De același autor
Nicolae Ceauşescu are 148 de conturi pe Facebook, zeci de mii de prieteni virtuali, care-i duc dorul, şi pare să fie personajul autohton care face cel mai mare rating. Românii îl redescoperă cu admiraţie pe defunctul dictator: aproape 50% din populaţie crede, la 20 de ani de la căderea regimului comunist, că Nicolae Ceauşescu a fost un lider politic bun şi mulţi dintre ei chiar l-ar vota dacă acesta ar mai fi în viaţă. Potrivit unei cercetări făcute de IRES pornind de la această ipoteză bizară, rezultă că 41% dintre români şi-ar pune ştampila de vot pe Ceauşescu, iar acesta ar intra în turul doi, indiferent de contracandidaţi.
Cercetările sociologice serioase, dar şi jocurile televizate prin care ţările îşi validează prin vot marii lideri, vii sau morţi, scot la iveală faptul că dictatorii sunt încă iubiţi de oamenii pe care altă dată i-au umilit. Nostalgia după comunism din Europa de Est nu este o excepţie: în Portugalia, António de Oliveira Salazar a ieşit câştigător la concursul organizat de RTP, devenind „cel mai mare portughez al tuturor timpurilor“, devansându-l pe navigatorul Vasco da Gama, cel care a descoperit calea maritimă dintre Europa şi India; Francisco Franco ocupă un loc fruntaş în percepţiile spaniolilor, iar în Germania, când a fost preluat la televiziunea naţională concursul brevetat de BBC pentru alegerea celui mai important german al tuturor timpurilor, regulamentul local a prevăzut excluderea lui Hitler de pe lista persoanelor care ar fi putut intra în discuţie, semn că popularitatea acestuia este încă problematică la aproape 70 de ani de la moartea lui. În România, proiectul televiziunii publice, Mari români, din 2006, nu i-a exclus nici pe liderii fascişti, nici pe cei comunişti, astfel că aliatul lui Hitler, mareşalul Ion Antonescu, a ocupat locul 6, iar Nicolae Ceauşescu locul 11.
Dictatorii morţi par la fel de atractivi ca şi cei vii, fiindcă oamenii nu renunţă la iluzii, iar ieşirea din scenă îi face mult mai interesanţi decât sunt liderii politici contemporani. Există mai multe motive ale persistenţei magnetismului dictatorilor.
1) Sindromul deţinutului
În cele trei sondaje comandate de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în perioada 2010-2011, comunismul este perceput de circa 60% din populaţie mai degrabă ca o idee bună, iar 72% dintre români cred că statul ar trebui să asigure locuri de muncă pentru toată lumea. Românii sunt nostalgici după Ceauşescu, fiindcă, în perioada dictaturii, statul distribuia sărăcia, mascând şomajul, astfel încât aproape toată lumea era „încadrată în câmpul muncii“ pe salarii de mizerie. Acest confort este însă preferat de majoritatea oamenilor, în schimbul situaţiei actuale. Dizidentul polonez Adam Michnik explică această nostalgie a esticilor după dictatură prin parabola puşcăriaşului: „atunci când ieşi din închisoare, te bucuri de soare şi libertate, dar îţi aminteşti repede că la puşcărie aveai casa şi masa asigurate“. Aproape 80% dintre români susţin că nu au avut de suferit în urma dictaturii lui Ceauşescu.
2) Geniul politic al dictatorului
25% dintre români cred că Ceauşescu ar trebui să apară în manualele de istorie ca un personaj care a făcut bine ţării, în vreme ce 46% optează pentru varianta complexă: dictatorul a făcut şi bine, şi rău. Geniul politic al dictatorului român a fost atât de des pomenit în emisiunile de televiziune, încât oamenii au început să creadă că ar fi fost o soluţie mai bună la tranziţia complicată care a avut loc din 1989 încoace. Ceauşescu este elogiat fără niciun fel de repere critice mai ales pentru discursul său din august 1968, când a spus că „intrarea trupelor celor cinci state socialiste în Cehoslovacia este o mare greşeală“ şi că „este un moment ruşinos în istoria mişcării revoluţionare“, iar gestul său este văzut acum ca o manifestare a inteligenţei politice sau a curajului de a fi contra curentului. Cu toate acestea, dictatorul român ştia despre planul invaziei Cehoslovaciei, fiindcă o repetiţie în acest sens avusese loc chiar cu două luni înainte de înăbuşirea Primăverii de la Praga, prin aplicaţia numită Pădurea Boemiei, exerciţiu la care au participat şi reprezentanţi ai forţelor armate române, iar, pe de altă parte, România se pare că nici nu fusese invitată să participe la ofensiva militară. Opoziţia jucată faţă de Moscova prin accentele naţionaliste ale dictaturii şi aura de mare negociator în Orientul Mijlociu l-au plasat pe Nicolae Ceauşescu în imaginarul colectiv ca pe un mare om de stat.
3) Tinereţea pierdută
Dictaturile din Estul Europei sunt văzute pozitiv de locuitorii fostelor state comuniste: 72% dintre maghiari spun că trăiesc mai rău în prezent decât în vremea dictaturii şi de aceeaşi părere sunt peste 60% dintre bulgari şi ucraineni, peste 40% dintre lituanieni şi slovaci şi chiar 35% dintre polonezi. Supuşii fostelor dictaturi erau mai fericiţi pe vremea dictaturii şi pentru că erau mai tineri şi aveau timp să-şi cultive viciile şi pasiunile, chiar dacă într-o formă restrictivă şi într-un univers concentraţionar. Oamenii munceau mai puţin, nu erau stresaţi de competiţia pieţei libere, nu aveau atâtea obligaţii şi prea puţini îşi puneau întrebări legate de drepturile lor. Sondajele scot la iveală că românii nu puneau mare preţ pe libertate şi că ceea ce-i deranja cu adevărat, la o adică, era lipsa hranei. Ceauşescu a căzut, fiindcă nu le dădea suficientă mâncare, ar spune nostalgicii, care preferă, totuşi, să dea vina pe conspiraţia internaţională mai mult decât pe revolta populară.
Dictatorii revin în topurile simpatiei, atunci când tranziţiile spre o societate normală sunt prea lungi, prea anevoioase şi cu prea multe pierderi colaterale. Când diferenţele dintre profitorii perioadei de trecere de la un regim la altul şi oamenii simpli sunt prea mari. Când în instituţiile cheie sunt susţinute personaje conectate la vechiul regim. Când pensiile sunt prea mici prin comparaţie cu preţurile. Când guvernele par incapabile să aibă obiective clare. Când democratizarea ţării nu asigură tratament egal tuturor cetăţenilor. Când corupţia celor aflaţi la putere devine fapt obişnuit. Când liderii zilei nu au o viziune asupra viitorului, când criza economică durează prea mult sau când suveranitatea ţării este în pericol. Atunci apelul la dictatorul defunct devine necesar şi credibil pentru cei neinformaţi, cu situaţii precare, care pot fi cu uşurinţă manipulaţi de pe margine. Dictatorii alungaţi de Primăvara Arabă vor redeveni cât de curând personaje populare iubite, tocmai fiindcă lucrurile derapează, instituţiile nu pot funcţiona după regulile democraţiei, iar prin buzunarele revoltaţilor suflă prea mult vântul. //
 - Copy.jpg)
Comentarii 11
Tudorache Constantin - 06-30-2012
Interesant,ca mai sunt oameni si astazi,sa-si doreasca DICTATOR,acei oameni sunt oameni slabi de inger,nu au descernamant,in a-i da puterea in mainile unui DICTATOR,sa ne schimbe destinul si sa conduca poporul dupa bunul lui plac,fara scrupule si mai mult un DICTATOR,nu poate sa-si iubeasca niciodata semenii si sa le indeplineasca dorintele. Nu vreau sa-mi aduc aminte,de timpul de trista amintire,cand un sistem bine organizat in RAU,a condus ROMANIA o jumatate de secol. Dupa asa zisa revolutie din 1989,cu toate ca s-a schimbat Constitutia Romaniei si legile tarii,ideile comuniste persista si in ziua de astazi. Trebuie indepartati din sistem si mai ales din punctele cheie,acele persoane retrograde. Doresc ,ca Romania sa devina un stat CAPITALIST,adevarat,bine dezvoltat cu principii sanatoase,iar poporul roman sa aiba multa, credinta,nadejde, dragoste si prosperitate.
Răspundearhigroup - 01-09-2012
Mai Doszule, desi usor analfabet, ai idei putine dar fixe. V-a cam luat tulbureala la cap si uitati, sau poate nu stiti, ca un voievod din romanica asta v-a nascut cel mai mare rege al vostru, pe care alt voievod din romanica asta l-a cam soimani cu sageata la Baia. Iarasi uitati sau nu stiti ca in 1919 am facut ordine in Pesta ungara ca sa nu ajungeti comunisti avant la lettre. Uitai multe ca aveti mincea precum fruncea, pe cat de scuta. pe atat de scurta. Voi nici macar dictator n-ati avut, numai un pacalici de carnaval, pe nume Horty, tras de ate ca paiata a lui Hitler. Cand ati avut voi o armata a voastra, maii microbule? Pe vremea lui Atila? Stati ma mai la dos, ca ne-apuca dracu pandalia si va luam la scarmanat sa v-aduceti aminte ca n-ati fost decat slugile austruecilor in istorie (cata vreme n-ati fost decat pasalac), Rapciugilor.
RăspundeChitu Constantin - 12-30-2011
Intotdeuna oamenii au avut in instinctul lor inclinatia (ca si in regnul animal) sa se grupeze, sa se adune, sa fie impeuna, pentru a fi mai puternici si pentru a-si implinii menirea perpetuarii speciei. Dar acest "a fi impreuna" insemna o structura unitara de decizie si de gandire, adica insemna un conducator puternic; conducator care sa-i apere pe cei slabi de cei puternici in interiorul comunitatii, si pe toti laolalta de amenintarile din afara, de alte popoare mai agresive si care ravnesc la bunurile lor. Hobbes a inventat pentru asta Leviathanul, adica o putere atat de mare incat sa copleseasca prin intimidare orice incercare a omuluii de a-si oprima semenul. Temandu-se ca tocmai Leviathanul lui Hobbes va devenii acel oprimator al omului de catre om, atunci Locke, Montesquieu si Rousseau au demolat pur si simplu ideea conducatorului puternic si-au teoretizat ceia ce numim azi "reprezentarea", ca forma de guvernare. Revenim, asadar, acum, la punctul istoric al lui Hobbes: Leviathanul. Dupa ce-au fost separati de filozofia liberala, oamenii au redescoperit ideea sa se uneasca din nou, din nevoia de a fi uniti si protejati de un Conducator. De aici vine nostalgia dupa dictatori. Sentimentul de securitate al omului este mai profund atunci cand traieste intr-o comunitate (etnica, religioasa), comunitatea la randul ei are nevoie, ca sa existe, de unitate, iar unitate, liantul ei, e data de un conducator puternic. Si motivatiile economice comparative pot reprezenta un argument, insa nevoia cea mai stringenta de conducator puternic o regasim in instinct. Omul are instinct de turma, si de n-ar avea acest instinct nu stiu daca nu ar fi si fost si azi la nivelul de dezvoltare al primatelor (asta daca acceptam evolutionismul lui Darwin). Ideea unitatii la nivel planetar nu reprezinta o aspiratie demna de a fi luata in seama, si atunci ramane ideea de comunitate etnica si religioasa. Ambele forme de comunitate au nevoie de lideri puternici, care sa-i apere de amenintarile externe si interne. A fundamenta o unire pe ideea de libertate sau democratie, de natura artificiala, cum e cazul acum, nu reprezinta o alternativa viabila la cea care deriva din instincte, din natura, din felul in care omul a fost construit. Democratia si libertatea e o idee, asa cum si opera de arta e tot o idee, insa natura e natura si nu te poti lupta cu ceia ce-a sadit Dumnezeu in om prin creatia Sa. In lupta dintre natura omului si ideea omului (cultura, civilizatie), intotdeauna de natura va iesii invingatoare. Natura e Creatia insasi, pe cand cultura si civilizatia e doar o biata butaforie.
Răspundeluc - 12-28-2011
Multi oameni nu-i iubesc pe dictatori si nu duc dorul sa fie calauziti de nimeni.Ce frumos trebuie sa fi fost in neolitic!
Răspundeiulian - 12-27-2011
E normal ca oamenii sa-i iubeasca pe dictatori. In general, e firesc ca oamenii sa duca dorul de a fi calauziti de cineva. Specia umana nu a evoluat decat tehnologic in anii trecuti de cand eram maimute sau si mai putin. Avem indivizi - in general masculi, dar si femele, e drept, mai putine, cam asta-i toata evolutia - dominanti, care dau tonul turmei. Ce atata teorie si psihosociologie pentru o cauza atat de simpla? Reveniti si voi peste alte vreo zece mii de ani, daca-om mai avea cum si ce vorbi.
Răspundemariusmioc - 12-26-2011
TVR încearcă la ora actuală să ÅŸteargă urmele dezinformărilor pe care le-a făcut la revoluÅ£ie. Am fost reclamat la youtube, pentru “încălcarea drepturilor de autorâ€, pe motiv că am pus acolo videoclipuri care conÅ£in fragmente din emisiunea TVR din decembrie 1989 http://mariusmioc.wordpress.com/2011/12/22/reclamatie-impotriva-mea-la-youtube/ Adică TVR vrea să aibă monopolul informaÅ£iilor despre propria emisie din revoluÅ£ie, iar poporul să afle numai ce acceptă TVR să dezvăluie. Pînă nu începusem eu cu campania de a pune pe internet fragmente din emisiunea TVR (o activitate deja de 3 ani), foarte puÅ£ine lucruri erau la îndemîna publicului. Abia apoi a început ÅŸi TVR să facă filme pe acest subiect. Practic, spargerea “zidului tăcerii†despre revoluÅ£ia din 1989 anume prin internet a început. Acum se doreÅŸte reconstruirea zidului.
Răspundedusu - 12-23-2011
o alta opinie:esticii spun ca o duc mai rau!si e adevarat.razboiul rece l au pierdut.in competitzia cu vestul,esticii au pierdut in toate domeniile;inclusiv al grijii fatza de om,ha,ha.comparat cu wellfaire ul.deci nu e nici o condradictzie! dictatorii au realizat ceva.rruminii l au dat pe ceausescu si ceausescu le a intors serviciul.ginditziva ce bine au duso regatzenii cind inca bogatziile Ardealului puteau umple golul mare regatzean ptr a ajunge la puterea suprema nishte indivizi,oricit de dotatzi,e nevoie de o situatzie si de un anume popor.no sa potzi ajunge dictator in SUA. rominica este un stat tinar in ieuropa.construit prin spalarea creerelor si eliminarea aproape totala a unor etnii,statul fiind unul natzionalist shovin.nu potzi cere solidaritate,existind mai multe etnii, cind etnia sta la baza statului.sondajele amintite daca ar fi comandate pe provincii,ar arata si azi dupa 90ani de omogenizare,diferentzele majore intre Ardeal si regat. si ptr ca e 23 dec.ptr continuitatea acestui fel de stat,revolta ardelenilor(inabushita imediat)este trecuta in plan secund si pusa piesa: rivolutzia intregii natziuni impotriva odiosului. tunisienii de ex.eu ii vad mai evoluatzi decit rruminii,chiar islamishti fiind,sau poate de aia.
RăspundeCristian - 12-21-2011
Articolul este excelent, bine intocmit, logic, inchegat, ce mai, un articol de nota 10. D-l Dorin insa uita si regulile elementare de politete fata de autoarea articolului, atragindu-ne atentia cit de pregatita este domnia sa in totate domeniile. Daca sinteti atit de bun, de ce nu v-am citit in nici-o puplicatie pina acum?
Răspundedorin valeriu - 12-21-2011
Cred ca interpretezi gresit niste sondaje efectuate de oameni rau intentionati, urmarind un anumit scop. Aceste prostii nu trebuiesc comentate, fac doar rau si dau apa la moara celor care au pierdut puterea si incearca s-o recastige sub o alta forma. Mai studiaza sociologie, despre tehnica sondajelor de opinie, cum sa pui intrebarile ca sa iasa cum vrei tu si ....cum se vor inghesui toti naivii - sau ticalosii - sa le popularizeze.
RăspundeR.A.Muresan - 12-20-2011
Interesant articol. E inca un pas spre intelegere. Da, imi pare ca e mai degraba necesar sa intelegem ce-i cu poporul decit sa-l judecam. Intr-un sens, poporul e ca un adolescent cind nabadaios, cind timid: el nu trebuie incurajat sa si-o ia in cap, dar nici nu trebuie oprimat, umilit sau certat. Iar linia demersului acceptabil aici e una, intr-adevar, subtire. Din pacate, nici azi nu avem multi oameni in stare sa vorbeasca cu cap dar si cu inima despre popor. Cineva spune: "nu e de ajuns sa ai un Havel, iti mai trebuie si un popor pentru el". Chiar cred ca un om cumsecade n-ar trebui sa gindeasca in acesti termeni, mai ales ca Havel a fost in primul rind un om cumsecade: caci el a trecut peste resentimente pentru a intelege. Se spune in articol: "Sondajele scot la iveala ca romanii nu puneau mare pret pe libertate...". Trebuie sa admitem, in sfirsit, ca libertatea nu-i lucru simplu, mai ales pentru cineva care a fost privat de ea pentru multa vreme. Avem un tinar care nu iese impreuna cu cei de virsta lui pentru a-si declama zgomotos libertatile: ce facem? Ii spunem ca e idiot? Ca maturi, noi stim binisor cum e cu libertatea, "adolescentul" insa nu stie si va trebui mai degraba sa-l invatam, daca se poate, fara a-l apostrofa ironic si superior. "Dictatorii sunt inca iubiti de oamenii pe care alta data i-au umilit. Nostalgia după comunism din Europa de Est nu este o excepţie." Bine, dar atunci inseamna ca e putin cam riscant sa pretind ca poporul roman a fost "un popor idiotizat de propaganda", chiar daca a fost in stare sa-l voteze pe Iliescu. Iata, "adolescentul" a inteles intre timp ca Iliescu reprezinta trecutul, adica direct comunismul. Adolescentii insisi au nostalgii dar asta nu inseamna ca vor inapoi la gradinita. Sigur ca sint tematori si instabili din punct de vedere afectiv, dar asta e normal pentru orice adolescent. Pe de alta parte, pentru pedagog e mereu la indemina relatia de forta iar tinerii ramin toleranti la demonstratiile de forta. Totusi, etalarea fortei ar trebui sa ramina o exceptie si nu sa ajunga din nou o regula.
Răspundegoagal - 12-20-2011
Nu mi-e dor de Ceausescu !Cei care-l plang acum UITA ca atunci l-ar fi sfasiat in piața fara sa mai astepte Craciunul !Viteji cu gramada dau cu biciul in cei care veneau din comunism doar de cateva zile si nu dau cu parul in,,democrat-liberalii,, capitalisti(???)de azi.Bunastarea lor, saracirea noastra ! Profitori au fost, profitori sunt înca ! Si cei vechi si cei noi au stapanit INFORMATIA.Daca dupa Revolutie,, lucrurile au derapat , institutiile nu au functionat dupa regulile democratiei,, prin buzunarele noastre sufla acum vantul.....schimbarii politicii sociale in politica liberale.
Răspunde