File din forul suprem al democratiei

Rodica Palade 30.03.2007

De același autor

 Se joaca tare, mi s-a explicat. Nu cu pistolul pe ma­sa, ci cu tunul. Miza nu este capul tiranului Ba­ses­cu, cum se tot agita, ci capturarea robinetului prin care poate galgai milionul de euro sau prin care pot pica macar cateva sute de mii, macar cateva zeci de mii de euro. "Inspaimantati" de soarta democratiei in Romania, parlamentarii de azi, in parlamentul suveran al tarii, acest for suprem al legalitatii, crose­tea­za pervers transpartinic, fara de respiro o legisla­tie pentru cate un om, pentru cate doi, pentru un grup. Politicienii cutarui partid o zic de la obraz poli­ti­cienilor celuilalt partid, seara de seara, pe toate canalele TV. Cand vine nici macar sfarsitul show-ului, ci pauza de publicitate de 2-3 minute, adversarii feroci sunt bot in bot. In teritoriu, la firul ierbii, granita in­tre partide e o gluma, iar fratia pe bani e la vedere. Cu legea in mana se lucreaza azi. Legal. Profitabil pentru noi si-ai nostri. Restul, poporul care voteaza din 4 in 4 ani, nu are decat sa-si prinda urechile in pa­ienjenisul contradictoriu, ce, n-a auzit ca dura lex sed lex?

 La motiunea simpla din Senat indreptata impotriva Monicai Macovei, parlamentarii s-au adunat vi­te­jes­te toti pentru unul, unul pentru toti, scandalizati de incalcarea drepturilor omului imbogatit iute si suspect. Si, daca n-ar trebui sa joace piesa integrarii in UE, daca ar putea s-o spuna deschis, pe sleau, toti parlamentarii ar semna scrisoarea lui Voiculescu & Stanoiu impotriva lui Frattini.

Mi s-a facut de curand o socoteala rapida a "trebuintelor" incluse in milionul de euro: doi copii la studii (neaparat) in Occident, cu sau fara Bologna, 3-4 ani, 300.000 de euro. Cu banii de buzunar pen­tru odrasle, 500.000. Cu ceva case+masini si o "mica" rezerva, gata milionul! Ce sa mai zici de fraierii din Occident care, pentru o leafa de 2-3.000 euro pe luna, adica 20-30.000 de euro pe an, muncesc de le vine rau? In Romania, suta de mii de euro e un fleac. Aud de salarii in presa mercenara de mii de euro, prime de instalare de sute de mii. Macar, vor­ba lui Dan Perjovschi, daca acea presa ar face banii astia... Pe scurt, am ajuns sa ne uitam la oameni ca la niste marfuri puse pe raft: inainte de a le adresa cuvantul, trebuie sa le scanam rapid codul de bare, asteptand afisarea pretului.

 Saptamana trecuta, deputatii, sub sleiala efortului de a desavarsi Legea referendumului prin care se gandesc ca vor scapa mai usor de Basescu, au vo­tat, la indemnul patetic al Olgutei Vasilescu de la PRM, definitivarea Legii tinerilor. O lege prin care Fundatia Nationala pentru Tineret (sunt doua, una la Constanta, una la Timisoara, una a lui Mavrodin, cea­lalta a lui Dascalu, ambele cu fosti revolutionari, ambele bizar suspecte) va primi in dar sediul in care se afla de 17 ani GDS si revista 22.

 Din 1990 incoace, de 17 ani, sediul din Calea Victoriei a pus probleme tuturor guvernarilor, mai putin guvernarii CDR. Mai intai au venit minerii. Pe perete­le din spatele tehnoredactorului nostru, Nicu Rusu, sta agatat si azi un furtun cu piulite groase la capete, obiect uitat de ortaci, in iunie, 1990. In guvernarea Vacaroiu, s-a incercat prin vocea PRM, mai exact a lui Mihai Ungheanu, confiscarea sediului in numele memoriei lui Cuza, care ar fi trecut prin acel imobil. La acea vreme, glumeam gandindu-ne ca ar fi vorba de A.C. Cuza, pentru ca Al.I. Cuza murise cu mult inainte de construirea casei. In fine, guvernarea Nastase a tergiversat cat a putut, prin abilul Hidegutti, actualizarea unui contract de inchiriere. Pana in preajma alegerilor din 2004, cand PSD nu mai avea nevoie de un scandal. Iata ca in guvernarea Dreptate si Adevar, Olguta Vasilescu-PRM a reu­sit sa impuna pe ordinea de zi a Camerei Deputatilor si, cu o majoritate de 184-26, sa treaca o lege prin care, in sfarsit, osul de peste GDS din gatul oricarei gu­vernari a fost scuipat afara. Asta in conditiile in care, de pilda, Raportul TVR pe 2005 nu a interesat inca pe nici un deputat. Intrebati la telefon, deputatii non-PRM au marturisit senin ca n-au stiut ce voteaza. Asa sa fie? Ni s-a adus reprosul ca nu ne-am fa­cut lobby, desi circulase Scrisoarea celor 50 de ONG-uri prin care se cerea pastrarea imobilului din Calea Victoriei in administrarea GDS.

 Decizia legiuitorului are doua explicatii: o casa precum cea din Calea Victoriei 120 ("barlogul lupilor", cum scria Adevarul in 1990, sau "conacul", du­pa aceeasi publicatie, dar mai tarziu) poate insemna un exceptional tun imobiliar, coroborat cu clasarea legala a afacerii cu acei intelectuali care se cred li­beri sa spuna ce gandesc. Acoperirea deciziei: grija fata de tineri. Desi, daca il vezi pe Nicolae Mavrodin, seful uneia dintre cele doua Fundatii Nationale pentru Tineret, inventatorul unui perpetuum mobile, destul de copt, trecand cu ochi pofticiosi peste cla­dire, te poate duce mintea la seful unor interlopi im­batraniti in rele.

Dar episodul de saptamana trecuta din Camera De­putatilor nu e decat unul intre multele de acelasi gen petrecute in forul legislativ al tarii...

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2020 Revista 22