remes la Agricultura a fost o surpriza, dar nu indeajuns comentata de presa, fata de alte surprize oferite de liberali, precum cea cu Chiuariu sau Adomnitei, parasutati la Justitie, respectiv la Educatie. Nimeni n-a apucat sa scrie sau sa vorbeasca despre imensa avere a lui Remes, nici de "calitatile" lui de om de televiziune, exersate la un post din Baia Mare, in emisiunea Angarale si parale.
Coincidenta sau nu (asta urmeaza sa aflam), in seara zilei cu scrisoarea de avertisment a CE, TVR isi incepe Jurnalul cu un film: filmul spagii puse in opera de Remes, Muresan si Ciorba. Oamenii vad si aud pe viu cum se pune la cale si cum se desfasoara concret o operatiune de coruptie. Presa se repede pe subiect si taberele se impart rapid: unii se arata interesati/scandalizati de continutul filmului, altii de faptul ca a fost facut public si in ce conditii. Desi in presa scrisa povestea circula de cateva zile, premierul Tariceanu a continuat sa-l sustina pe Remes, secondat de liberalii care intonau in cor acelasi lamento: DNA, ca instrument al presedintelui Basescu, le face dosare politice ministrilor liberali. Forta imaginilor care fac turul televiziunilor este devastatoare. Jurnalistii straini incep sa intrebe ce e aia palinca. Dar caltabos? Pragmatici, fac socoteala a 100 de litri. Vreo 300 de euro. Asta e tot? Insemnele coruptiei la romani devin termopanele, palinca si caltabosii.
Cele doua secvente, transmiterea scrisorii de avertisment catre Guvernul Romaniei si filmul coruptiei, ajuns in casa fiecarui cetatean, alcatuiesc un studiu de caz perfect, aproape scolaresc, prin care intelegem mecanismul golirii de continut a functiei publice. Antiteza intre ce face si ce ar trebui sa faca un demnitar descrie o schema curenta in care rolurile interpretate de Remes, Muresan si Ciorba pot fi jucate de multi altii. In acest spagat - interes privat-interes public - s-au specializat de-a lungul a peste 17 ani foarte multi politicieni si demnitari din Romania. Pentru ei, institutiile publice devin anexe, decoruri, butaforii. In cele din urma, instrumente de obtinut mari averi. Coruptia endemica a devenit indicator de tara. Cand DNA a inceput sa strice jocurile, s-au auzit mai intai soapte (era vremea in care trebuia sa ne prefacem ca facem, ca sa intram in UE), apoi tipete si urlete de lupi goniti de la stana. Acesta este motivul adevarat al ordonantelor de guvern date pe picior si al nemultumirii de acum ca intimitatea unor Remes-Muresan-Ciorba a fost violata de procurori.
In grupajul urmator analizam cazul de la agricultura, starea de fapt data de evaluarea recenta a Comisiei Europene si coruptia de la varful ministerului.
VASILE PUSCAS, fost negociator sef cu UE
Uniunea Europeana nu e Mos Craciun
In urma scrisorii de avertisment venite de la Bruxelles, ati fost cooptat intr-o structura guvernamentala care se va ocupa de chestiuni europene privind agricultura, justitia, concurenta, bugetul?
Romania trebuie sa-si realizeze o structura decizionala referitoare la politicile europene care sa aiba trei componente: coordonarea, cooperarea si comunicarea. Aceasta inseamna ca, in ceea ce priveste coordonarea, sunt atat elemente guvernamentale, cat si elemente parlamentare, dar si societatea civila. Anul trecut a fost o dezbatere asupra unui proiect legislativ pe care eu l-am propus, referitor tot la crearea acestei structuri decizionale pentru momentul in care Romania va adera la UE. Din pacate, a cazut si s-a mers pe o formula ingusta guvernamentala. Chiar daca guvernul este responsabil, atunci cand se duce la o negociere, el trebuie sa aiba in spate avizul parlamentului, trebuie sa aiba consultarea cu actorii sociali, cu societatea civila.
Asadar, premierul Tariceanu a constituit acest organism din care faceti parte si dvs.
Nu, din care probabil voi face parte. Propunerea mea a fost - asa este in toate statele - de a avea Comisia de afaceri europene, bicamerala, cu un serviciu continuu, care sa gestioneze, paralel cu guvernul, afacerile europene, si din perspectiva acquis-ului, dar si din perspectiva relatiilor cu parlamentele nationale si cu Parlamentul European. De obicei, liderii sau sefii acestor comisii de afaceri europene sunt de la opozitie.
De ce credeti ca nu s-a dat curs acestui proiect pana acum?
Politica la noi este inca vazuta intr-un sens partidist, de perioada interbelica, si nu de stat in UE. Cred ca noi suntem inca robii paseismului ca stil si ca metoda si, indraznesc sa spun, cateodata chiar ca obiective. In al doilea rand, cred ca nu a existat o perceptie foarte clara ce inseamna apartenenta la UE. A fost vazuta tot timpul ca o activitate de politica externa. Si, in al treilea rand, noi am vazut UE ca pe un Mos Craciun care tot timpul ne aduce un cadou, vine cu sacul cu bani si noi nu facem altceva decat sa stam cu mana intinsa. Cred ca romanii nu-si doresc sa devina o natie asistata social de UE. Conceptul de solidaritate in UE inseamna coparticipare.
Avem de rezolvat intr-o luna toate problemele legate de Agentia de Plati pentru agricultori. Altfel, pierdem bani.
Conform angajamentelor noastre, APIA a fost initiata in 2004, trebuia sa continue in 2005, in 2006, in asa fel incat, spre sfarsitul anului 2006, sa fie acreditata. Noi am primit un anumit fond, ma refer la platile directe, pentru 2007 aproximativ 440 de milioane de euro care trebuie sa mearga direct la producatori, nu la bugetul statului. Daca banii acestia nu se absorb, producatori nu-si pot face investitiile, nemaivorbind ca noi avem foarte multe gospodarii de subzistenta care pur si simplu traiesc de pe un an pe altul, datorita acestor subventii. Acum suntem la sfarsitul lui 2007 si deja trebuiau sa fie repartizati banii. Am intalnit foarte multi oameni care mi-au spus: uite, nu ne-au dat banii, eu am luat credit, am luat imprumut, acum dau faliment. Foarte multi nu mai pot sa ia credit pentru anul viitor, iar insamantarile se fac acum. Banii sunt in Trezorerie, dar ei nu pot fi administrati decat de aceasta Agentie, care trebuie sa-i distribuie conform unor norme precise. Suntem la sfarsitul anului 2007 si UE spune: nu va putem da lumina verde sa acordati banii agricultorilor, din cauza ca nu avem certitudinea ca Agentia gestioneaza corect acesti bani. Nota bene: in decembrie 2006 a fost un raport de audit in care s-a atras atentia ca aceasta Agentie este foarte departe de ceea ce trebuie sa fie, din punctul de vedere al constructiei institutionale si administrative. In primavara a fost un audit din partea CE si s-a luat angajamentul ca vom rezolva problemele, dar nu s-au rezolvat. Auditorii au revenit in toamna. Ce au gasit e de nedescris. In primul rand ca modulele, deci constructia in sine, nu este terminata. Doi: operatiunile care s-au facut de identificare a parcelelor, a modului in care trebuie distribuiti banii sunt cu totul false, ca sa nu zic gresita. De exemplu, au constatat diferente de 40% intre realitatea statistica si realitatea data de aceasta Agentie. Esantionul de control a fost largit de la 6% la 10%. In afara de aceasta, constructia institutionala nu e gata, oamenii nu sunt pregatiti, softul nu e gata, inclusiv modulul care distribuie banii. Si atunci, ni s-a spus: suntem la incheierea anului financiar. Daca nu sunteti gata, daca nu sunteti dispusi, daca nu vreti, daca nu puteti, atunci pierdeti o parte din bani, respectiv 25%.
Ni s-a mai acordat o luna pentru rezolvarea tuturor problemelor APIA. Realist vorbind, e posibil?
Daca, de la nivelul autoritatilor de profil din domeniul agricol, se lucreaza zi si noapte, timp de o luna, dar nu in Bucuresti, ci in tara, acolo unde sunt parcelele si unde sunt agentiile teritoriale si locale, atunci eu cred ca s-ar putea ajunge ca aceasta Agentie sa fie acreditata. Deci banii intra in buget, dar vor fi distribuiti undeva dupa februarie, martie 2008.
Cine raspunde daca pierdem banii?
Exista o Lege a raspunderii ministeriale si banuiesc ca, daca o sa fie un parlament foarte sever, va face niste comisii de ancheta, ale caror concluzii pot merge dupa aceea in alta parte. In raport cu graficul la care ne-am angajat, avem probleme si cu justitia. Si cu justitia, si cu politica fiscala. O foarte mare agentie de rating a folosit o expresie pe care eu nu prea am intalnit-o in limbajul acesta de analiza si de proiectie. Ma refer la Standard & Poor’s, care a dat un comunicat prin Reuters in care spunea asa: dupa 1 ianuarie 2007, intrand in UE, Romania si-a ars politica fiscala. Vazandu-se in UE, Romania a lasat deoparte politica prudentiala, lucrurile care sunt intr-o piata integrata, unde urmaresti convergenta.
As vrea sa revin la tema agriculturii si cred ca sunteti de acord cu mine ca este esential sa avem aceasta capacitate administrativa despre care in tara nu s-a discutat. Si credeti-ma ca sunt si alte domenii, nu numai agricultura. Iata, reapare concurenta. Iata, reapare statul de drept si competitivitatea. Sunt elemente care ar trebui sa ne ingrijoreze, pentru ca o sa ne trezim foarte curand ca pierdem banii din fondurile structurale, nu numai cele de la agricultura, adica si cele care se indreapta spre business, spre comunitatile locale, spre ONG-uri etc. Si de ce? Pentru ca statul nu a pregatit aceste autoritati de management pentru absorbtia fondurilor. Inca o data, guvernarea a privit aderarea la UE ca pe o problema de politica externa. Or, aici, capacitatea administrativa inseamna exact internalizarea acestor functiuni.
Interviu realizat de Rodica Palade
OCTAVIAN MANEA
Dosarul Agricultura
• 26 septembrie 2006: In Concluziile Raportului CE sunt identificate doua probleme structurale legate in special de arhitectura institutionala care ar trebui sa gestioneze fondurile UE destinate agriculturii romanesti. Romania are nevoie de "agentii de plata complet operationale, acreditate pentru a gestiona platile directe catre fermieri si de stabilirea unui Sistem Integrat de Administrare si Control (IACS) functional, destinat utilizarii fondurilor agricole ale UE". Raportul recunoaste faptul ca structura institutionala a celor doua agentii de plata exista, totusi, componenta operationala ramane deficitara. In acest sens, agentiile de plata trebuie sa se axeze pe formarea de personal suplimentar, sa achizitioneze echipament IT si sa dezvolte structuri de control intern si de inspectie. In raport, Comisia isi exprima rezervele fata de capacitatea IACS de a functiona corespunzator la momentul aderarii. Concluzia de ansamblu este ca "Romania nu este inca total pregatita pentru a asigura administrarea si distribuirea majoritatii fondurilor UE pentru agricultura". Comisia Europeana decide, in baza rolului sau de supraveghetor si garant al aplicarii corecte a politicilor UE in toate statele membre, ca dupa aderare va lua masuri de acompaniere pentru a preveni sau remedia orice deficienta structurala, inclusiv masuri ce pot viza corectii financiare pentru fondurile europene alocate. Pe langa mecanismele aplicabile tuturor statelor membre, Comisia poate decide corectii financiare in cazul Romaniei si Bulgariei, in scopul prevenirii riscului ca sistemul integrat de control sa nu functioneze corect chiar de la momentul aderarii (si asta in conditiile in care fondurile derulate prin acest sistem integrat reprezinta 80% din fondurile destinate agriculturii). Comisia acorda celor doua state timp pentru optimizarea IACS, monitorizand pe parcursul anului 2007 progresele inregistrate. Insa, in cazul identificarii unor probleme structurale la nivelul sistemului de administrare a fondurilor, Comisia va decide in cursul anului 2007 daca va retrage, preventiv, 25% din cuantumul platilor efectuate prin IACS.
• 27 iunie 2007: Comisia Europeana constata intr-un raport privind evolutia masurilor de acompaniere in Romania dupa aderare si inaintat Parlamentului European ca, in baza primului raport inaintat de autoritatile romane, in martie 2007, Sistemul Integrat de Administrare si Control (IACS) nu este complet operational: doua dintre cele 4 module IACS sunt disponibile numai in varianta de prototip; modulul de verificari administrative nu dispune inca de toate functiile necesare; se remarca probleme considerabile legate de functionarea sistemelor informatice. Generic, raportul privind evolutia masurilor de acompaniere din iunie 2007 constata o serie de deficiente ale IACS, legate in special de capacitatea administrativa si logistica, sistemul IT, calitatea datelor inregistrate. Raportul aminteste in acest context ca una dintre masurile pe care Comisia le are la dispozitie pentru a proteja banii europeni si activabil in conditiile identificarii unor deficiente structurale la nivelul sistemului de administrare a fondurilor (compus din agentii de plati+IACS) este un mecanism de salvgardare ce prevede reducerea temporara cu 25% a cuantumului fondurilor rulate prin sistemul IACS.
• 10 octombrie 2007: Comisia Europeana declara ca auditurile din iunie si septembrie au indicat deficiente structurale grave legate de functionarea optima a Sistemului Integrat de Administrare si Control. Doua componente deficitare primare ale acestui sistem de gestiune si control sunt legate de programele informatice de introducere a rezultatelor controalelor efectuate la fata locului si de calculare a sumelor ce urmeaza sa fie platite. Comisia mai evidentiaza deficiente de functionare si in privinta Sistemului de identificare a parcelelor agricole, dar si a controalelor administrative si a celor efectuate la fata locului. In acest context, Romania are la dispozitie o luna de zile pentru solutionarea a doua aspecte fundamentale: operationalizarea a doua module informatice (elemente esentiale ale sistemului de gestiune si control al fondurilor comunitare) si evitarea efectuarii platilor catre agricultori, inainte de finalizarea controalelor obligatorii. In cazul in care Comisia nu va constata remedierea acestor probleme care afecteaza functionarea corecta a sistemului de gestiune si control al fondurilor comunitare destinate agriculturii, aceasta poate decide reducerea cu 25% a platilor catre Romania, adica o diminuare cu 100 milioane de euro a subventiilor europene acordate Romaniei. Ministerul Agriculturii a anuntat ca a pus in vedere dezvoltatorului de soft finalizarea in cel mai scurt timp a modulelor IT neoperationalizate. Desi controalele in teren au fost realizate in proportie de 80%, cresterea numarului acestora implica finalizarea introducerii rezultatelor controalelor deja facute in sistemul IT.
DAN GHERGHELAS, directorul APIA
Recomandarile CE sunt obligatorii
Printr-un comunicat de presa ati spus ca pe 20 octombrie va fi livrat si testat modulul pentru autorizarea si calculul platilor. Este posibil lucrul acesta?
Depinde foarte mult de mobilizarea mai mult decat exemplara a furnizorului de software. Din informatiile pe care le avem, mobilizarea echipelor de specialisti la nivelul celor doi developeri de software este semnificativa. Au inteles mesajul dur transmis de Romania in ansamblu, si sunt convins ca au resursele sa finalizeze.
Ce faceti in cazul in care in urma testelor sistemul nu functioneaza?
Avem 10-13 zile pentru testari, care se vor face in paralel cu specialistii nostri si speram sa nu existe dificultati si sa putem sa raportam Comisiei, in jurul datei de 10, 9 noiembrie, obiectiv indeplinit.
Cum veti reanaliza parcelele care au fost supradimensionate? Cu ce mijloace si, mai cu seama, cu ce personal?
Aici este o poveste mai lunga. A pornit de la intarzierea foarte mare produsa in procedura de achizitii de echipamente GPS. Practic, procedura a fost demarata in martie anul curent si reluata de doua ori, urmare a unor contestatii si mai ales a timpilor lungi de solutionare la nivelul Consiliului National de Solutionare a Contestatiilor.
Gasiti ca Legea achizitiilor publice nu v-a slujit in aceasta imprejurare?
Da, sunt probleme in special in ceea ce priveste solutionarea contestatiilor.
Si de ce nu s-a schimbat legea?
Din cate am inteles, legea a fost modificata recent si s-au introdus inclusiv clauze de penalizare a celor care fac contestatii nejustificate.
Sa revenim la reverificarea parcelelor.
Avem numai 17 GPS, care sunt toate in teren in momentul acesta, considerabil insuficiente fata de necesar. Nu am putut sa implicam foarte mult personalul din cadrul centrelor judetene, din cadrul compartimentelor de verificare pe teren. Astfel am fost nevoiti sa apelam la un numar de 7 firme, 7 contractori externi, firme specializate in servicii de masuratori si cartografiere, care au cuplat practic verificarile pe teren cu esantionul initial de aproximativ 52.000 de fermieri, dintre care aproape 22.000 de fermieri urmau sa fie verificati prin control fizic pe teren, restul prin servicii de teledetectie. Am reusit sa verificam un numar de aproximativ 17.000. Practic, au ramas fermierii cu cel mai mare numar de parcele. Avem fermieri care detin si un numar de pana la 1.600 de parcele, iar indicatorul de performanta, de realizare il constituie fermierul, si nu numarul de parcele.
Domnule director, nu v-ar fi ajutat in identificarea acestor parcele cadastrul tarii?
Adineauri ne-am despartit de o delegatie de la ANCPI (Autoritatea Nationala de Cadastru si Publicitate Imobiliara), condusa de presedinte. Avem in elaborare o prima forma de protocol de colaborare. Resursele, cate sunt la dispozitia lor in oameni si echipamente, ni le vor pune neconditionat la dispozitie pana in luna decembrie.
Dvs. ati declarat ca veti extinde esantionul de control de la 6% la peste 10%. Asa era si in auditul CE.
Suntem obligati sa tinem cont de ce recomandari fac auditorii Comisiei. Aceasta reprezinta un numar de aproximativ 30.000 de fermieri suplimentari pe care ii vom verifica pe teren cu resursele astfel mobilizate in luna noiembrie. Esantionul restant intentionam sa-l terminam pana la sfarsitul lunii.
Cate persoane lucreaza?
In momentul actual lucram cu circa 250 de echipe in teren si avem nevoie de a suplimenta cu inca aproximativ 200, fie pe externalizare, fie pe resurse proprii. Sper ca licitatia, care are ca scop achizitionarea unui numar de aproximativ 300 de echipamente GPS si care are ca termen de finalizare 15 octombrie, de depunere a ofertelor, si, in acelasi timp, de deschidere a ofertelor si, daca nu apar situatii care sa conduca la prelungirea termenului in vederea depunerii de documente suplimentare de catre ofertat, sper s-o inchidem in cel mai scurt timp si, la inceputul lunii noiembrie, in primele zile, sa avem deja echipamentele in frontul de lucru. Am facut o analiza asupra premiselor de a indeplini obiectivul planificare. Daca in a doua jumatate a lunii noiembrie avem suprafetele acoperite cu zapada, va fi foarte greu de identificat parcelele.
Ce se intampla daca nu reusiti?
Daca nu reusim, probabil ca vom primi sanctiuni. In ceea ce priveste furnizorii, exista clauze penalizatorii in contracte.
Ce faceti dvs. personal?
Personal probabil ca o sa-mi prezint demisia, daca e de ajutor institutiei sa mearga mai departe. (Rodica Palade)
GHEORGHE FLUTUR, fost ministru al Agriculturii (decembrie 2004-noiembrie 2006)
Teme nefacute in 2007
In urma avertismentului Comisiei Europene, au aparut voci care spun ca si dvs. sunteti vinovat ca Agentia nu este functionala. Cum raspundeti acestor acuze?
Raportul de tara dat publicitatii pe 26 septembrie 2006 anula toate steguletele rosii, inclusiv la capitolul agricultura. Daca vorbim de agentiile de plati, pentru ca sunt doua, eu le-am infiintat, iar in luna decembrie 2006 au fost acreditate partial. Asta inseamna ca, pentru acea etapa, ele au corespuns. Cei doi ministri care au urmat dupa mine trebuiau sa-si faca temele in anul 2007. Dupa plecarea mea, i-am scris o scrisoare premierului, in care il rugam sa fie atent, sa urmareasca principalele probleme din agricultura. Nu l-a interesat. A tinut ministerul fara ministru timp de o luna. Abia in Ajunul Craciunului s-a hotarat sa-l puna in functia de ministru al Agriculturii pe tanarul Dan Motreanu, care a stat 5 luni, si-a dat seama ca nu e de acest minister si a plecat. A venit d-l Remes, care a plecat si el. De altminteri, evenimentele din ultimele zile (nota red.: filmul spagii Remes-Muresan-Ciorba difuzat recent) arata preocuparea unora pentru altceva decat pentru alinierea la politica agricola comuna.
Revenind la perioada in care ati fost ministru, au fost termenele impuse de Comisia Europeana prea stricte?
Romaniei i se reproseaza astazi mai multe lucruri. Primul: sistemul informational nu este functional in totalitate la APIA. Firmele contractante pentru soft trebuiau sa respecte un calendar, sa furnizeze un produs, aceste programe, si sa faca aplicatia practica. Inseamna ca nu au facut-o anul acesta, pentru ca noi, anul trecut, pentru ceea ce am avut in calendar, am indeplinit, fiindca de aceea ne-au primit in UE. A doua problema este ca unii fermieri, cand au facut cereri sa primeasca bani, si-au trecut suprafete inexacte, mai mari. Aici era problema celor care i-au indrumat, a celor care le-au primit cererile si cineva trebuia sa urmareasca toate aceste erori. Al treilea lucru: raportul de audit din primavara nu semnala probleme deosebite. In schimb, acum, in toamna, au sarit lucrurile in aer. Deci, cand nu s-au facut temele? Peste vara, logic.
Cum vedeti pasuirea de o luna pe care Comisia a dat-o Romaniei ca sa-si rezolve problemele?
Nu cunosc cat de grava e situatia in sistem. Dar vreau sa va amintesc ca in primavara au iesit la rampa oficialii ministerului si au spus ca spatiile nu sunt corespunzatoare, ca n-au dotare. Nu acesta a fost criteriul si motivul pentru care Romania primeste bile negre in momentul de fata, cu spatiile, ci sistemul IT si corectitudinea cererilor. (Razvan Braileanu)
MARILENA STANCU
Filmul spagii
Imaginile cu fostii ministri Decebal Traian Remes si Ioan Avram Muresan, precum si cu omul de afaceri Gheorghe Ciorba, cel care i-a denuntat la DNA, au fost prezentate prima data de televiziunea publica. Doua secvente, in care puteau fi vazuti cei doi fosti demnitari stand la masa pe o terasa, in zona Dorobanti, precum si o a treia, prezentand intalnirea dintre Ioan Muresan si Gheorghe Ciorba. TVR nu a mai prezentat si celelalte imagini, in urma deciziei presedintelui-director general Alexandru Sassu, acuzat ulterior de cenzura. Imaginile au fost insa postate pe Internet, initial la adresa dailymotion.com, de unde au fost apoi preluate de media. Va prezentam o sinteza a acestora.
O lucrare "groasa de tot"
Cea mai veche inregistrare este din 31 august si prezinta o discutie intre un barbat si Gheorghe Ciorba, care spune ca vrea sa-i dea lui Decebal Traian Remes 100 de litri de palinca, "din cea veche. Sau 200, ca-i place sa beie". Urmatoarea inregistrare este datata 6 septembrie si prezinta mai multe discutii telefonice dintre Gheorghe Ciorba si Ioan Muresan. Omul de afaceri ii spune lui Ioan Muresan ca a aflat de niste lucrari la Inspectia Silvica Ramnicu-Valcea, despre care crede ca apartine Ministerului Agriculturii. Despre una dintre lucrari, pentru care urma sa fie organizata licitatie pe 25 septembrie si care era in valoare de 35 de milioane de lei, Gheorghe Ciorba spune ca "ii mare, groasa de tot. La aia numai el, daca... ar putea el acolo, ar fi o treaba grozava". In timpul discutiei, Gh. Ciorba il sfatuieste pe Ioan Muresan sa-i spuna lui Traian Remes sa se grabeasca: "Asa sa-i spui: hai misca-te, ca amu-i momentul (…) Trebuie sa rezolve, ma, si pentru binele lui".
"Mi-ar trebui un vitel"
O alta inregistrare postata pe Internet si datata 10 septembrie prezinta discutia telefonica dintre Gheorghe Ciorba si o persoana feminina, neidentificata, care il ajuta sa faca rost de "un vitel si un purcel cam de 60-70 de kilograme". Omul de afaceri ii spune femeii si de ce are nevoie de animale. "Imi trebuie pe miercuri seara ca joi trebuie sa le duc la Remes, toate, intelegi?" Intr-o alta discutie telefonica pe care Gh. Ciorba o are cu un barbat pe 11 septembrie, il numeste pe Traian Remes "imparatul". Doua zile mai tarziu, este surprinsa o discutie telefonica intre Ioan Muresan si Steliana Remes, sotia fostului demnitar. Ioan Muresan o anunta ca o sa-i duca acasa, la Baia-Mare, "niste chestii de pus in frigider". Si tot din 13 septembrie este secventa in care Ioan Muresan si Gh. Ciorba cara in casa fostului ministru al Agriculturii mai multe lazi. Inregistrarea video este fara sonor.
"Am astia pentru tine, nu stiu cum sa fac"
Prima inregistrare prezentata de Televiziunea publica este din data de 23 septembrie si surprinde discutia dintre fostii ministri Traian Remes si Ioan Muresan, aflati pe o terasa in zona Dorobanti. Ioan Muresan ii spune lui Traian Remes ca are ceva pentru el, dar nu stie cum sa-i dea. "Am astia pentru tine, nu stiu cum sa fac. Imi spui cum sa fac". Raspunsul vine imediat: "Mi-i dai, ca nu e o problema". Intr-o alta secventa, fara sonor, Ioan Muresan se intalneste cu Gh. Ciorba, care ii da un dosar si un plic. Este plicul despre care procurorii sustin ca ar contine 15.000 de euro, bani care ar fi ajuns la Traian Remes. Ioan Muresan se intoarce pe terasa si ii spune sa-si deschida geanta. Ii explica apoi de care licitatii este interesat "el mere numai la aia de o suta si la aia de optzeci". In aceeasi zi, Gh. Ciorba il suna pe Ioan Muresan sa se asigure ca totul este bine, ca "o luat" si sa-i transmita ca daca va rezolva cele doua licitatii "spune-i ca ii dam ceva. O masina puternica, ii amintesti?". O alta inregistrare prezentata de TVR reda discutia telefonica dintre Ioan Muresan si Traian Remes, care nu stia sigur despre ce licitatii era vorba. "Nu corespunde, e o suta patruzeci si sase si o suta sase primele doua pozitii si atunci trebuie sa revii cu un telefon si sa-mi spui despre ce vorbim! Ca tu ai zis o suta si o suta si optzeci. Primele doua pozitii sunt o suta patruzeci si sase si o suta sase".
"O dizolvat Comisia aia"
Cea mai lunga inregistrare este cea din data de 5 octombrie, care prezinta intalnirea dintre Gh. Ciorba si Ioan Muresan. Televiziunea publica a prezentat o mica parte din intalnire, dar pe Internet aceasta poate fi vazuta integral. Din discutie reiese ca Ioan Muresan aflase ca le sunt ascultate telefoanele si atunci incepe sa-i dea sfaturi ce sa le spuna procurorilor daca va fi chemat la audieri si sa-l linisteasca: "Da’ tu sa stai, linisteste-te, da-i in ... ma-sii. Da-i in ... ma-sii, ca nu se intampla nimic. Stai linistit". Ioan Muresan ii spune lui Gheorghe Ciorba sa le zica procurorilor ca "eu pe domnul Muresan il cunosc dinainte de a fi ministru… Socrii mei is prieteni de familie cu ei… vin si pe la noi... exact, de ani de zile... io ma mai duc pe la el", in vreme ce el ar trebui sa spuna: "Eu pe Ghita il stiu de nu stiu cand, si pe Remes il stiu ca suntem prieteni de familie, sigur ca vorbesc cu el, sigur ca discutam politica, sigur ca nu stiu ce. Stii? Deci, asta-i problema, nu-i de sarit in foc. Dom’le, eu am castigat licitatia, io de pe Internet am luat-o. Tu asa zici!." Ioan Muresan se gandeste si la varianta in care ar fi fost filmati cand ii duceau palinca lui Traian Remes. "Sa zicem ca ne-o vazut cand ne-am dus cu masina la ei acasa. Cand zicem ca ne-o... ca daca ei aduc chestia asta in discutie, uite cum spunem… ca tu ai facut tuica anu’ asta... Da? Si-ai venit la mine si-ai zis «dom’le, am facut niste tuica si uite, io vreau sa va dau, domnule Muresan, si m-am gandit ca poate si lui Remes i-ar trebui, ca am bagat-o p-acolo». Si-atuncea io o sa zic «am pus mana pe telefon si-am zis dom’le, sa-i ducem si la asta niste tuica. Care-i baiu?» Intelegi?"
In aceeasi inregistrare, Ioan Muresan ii spune lui Gheorghe Ciorba ca guvernul "o dizolvat Comisia aia prin care-i cheama pe ministri la Comisie. Deci nu mai are unde sa-i cheme".
Final?
Decebal Traian Remes a demisionat din functie, joi, 11 octombrie, fara sa faca vreo declaratie. Ioan Muresan sustine ca totul este o inscenare si lanseaza acuzatii la adresa procurorilor. Gheorghe Ciorba este in atentia procurorilor in alt dosar, el fiind trimis in judecata, vineri, 12 octombrie 2007, de Parchetul de pe lânga Judecatoria Negresti Oas, judetul Satu-Mare, într-un caz de evaziune fiscala de 13 miliarde de lei vechi.
CODRUT CONSTANTINESCU
Studiu de caz: APIA Prahova
Centrul Agentiei de Plati si Interventii pentru Agricultura din judetul Prahova a luat fiinta in anul 2005. Dupa o etapa obligatorie de organizare interna, Centrul a inceput sa deruleze actiuni specifice in concordanta cu prevederile legale. Echipele APIA au batut judetul in lung si-n lat in vederea realizarii importantului proces de identificare a parcelelor. Cum a avut loc acest proces? Taranii au fost chemati de obicei la primaria comunei si au fost invitati sa-si recunoasca si sa-si identifice parcelele agricole pe ortofotoplanuri (fotografii aeriene). Ceea ce ar fi trebuit sa fie destul de simplu s-a dovedit a fi mult mai complicat, pentru ca nu este facil sa recunosti o suprafata de teren pe o harta aeriana. In august 2006-februarie 2007, in judetul Prahova s-a facut identificarea parcelelor, gasindu-se aproximativ 300 de mari ferme si aproximativ 22.000 de mici ferme. Pentru a verifica veridicitatea acestor identificari, Agentia a inceput un control in luna iulie 2007, care se preconizeaza a se sfarsi la 30 noiembrie 2007. Se verifica datele din cererea de plata pentru schemele de sprijin pe suprafata, alegandu-se un esantion considerat reprezentativ de cel putin 5% din numarul total de ferme. In acelasi timp, se controleaza existenta terenurilor cultivate pentru ca subventiile, atat comunitare, cat si nationale, sunt conditionate de cultivarea terenurilor.
Problemele aparute la scara macro se datoreaza si faptului ca taranii au identificat, in multe cazuri, gresit amplasamentul terenurilor lor. Este usor de imaginat cum totul se poate duce de rapa daca doar cateva parcele sunt gresit trasate pe harta - trebuie doar sa ne imaginam un joc de puzzle in care se introduc cateva piese anapoda si toata imaginea devine stramba, incoerenta. In mod cert, au existat cazuri de tarani care au declarat suprafete mai mari decat cele pe care le detineau, astfel incat suprafata agricola a judetului a fost scriptic mai mare decat este ea in realitate, iar cum acest proces a avut loc in toate judetele, s-a ajuns la rizibila situatie descrisa de site-ul www.euroactiv.ro la 17 septembrie 2007, cand "expertii europeni au constatat ca multe suprafete declarate, asa cum apar pe harta electronica, depasesc granitele tarii. «Autoritatilor romane li se cere sa revizuiasca digitizarea granitei tarii (...) si sa asigure ca nicio plata nu se efectueaza pentru o suprafata localizata in alte state membre», se arata in documentul de audit". Cel putin din punct de vedere agricol, Romania a devenit (mai) Mare.
Totul a plecat de la suprafata comunelor, care a fost supradeclarata, ajungandu-se ca cea a judetului sa fie supradeclarata, pentru ca insasi suprafata tarii sa fie supradeclarata, ceea ce e imposibil. Aceasta situatie ar fi fost evitata daca taranii ar fi fost obligati sa prezinte titlul de proprietate - in ciuda harababurii care a domnit dupa 1989 (situatie care e departe de a fi reglementata) in privinta acordarii titlurilor de proprietate -, pentru ca functioneaza principiul utilizarii terenului (subventiile se acorda celui care lucreaza efectiv terenul, indiferent daca este proprietar sau arendas). Nu trebuie uitat faptul ca fermierul a semnat un act pe proprie raspundere atunci cand a declarat o suprafata sau alta. In cazul in care se dovedeste o supradeclarare, se poate ajunge la excluderea de la plata subventiilor pana la trei ani consecutiv. Un punct slab a fost si faptul ca, in timpul procesului de identificare a parcelelor agricole, nu s-a efectuat si controlul pe teren. O alta modalitate prin care unii fermieri au incercat sa fraudeze a fost declararea unor parcele agricole ca fiind utilizate, chiar daca ele erau date in arenda. Daca echipele de control constata supradeclararea, fermierii pot fi notificati, adica chemati pentru a-si dovedi declaratiile.
Judetul Prahova a fost impartit in cinci centre locale, ale caror sedii au fost stabilite in orasele Ploiesti, Campina, Mizil, Valenii de Munte si Urlati, din pura intamplare resedintele a cinci din cele sapte plase existente in perioada interbelica in Prahova. Rationamentul acestei binevenite descentralizari este cat se poate de simplu: s-a dorit ca fermierul sa strabata o distanta cat mai mica, in consonanta cu principiul comunitar al subsidiaritatii. Au existat dificultati in ceea ce priveste obtinerea unor sedii adecvate si dotarea cu aparatura. Prin OUG nr. 89 din 11 septembrie 2007 s-a modificat Legea 1/2004 privind infiintarea, organizarea si functionarea APIA, centrul APIA Prahova, alaturi de toate celelalte centre judetene, obtinand personalitate juridica pentru a putea face direct plati din fondurile de la bugetul de stat (directorii centrelor judetene devenind ordonatori tertiari de credite). Insa ei nu au aceasta calitate in ceea ce priveste fondurile europene (Fondul European de Garantare Agricola).
Ceea ce se stie mai putin este faptul ca APIA va derula nu numai subventiile comunitare, ci si subventiile nationale si, mai mult, va indeplini atributii in ceea ce priveste gestionarea cotei de lapte, controlul vanzarilor directe si livrarilor catre procesatori. Multe sarcini, deloc simple....
RODICA CULCER, directorul redactiei de stiri a TVR
Publicul e de partea noastra
In ziua de 10 octombrie, TVR a transmis in Jurnalul de la ora 19 filmul spagii avandu-i ca protagonisti pe Remes, Muresan si Ciorba. A doua zi, PDG-ul Televiziunii publice, Alexandru Sassu, si-a aratat dezacordul fata de demersul redactiei de stiri din TVR, impiedicand astfel transmiterea celei de-a doua parti a filmului. De precizat ca Alexandru Sassu a primit functia de PDG al TVR in urma unei intelegeri politice
intre PSD, al carui membru a fost la numire, si PNL, care pretindea astfel sprijin in parlament. Cenzura impusa de Sassu la TVR poate fi urmarea decontului pe care il are de facut fata de liberalii care l-au trimis la post.
Din declaratiile dvs. a rezultat ca, in seara difuzarii filmului Remes-Muresan, d-l Sassu a abrobat demersul redactiei de stiri. Ce s-a intamplat ulterior, de a iesit public cu un comunicat de dezaprobare?
Nu pot sa-mi dau seama. Nu mi-a spus nimic cu privire la o schimbare de atitudine, nu a avut niciun fel de discutie cu mine.
Are dreptul sa intervina in partea editoriala?
In mod normal, presedintele-director general nu intervine in activitatea editoriala. Nu pot considera decat o tentativa de cenzura recomandarea publica de a nu difuza un material. Aceasta recomandare nu a fost facuta doar intr-un comunicat remis presei, ci si intr-o adresa care imi era adresata personal. Ambele documente poarta antetul institutiei, au numar de inregistrare si sunt semnate de d-l Sassu in calitate de presedinte-director general. Nu poate fi vorba, asadar, de un punct de vedere personal, chiar daca unii incearca sa acrediteze aceasta idee. Ceea ce mi se pare totusi fara precedent este ca un astfel de document sa fie emis inainte ca noi sa fi difuzat imaginile din "transa a doua" si fara ca d-l Sassu sa le fi vizionat. In plus, nu prea inteleg ce inseamna, din partea unui PDG al Televiziunii publice, ca nu este "oportun" sa difuzam un material in care, in mod indubitabil, un fost si un actual ministru poarta discutii despre licitatii. Oportun pentru cine?
Cum vi s-a parut reactia oamenilor din TVR, a telespectatorilor, a colegilor din presa, chiar a CNA?
Reactia colegilor de redactie a fost exceptionala. Inca inainte sa ma intorc de la sedinta de Comitet Director ma sunau sa-mi spuna ca demisioneaza daca nu se difuzeaza imaginile cu Remes si Muresan, pe care eu nici nu le vazusem! Avem un singur coleg care ne-a reclamat la Comisia de etica. Coincidenta sau nu, este vorba de reporterul pe guvern. Ceilalti insa au ramas pe aceeasi pozitie si cu privire la difuzarea celei de-a doua parti a materialului, iar decizia de a le explica telespectatorilor de ce totusi nu putem s-o facem a fost luata impreuna cu ei. Marturisesc ca am ezitat pana in ultima clipa, fiind tentata sa dau totusi "lumina verde" pentru difuzare. In cele din urma, cu totii am hotarat ca este bine ca publicul telespectator sa judece singur daca trebuie sau nu sa difuzam imaginile si am lansat intrebarea pe care o cunoasteti. Reactia publicului a fost extraordinara: peste 4.600 de oameni ne-au scris pe site-ul TVR, iar peste 90% dintre ei au fost de partea noastra, adica pentru difuzare. Aceeasi reactie am constatat-o si pe alte site-uri. Am sperat ca, in lumina acestei reactii si a dezbaterii publice pe aceasta tema, domnul Sassu va reveni asupra deciziei sale initiale, dar nu a facut-o.
Nu inteleg de ce, mai ales ca CNA ne-a dat dreptate, hotarand joi dimineata ca nu exista nici un temei pentru a sanctiona TVR pentru difuzarea imaginilor, deoarece Legea audiovizualului permite difuzarea unor imagini filmate cu camera ascunsa, atunci cand ele sunt de interes public. Am primit, de asemenea, un sprijin extraordinar din partea majoritatii jurnalistilor si mai ales de la Agentia pentru Monitorizarea Presei, care nu numai ca ne-a aparat, dar a si calificat drept cenzura recomandarea cu privire la nedifuzarea celui de-al doilea material.
E bine sau nu ca asemenea materiale sa fie facute publice la TVR? Cum e in alte tari?
Am ajuns sa discutam acum despre oportunitatea difuzarii imaginilor, in loc sa discutam despre continutul acestor imagini, care reprezinta adevarata problema a societatii romanesti. S-a ajuns chiar la situatia perversa in care Remes si Muresan sunt desfiintati de aceiasi ziaristi care ne acuza pe noi ca am difuzat imaginile! Antena1 si 3 reiau in nestire filmuletul nostru si in aceeasi emisiune ma ataca pe mine pentru ca am permis difuzarea lui. Alti comentatori, care se cred subtili, sustin ca ne-am fi implicat intr-o lupta politica, contrar statutului TVR, incercand sa distraga atentia de la faptul ca acolo era vorba pur si simplu de masluirea unor licitatii. Adaug ca exista suficiente sentinte ale CEDO care sustin publicarea unor informatii care sunt de interes public si specifica limpede ca dreptul la viata privata al politicienilor vizati de astfel de informatii nu reprezinta un argument in justitie, atunci cand este vorba de fenomene atat de grave cum este coruptia. Mai exista si precedente in toate tarile democratice cu traditie (vezi Suedia), in care asemenea informatii au fost facute publice chiar de mass-media publice. In aceste tari se considera ca jurnalistii care fac asemenea dezvaluiri nu trebuie sa se preocupe de consecintele lor pentru cei vizati. La noi, multa lume uita ca mass-media publice se afla in slujba publicului, nu a guvernului.
Rationamentul meu cand am decis difuzarea imaginilor a fost pur si simplu faptul ca ele erau de interes public. La consecinte m-am gandit ulterior, dar, cu cat ma gandesc mai mult la ele, cu atat sunt mai convinsa ca noi, cei din redactia stiri a TVR, am facut un lucru bun pentru Romania.
Interviu realizat de Rodica Palade
DAN TAPALAGA
21 de minute in imparatia porcilor
Chiar merita vazut. Actiunea se petrece in Estul Europei, cu personaje din Vestul Salbatic. Filmul, cel mai convingator motiv de emigrare din ultimii 17 ani, se califica la clauza de salvgardare, marele premiu de la Bruxelles pentru productii non-fictiune.
Cenzurat de TVR, poate fi gasit totusi pe Internet, pe site-ul dailymotion.com. Ii spune O poveste din tara mea. Neterminat. Genul: thriller politic, cu accente comice. Audienta generala. Nerecomandat membrilor PNL, fara acordul premierului Calin Popescu Tariceanu. Subiectul: o presupusa mita de 15.000 de euro, 100 de litri de palinca, carnati si caltabosi. Personajele: ministrul Agriculturii, Decebal Traian Remes, zis "Imparatul", un fost ministru, Ioan Avram Muresan, si un palincar, Gheorghe Ciorba, zis "Ghita". Scenariul si regia: nu stim sigur.
Putem observa un paradox: a fost un mare succes de casa, desi scurtmetrajul s-a bazat pe un scenariu absolut banal (cum se aranjeaza, cu o spaga modica, o licitatie in Romania) si s-a jucat cu actori de mana a doua, cam obositi. Cum se explica atunci impactul urias al celor 21 de minute? De ce filmul a starnit atatea patimi?
Pentru ca ne imaginam cu totii coruptia de stat, dar n-am vazut-o in carne si oase, in plina actiune. Cu totii banuiam ca unii ministri pot fi cumparati, dar nu chiar atat de ieftin si vulgar. Pentru ca toata natia astepta cu sufletul la gura ca premierul sa-l detroneze pe "Imparat", iar seful guvernului ce facea? Se pregatea sa-i lichideze pe anchetatorii sai.
Pentru ca toti am vazut cu ochii nostri un aranjament ascuns intre un fost si actual ministru, ca sa nu zicem scena ridicola de crama si spaga, iar altii ne-au demonstrat cu morga si talent ca asistam la o crima juridica, la asasinarea drepturilor omului etc.
Pentru ca ni s-a spus, de la Bruxelles, ca in agricultura lucrurile merg foarte prost si ne asteapta sanctiuni, iar noi ce am aflat? Ca ministrul avea, de fapt, cu totul alte griji pe cap: cum sa-i mearga lui foarte bine. Bugetul risca sa piarda 100 de milioane de euro, iar ministrul alerga disperat dupa un rest de 15.000 si un bidon de tarie.
Cele 21 de minute de film si inregistrari audio difuzate in presa mai inseamna ceva: apogeul gherilei de stat din Romania, singura tara din UE cu toate institutiile fundamentale intr-o democratie implicate total in razboiul politic - parlament, guvern, presedintie, justitie, mass-media. Retorica, oricat de violenta, a devenit inofensiva. Cuvintele (coruptie, dictatura sau santaj) nu mai sperie pe nimeni.
Ar fi insa profund nedrept sa nu facem cateva precizari: limitele conflictului politic au fost demult depasite. Reguli minimale nu mai functioneaza. Din acest motiv, unor abuzuri grosolane li se raspunde cu alte abuzuri. Agresiunilor guvernulului li se riposteaza cu alte agresiuni. Unor porcarii imense li se contrapun alte porcarii mai mici. Impotriva conducatorilor nelegiuiti, singura solutie pare sa fie gherila de stat si teroarea presiunii publice.
Desigur, cel mai grosolan mod de a devia atentia de la continutul filmului este condamnarea altor abuzuri colaterale, altminteri de discutat. Dar nu acum. Toti cei care acuza ca s-au incalcat prezumtia de nevinovatie, dreptul la imagine sau dreptul la un proces echitabil, toate invocate in apararea lui Remes, se prefac ca nu vad marele abuz initial: protejarea castei ministrilor suspecti de coruptie prin ingenuncherea justitiei. Sfidarea continua a statului de drept. Guvernul asasineaza democratia cu legea in mana. Sa nu uitam: cu trei zile inainte ca procurorii sa ceara inceperea urmaririi penale impotriva ministrului Agriculturii, guvernul a adoptat celebra Ordonanta 95. Blocand practic anchetele penale deschise impotriva unor ministri, guvernul Tariceanu le-a asigurat imunitatea pentru cel putin doua luni.
Cenzura aplicata departamentului de stiri din TVR era previzibila, dar s-a dovedit total ineficienta si stupida. Ce a interzis seful TVR seara, s-a raspandit a doua zi cu viteza luminii in toata presa. Sefa departamentului de stiri, Rodica Culcer, s-a comportat impecabil din punct de vedere profesional, iar Alexandru Sassu, trimisul PSD in fruntea Televiziunii publice, a probat ca, in momente cheie, putin ii pasa de interesul public si slujeste mai departe interese de partid.
Ar mai fi de remarcat eterna si gretoasa ipocrizie generala din presa romaneasca. Toate televiziunile si ziarele, in editiile lor on line, au gazduit filmul botezat jurnalistic "Spaga lui Remes". Aceleasi televiziuni si ziare care au difuzat fragmente ample din cele 21 de minute au acordat spatii si mai ample unor politicieni si gazetari "legalisti", indignati de "eroarea profesionala" a Televiziunii publice.
Aici cred ca lucrurile sunt simple si clare: puterea n-are decat sa limiteze accesul la mijloacele de proba, sa aplice sanctiuni drastice procurorilor, arhivarilor sau grefierilor prinsi ca scurg in presa probe din dosare in curs de ancheta, dar sa lase presa in pace. Televiziunile si ziarele trebuie sa se bucure de libertatea totala, ferite de pedepse, amenintari sau constrangeri, de a difuza orice imagine sau informatie care slujeste interesul public.
Cele 21 de minute ne-au aratat inca o data cine suntem si cat am evoluat. Ne-au spus in final ca o mare parte din politicieni, presa si societatea civila se scalda cu voluptate intr-un fel de imparatie a porcilor. Din cauza lor, "povestea din tara mea" cu Remes, Muresan si Ciorba, cu palinca si carnatii lor, a devenit o foarte trista realitate. Cum s-au vazut exact cele 21 de minute la Bruxelles, vom afla cu siguranta in decembrie.
DANIEL VIGHI
Iluzii
Judecam global si de aceea adesea nu vedem copacii din cauza padurii. Iata un exemplu: printre urmasii corifeilor Scolii Ardelene s-a strecurat Nefartatele sub infatisarea guraliva a lui Ioan Avram Muresan, fost ministru si actual mare actor de policier. Multa vreme am socotit ca ardelenii si banatenii
greco-catolici ar fi aristocratia morala a natiei transilvano-banatene. Ca nu e asa ne spun caltabosii, palinca si plicul. Ionica este, se zice, nepotul arhiepiscopului Lucian Muresan al greco-catolicilor: oameni de isprava, morali, vrednici de pretuire. Asa zicem adesea si nu bagam de seama ca viata rade de bietele noastre reductionisme. Un caz pilduitor mi l-a spus soacra mea de prin Banat, locuitoare de-o viata
intr-o comuna la nicio azvarlitura de bat de Timisoara, cu cinci biserici: una a ortodocsilor valahi, alta a catolicilor nemti, unguri si slovaci, apoi aceea a unitilor, a sarbilor ortodocsi si alta, ultima venita in ordine istorica, a neoprotestantilor de rit american. Si, cum zic, soacra mi-a povestit, cu toleranta
inradacinata si fara fixatiile antiuniatiste ale ierarhilor ortodocsi care-i pastoresc credinta, despre preotul greco-catolic venit in anii ‘90 din Maramures cu "pantaloni de tergal si adidasi", citez din memorie. De la acea infatisare sarmana, urmasul lui Inochentie Micu-Klein a ajuns in cativa ani un ditamai viceprimar PSD, cu peste 50 de hectare dobandite multiconfesional de la tot felul de mosi si babe, de-a valma. Se povesteste ca, mai nou, un asemenea nonagenar si-ar fi cerut cartea funciara si a gasit
intr-însa pe maramuresanul nostru. Ca sa vezi ce rade viata de bietele noastre iluzii.
